În ultimii ani am auzit mai mult ca niciodată „Nu cumpăra obiecte, investește în experiențe”. E foarte adevărat, însă oamenii caută instinctiv emoția indiferent dacă e vorba de o geantă nouă sau de priveliștea de la ultimul etaj al unui zgârie-nori.

Cumpărăm și experimentăm ca să trezim diferite părți din noi, iar acest lucru îl știu foarte bine designerii de modă. Urmând principiul „experiențe, nu obiecte”, s-au conformat și ne-au oferit experiențele. Au deschis restaurante, cafenele și hoteluri, ca să trăim spiritul brandurilor lor și altfel.

Primul astfel de loc în care am intrat a fost cafeneaua Roberto Cavalli din Florența, un loc cu prăjituri extraordinare și cafea bună. Apoi a urmat restaurantul Ralph Lauren din Paris, cafeneaua Dior din Saint Tropez sau Trussardi alla Scala din Milano. Și, la acest început de an, restaurantul Armani din Milano.

Armani Hotel Milano s-a deschis în 2011, după hotelul Armani din Dubai, și se află în interiorul unui palazzo spectaculos din Milano, pe Via Manzoni 31. Mai exact printre boutique-uri de lux, teatre, localuri cochete și concept-store-uri. Clădirea inițială a fost finalizată în 1937 de către arhitectul Enrico A.Griffini, în stilul raționalist al epocii, care punea accent pe proporțiile ideale, pe armonia geometriilor și pe linii precise.

S-a potrivit perfect cu stilul Armani, fiindcă și interioarele create de Giorgio însuși pentru actualul hotel se înscriu în același minimalism elegant și foarte cald. Chiar dacă totul este geometric, nu e nimic rece și auster: lumina e caldă, paleta de culori „deschide spațiile”, nu le închide, suprafețele lucioase sunt din materiale naturale, iar pielea canapelelor e moale la pipăit.

Când intri în clădire, te întâmpină un lounge cu câteva fotolii într-o nuanță fină de piele beige-deschis, în rest doar paravane (în exact aceeași culoare) care separă spații, delimitează intrări și maschează uși. Senzația se păstrează și la etajele superioare: ai tot timpul senzația că te afli într-un loc cu porți secrete, unde nimic nu este ostentativ, la vedere, ci trebuie să privești cu atenție ca să navighezi printre repere și indicii.

Cele 95 de camere și apartamente au o particularitate pe care Giorgio Armani și-a dorit-o foarte tare: un mic vestibul care creează un spațiu de discreție, înainte de a dezvălui dormitorul. Suprafețele variază de la 44 de metri pătrați pentru o cameră Deluxe până la 203 metri pătrați la apartamentele Armani Signature (care se întind pe două etaje, conectate printr-o scară spectaculoasă).

Mini-barul, sistemele electronice, mesele, toate „dispar” în pereți și ies din pereți, fără a face însă rabat de la ergonomie. Am stat de-a lungul timpului în multe hoteluri cu mari pretenții estetice, în care se aplica  însă principiul designului de dragul designului. Chiar dacă totul devenea semi-nefuncțional, designerul care-și lăsase semnătura simțea nevoia să-și vadă viziunea până la capăt, indiferent cât de mult i-ar fi îngreunat viața turistului final. Nu și aici.

Giorgio Armani declara, odată cu lansarea hotelului că și-a concentrat toate eforturile înspre livrarea „viziunii mele estetice, adaptate la o ambianță precisă și oferind confort total”. O definiție mai poetică pentru funcționalitate și simplitate.

Ocupă etajul al optulea al clădirii: 1000 de metri pătrați dedicați exclusiv tratamentelor de beauty și relaxare. Șase camere de tratament, inclusiv un Couples Suite, pentru cei care nu se pot despărți nici măcar la spa, plus o sală de fitness și o piscină pentru relaxare.

Mi-a plăcut la nebunie! Eu mi-aș trăi viața în alb-negru și beige dacă s-ar putea, așa că decorul rafinat, cu elemente din onix luminate discret, podea în șah, alb-negru, scaune din piele beige și panouri lucioase din lemn șlefuite în aceleași nuanțe calde a fost ambianța perfectă pentru mine. Completând cu muzica în surdină, m-am simțit ca acasă, deși am auzit și păreri cum că aspectul ar fi un pic prea auster.

E o chestiune de gust, mie mi-a inspirat mai multă căldură și seninătate decât orice spațiu ornamentat excesiv. Less is more, în cazul meu, dar chiar dacă nu sunteți adepții acestei filozofii, un lucru o să vă placă sigur: mâncarea.

Acest UMAMI înseamnă, în traducere concretă, o farfurie în care totul – cantități, ingrediente, combinații de gusturi, cromatică – urmează aceleași principii ale armoniei și ale echilibrului ca în design. Un fel de geometrie a gusturilor, dacă putem alătura doi termeni din sfere atât de diferite.

Concret, asta a însemnat un meniu savuros, cu feluri clasice, precum tartar sau paste, dar reinterpretate astfel încât gustul să fie ușor diferit de altceva ce ai mai încercat în alte locuri. E o mâncare fină, ușoară, care te face să pleci acasă sătul, dar nu ghiftuit. O diferență-cheie.

Mie îmi plac mult detaliile, mărunțișurile, lucrurile pe care nu le bagi de seamă din prima, iar sloganul hotelului a atins o coardă sensibilă. ”Stay with Armani” este deviza lor, iar acest „with”/cu – în loc de convenționalul „at”/la – spune multe despre viziunea de ansamblu. Totul e despre stilul Armani, de la design până la piesele de mobilier Armani Casa, iar stând acolo ai senzația de scufundare completă în universul Armani. Ești CU Armani, 24 de ore din 24. Nu e doar o haltă, e o destinație în sine.

La final, se cuvine o mărturisire: nu sunt o clientă de modă a lui Armani. Hainele lui îmi plac la nebunie pe umeraș și pe alte femei, dar nu m-am regăsit niciodată cu adevărat în ele. În spațiul lui din Via Manzoni însă, m-am regăsit complet. Așa că se poate spune că, preț de câteva zile, chiar am fost „with Armani”.