10 idei smart care m-au inspirat în revistele lunii iulie
Nu mai este niciun secret faptul că nu plec la drum fără un teanc de reviste, de la cele românești până la Vogue, Porter, The Gentlewoman și tot ceea ce mă mai inspiră când ajung în fața standului de presă. Pentru că obișnuiesc să-mi iau notițe cu ideile deștepte, mi-am dat seama că ar fi interesant să împărtășesc și cu voi revelațiile mele. Iată ce mi s-a părut cel mai interesant în „recolta” de presă din iulie.
Brusc, acele cercuri închise ale inițiaților descoperiseră un nou mod de a se îmbrăca. Aveai senzația că toți au primit memo-ul despre asta, dar nimeni nu știe cine l-a trimis de fapt. Și, ghici ce? Nu necesită vreo tehnică senzațională de ridicare sau de înnodare, nici vreo dexteritate cu închisul sau deschisul. Nu este câtuși de puțin solicitant și nu necesită să fii înaltă, să ai talie de viespe sau foarte mulți bani. Sună foarte bine, nu-i așa? Vrei să afli și tu secretul? ALB. Un indiciu discret și reconfortant de alb este tonicul care poate transforma o paletă de culori închise din banalitate în ceva foarte interesant.
Gândește-te la Prada, de exemplu: ce e cu acele jachete kaki-milităresc, la două rânduri de nasturi, care pare atât de actual? Serios, nu cumva avem cu toții așa ceva prin garderobă? Ceea ce NU avem, însă – în schimb avem nevoie cu ardoare – este o asemenea jachetă cu acea curea albă tip corset și cu gulerul alb de bumbac. (…) Care e tot farmecul la Céline? Ce face acea jachetă beige din gabardină, cu buzunare mari, atât de next-level? Este șnurul acela alb și acei pantaloni albi largi, care ating podeaua”.
(Sarah Harris – ,,White Noise”, în Vogue UK)
(Edouard Mauvais-Jarvis, Environmental & Scientific Communication Director pentru Dior, în Marie Claire România)
(Designerul Camelia Skikos, intervievată de Mihaela Frank în Elle România)
(Cântăreața Andreea Bănică în interviul din revista Viva)
«Munca mă face fericită și calmă», spune ea. Recunoaște că există și un element de evadare în asta. Oscarurile nu se câștigă singure, iar Vikander s-a străduit cu la fel de multă disciplină ca orice alt actor să își vadă meritele recunoscute de către colegii de breaslă. «Anul trecut a fost destul de greu. Am dat mai multe interviuri, am participat la mai multe evenimente. Am fost publică. Cred că de asta îmi și place să lucrez. Să fiu acolo, pe platou, mergând spre muncă, cu aceiași 60 de oameni în jurul meu în fiecare zi la o filmare… Îmi place acea neclintire”
(Cover-story cu actrița Alicia Wikander, în Vogue UK)
(Margherita Missoni, moștenitoarea imperiului de modă Missoni, în ,,In Style UK”)
(…) Călugărul budist Pema Chodron scrie despre acele momente în care viața ta se dezintegrează și ești forțat să trăiești în incertitudine. Este împotriva firii umane; ca oameni, vrem absolutul, vrem claritatea. Dar, în cazul meu, nu exista o altă variantă. Nu mai aveam trecut, nu mai aveam viitor. Viața mea se redusese la un pat, o pătură din poliester și un aparat de radio. Am fost nevoită să cedez și să mă scufund în acel întuneric.
Dar am avut muzica. Am avut memoria mea, am avut valul de iubire care a urmat, în mod neașteptat și cu enorm de mult devotament, din partea tuturor prietenilor care au venit să mă țină de mână, în acel întuneric. Și, de asemenea, m-am avut pe mine.
În acea tăcere șfichiuitoare și în incertitudinea viitorului meu, am găsit – în sfârșit – o pace greu-câștigată. A fost aproape un afront, eu arătându-i pumnul Lui Dumnezeu: «Orice o să arunci în direcția mea, o să-i fac față! Poate că nu o să-mi placă, dar pot să-i fac față. Sunt în stare să-l duc!»”
(Jurnalistul de război Janine di Giovanni, despre perioada în care și-a pierdut vederea, în Porter, ediția Summer Escape)
Birkin locuiește în propriile haine, le pune la treabă, pentru ea și pentru spiritul ei de aventură. Nu e niciodată invers. Asta ne poate inspira și nouă poftă de cutreierat și de libertate, mai ales când ne alegem hainele de vară”
(Un interviu cu Jane Birkin în Porter, ediția Summer Escape)
(…) Drept urmare, în zilele noastre o rochie Fortuny începe de la 10.000 de lire sterline. Tot misterul stă în pliuri – acele împăturiri fine și pe lung, făcute în așa fel încât hainele să cadă precum robele de pe vremea romanilor. Acele pliuri erau un secret bine-păstrat de inginerie: implicau căldură, presiune, folosirea unor droturi ceramice, iar știința lor exactă a murit odată cu Fortuny. Mulți au încercat să le reproducă, dar nimeni nu a mai fost în stare, de atunci.
Deloc întâmplător, rochiile Fortuny au ajuns material de visare. Kay, un personaj din romanul lui Mary McCarthy, «The Group», este îngropată într-o rochie Fortuny. Iar când scriitoarea Susan Sontag a murit, partenera ei de viață – Annie Leibovitz – a îmbrăcat-o pentru înmormântare într-o rochie pe care, în cartea sa, «A Photographer’s Life» o descrie drept «un omagiu adus lui Fortuny», explicând că «Susan fusese bolnavă vreme de câțiva ani, cu pauze, și petrecuse luni întregi în spital. E umilitor. Ajungi să te pierzi cu tine. Și am îmbrăcat-o în acea rochie fiindcă ea iubea cochetăria».
Rochiile lui Fortuny au exercitat fascinație asupra artiștilor, a scriitorilor și a designerilor. Pictorul spaniol Joaquin Sorolla și-a înfățișat multe personaje de gen feminin în creații Fortuny, iar însuși Proust s-a referit de nenumărate ori la rochiile acestuia. În romanul său, «În căutarea timpului pierdut», Fortuny este singurul artist contemporan care este menționat. Proust elogiază faptul că rochiile lui Fortuny au rămas «fidele stilului antic», fiind în același timp «puternic originale»”.
(,,Go with the flow”, un articol despre misteriosul designer, sculptor, pictor, inventator și fotograf al începutului de secol XX, Mariano Fortuny, în Vogue UK)
Fotografii și page-captions de Diana-Florina Cosmin
Multumesc! 🙂 Foarte mult mi-a placut selectia. Recunosc ca nu imi cumpar reviste, nu reusesc sa parcurg paginile uneori colorate, dar deloc interesante, in cautarea unor lucruri noi, interesante, socante, geniale. Cand am citit aceste selectii mi-ai trezit o pofta nebuna de a pune mana pe o revista,, dar ma abtin in continuare, prefer sa le citesc prin tine :).