Una dintre întrebările pe care le-am primit cel mai des în toți anii de când scriu este ”Cum îți vin ideile?”.

 

Am auzit-o de sute de ori, iar răspunsul meu invariabil, oferit cu toată sinceritatea, este că ele îmi vin de peste tot. 

 

Îmi vin inclusiv când merg pe stradă. Sau mai ales atunci.

 

M-am gândit la asta în timp ce scriam acest articol, pentru că povestea de mai jos s-a născut exact într-un astfel de moment de aparentă banalitate urbană.

 

A început ca o revoltă personală în urma vederii unui panou.

 

Săptămâna trecută, în drum spre casă, fațada luminoasă a magazinului Cocor mă izbeaucu o serie de mesaje dramatice și contradictorii. „44% dintre elevii români sunt analfabeți funcțional”, „4,2 milioane de tone de plastic se varsă zilnic din Dunăre în Marea Neagră”, „2,2 milioane de tone de alimente ajung la gunoi anual în România”.

 

Lângă ele, mai multe mesaje de aparentă „încurajare” și consolare: ”O să fie bine”, ”Asta este, ce să-i faci?”, ”Așa a fost să fie” sau ”Trece și asta”. Fără niciun logo, fără niciun nume de brand sau de organizație.

Când am postat pe Facebook nedumerirea și enervarea mea, numărul mare de comentarii primite în mai puțin de o oră m-a uimit.

 

Oamenii care mă citesc mi-au împărtășit revolta și au scris fiecare ce au avut pe suflet despre acele panouri „nesemnate”, dar răscolitoare.

 

Cu toții ne-am spus oful despre situație în sine și despre aluzia subtilă la faptul că poporul român așteaptă să i se întâmple lucruri mai degrabă decât să le facă el. Ca în Miorița: „Și de-o fi să mor…”.

 

M-am gândit că urmează la un moment dat o lămurire publică despre panourile cu pricina, dar nu mă așteptam ca ea să vină sub forma unui email. Un email datorat tocmai acelei postări la care voi ați comentat.

 

Am promis expeditorului acelui email că nu voi divulga originea panourilor înainte de data oficială de „revelare”, dar în același timp a venit și propunerea de a scrie un articol mai amplu despre subiect în sine.

 

Subiectul nu are legătură doar cu brandul care a pus panourile și care a vrut să ne testeze – cu succes – reacțiile în fața unor realități cutremurătoare.

 

Are legătură cu ceea ce pot face toți actorii economici și, implicit, ce putem face fiecare dintre noi, prin acțiunile noastre zilnice. 

Pentru că nu „O să fie bine”, ci ”O să facem noi să fie bine”. Chiar dacă reflexivul „să se” este foarte iubit de către noi, românii, cifrele de pe acele panouri – care sunt doar câteva dintre miile de statistici problematice ale României – ar trebui să ne ridice un semn de întrebare.

 

Exercițiul de imaginație de pe panourile surprinse de mine provenea de la Lidl. Deși au fost mai multe sugestii în comentarii, pe baza culorilor sau a fonturilor, niciunul dintre noi nu a nimerit corect.

 

Și, recunosc, de multă vreme nu mi-a mai plăcut atât de mult o activare de brand. A „apăsat” exact butoanele care trebuie pentru a obține o reacție sinceră de la noi. 

 

Motivul acestor panouri îl reprezintă lansarea raportului de sustenabilitate Lidl ce acoperă perioada 1 martie 2019 și 29 februarie 2020.

 

Îl găsiți integral aici, este bine-structurat și ușor de parcurs, dar în cele ce urmează vreau să prezint elementele care mi-au sărit mie în ochi ca relevanță și care cred că ne pot inspira în acțiunile noastre zilnice.

 

Pentru că da, dacă nu ”FACEM SĂ FIE”, chiar NU o să fie.

 

CE AU FĂCUT CEI DE LA LIDL

 

Partea de „O să facem să fie bine”

Au susținut 37 de organizații neguvernamentale cu o sumă de 22.500.000 de lei și își propun, în raport, să crească valoarea cu cel puțin 15% în fiecare an;

 

Ceva ce m-a uimit în cel mai bun sens:

Magazinul Lidl din cartierul bucureștean Aviației a obținut certificarea BREEAM Outstanding (ratingul internațional de sustenabilitate a clădirilor și a logisticii acestora), cu scor de 99,1%, clasându-se pe primul loc în lume.

 

Este, practic, magazinul Lidl cu cel mai mare punctaj la nivel mondial și primul din Romania căruia îi este acordat acest nivel de certificare.

 

Donații în produse:

89 de tone de alimente și 221 de tone de produse nealimentare au fost donate în anul calendaristic cuprins în raport;

 

Un lucru care m-a atins personal:

252 de tone de produse pentru animale au fost donate organizațiilor și adăposturilor;

 

Accent local:

Peste 7.570 dintre furnizorii de bunuri și servicii Lidl au fost locali și s-au achiziționat 92.057 de tone de legume și fructe românești.

 

De asemenea, s-au făcut exporturi de produse românești către magazine Lidl din Europa în valoare de peste 59.000.000 de euro;

 

Reciclare

Peste 37.000 de tone de deșeuri au fost trimise la reciclat.

 

De asemenea, au fost regândite mai multe ambalaje pentru a reduce cantitatea de plastic, a fost redus numărul paleților folosiți pentru procesele logistice și au fost optimizate sistemele energetice ale magazinelor, pentru o amprentă de carbon mai mică.

 

În raportul de sustenabilitate găsiți inclusiv numele produselor, cifre și imagini. Sunt foarte multe.

 

Până în 2025, Lidl s-a angajat ca peste 80% dintre ambalajele de marcă proprie să fie în proporție maximă reciclabile.

 

Plus ceva ce eu salut din toată inima: Lidl a aderat voluntar la inițiativa Fur Free Retailer, așa că nu comercializează produse textile, încălțăminte sau accesorii care folosesc blană provenită de la nurci, vulpi, coioți și iepuri.

 

Totodată, încă din 2016 au eliminat de la comercializare ouăle provenite de la găini crescute în baterii.

 

CE PUTEM FACE NOI

 

Cel mai facil scenariu este să spunem că suntem prea mici, că avem și noi problemele noastre și că mai bine să se ocupe nume mari și cu putere financiară, precum Lidl și alții.

 

Acesta este varianta clasică de „O să fie bine”, ”Lasă că trece și asta”, cum scria pe acele panouri. Ținem pumnii strânși și sperăm că o să se ocupe cineva. Oricine.

 

Concret, fiecare poate face ceva. Chiar acum două săptămâni am scris articolul „Alege-ți o cauză în care crezi și fă-o a ta pentru totdeauna”, dar nu vreau să reiau ce am scris deja acolo. 

 

Ceea ce vreau eu să ne rămână din acele panouri și statistici este faptul că nimic nu trece dacă nu facem noi să treacă. 

Nu îi putem ajuta personal pe toți cei 44% dintre elevi care sunt analfabeți funcțional, dar putem dona niște cărți la o bibliotecă dintr-un sat, putem contribui cu bani pentru o organizație care face proiecte cu acești copii sau, când mergem la cumpărături, putem alege acele produse la care o parte din încasări merg către cauze sociale.

 

Lidl a avut constant așa ceva și multe alte branduri au. Putem alege.

 

Nu putem să dăm rewind pe o telecomandă imaginară și să întoarcem cele 4,2 milioane de plastic din Dunăre, dar putem să cumpărăm mai puțin plastic, să-l evităm pe cât putem, iar când îl aruncăm să-l aruncăm unde trebuie, la pubelele de reciclare.

 

Să venim cu sacoșa de acasă la cumpărături, să folosim săculeți pentru legume și fructe în locul pungulițelor de plastic, să alegem sticlă în loc de plastic, să evităm ambalajele cu plastic în exces și tot așa.

 

Nu putem nici să facem ordine în coșurile și în frigiderele vecinilor, ca să ne asigurăm că nu fac risipă care să se adune la cele 2,2 milioane de tone aruncate anual, dar suntem stăpâni pe propriul frigider și pe lista noastră de cumpărături.

 

Putem să renunțăm la sintagma „lasă, mai bine să fie…” și să nu mai cumpărăm din impuls sau din dorința de a avea frigiderul burdușit. Să învățăm să ne estimăm consumul săptămânal sau lunar și să nu cumpărăm „pe stoc”.

 

Trăim într-o lume a abundenței de ofertă, deci ce rost are să ne facem stocuri pe care apoi ajungem să le aruncăm la gunoi?

 

Dacă acele panouri cu statistici v-au „zgândărit” la fel ca pe mine, poate ar fi cazul să acceptăm că acest „Ce să faci, n-ai ce să faci” nu mai este o filosofie de viață cu care să ne simțim împăcați și să punem mâna să facem ceva.

Sau măcar să-i sprijinim pe cei care fac.