În timpul celui mai recent calup de episoade filmate cu doamna doctor Ana Maria Stoica pentru emisiunea EXPERT TALK by myhive (găsiți AICI și AICI edițiile de anul trecut), una dintre afirmațiile doamnei doctor s-a înfipt pentru totdeauna în mintea mea.

 

Vorbind despre cât de important este să ne ținem biroul în ordine, doamna doctor a explicat că sfaturile specialiștilor legate de ordinea spațiului în care trăim nu sunt doar recomandări de wellness, ci îndrumări concrete de sănătate psihică.

 

Mai precis, dacă lucrăm o vreme îndelungată într-un spațiu aglomerat, prăfuit, murdar, unde lucrurile par să cadă pe noi, și creierul nostru va începe, treptat, să oglindească aceste tipare.

Automat, vom deveni mai anxioși, mai copleșiți de ceea ce avem de făcut, mai dezorganizați, mai haotici.

 

Lucruri aparent simple vor părea mai complicate, mărunțișurile vor deveni presante și enervante și mintea noastră se va simți tot mai încolțită de toate lucrurile pe care le are de rezolvat.

 

 

Concret, creierul nostru va prelua harta spațiului în care ne petrecem cea mai mare parte a timpului și va încerca să-și armonizeze propriile tipare în raport cu ea.

 

În contrapartidă, dacă vom avea un spațiu vital mai liber, aerisit, ordonat și lipsit de aglomerație, și mintea va deveni, treptat, mai rapidă în reacții, mai organizată și mai directă în raționamente.

 

Empiric, am știut asta dintotdeauna, dar am crezut că e mai degrabă una dintre trăsăturile mele: când e haos în jur, mă simt blocată, iar când totul e ordonat și frumos mintea mea zburdă liberă.

 

Am și scris de mai multe ori despre convingerea mea că spațiul ne schimbă starea de spirit, dar sub forma unui principiu simplu, de bun-simț: cine nu se simte mai fericit într-un birou curat, ordonat și aerisit?

 

Ei bine, există date concrete, cu susținere științifică, care dovedesc că exact așa este.

 

Nimic nu este dezorganizat sau haotic în natură, totul are un tipar clar și logic, de aceea creierele noastre sunt programate din naștere să caute ordinea, simetria, predictibilitatea.

 

Pentru creier, un mediu în care totul este dezorganizat, lipsit de predictibilitate și aglomerat până la refuz, unde nimic nu are un loc clar stabilit și nu există repere stabile, un asemenea loc transmite un singur mesaj către creier: fight or flight.

 

Practic, creierul se consideră în pericol, aflat pe un teritoriu unde trebuie să fie mereu în gardă pentru a rezolva probleme și a bătători noi modalități de a găsi lucrurile și de a funcționa ÎN CIUDA haosului.

 

Automat, secreția de cortizol (hormonul stresului) crește, productivitatea scade imperceptibil, dar progresiv (ca în parabola cu broasca pe care ajungi să o fierbi, crescând temperatura apei cu câte un grad) și, deodată, nu înțelegem de ce ne enervăm mai ușor, suntem mai anxioși și nerăbdători cu lucrurile mici și de ce totul ne pare greu.

 

Dincolo de partea mentală, un spațiu haotic are, în timp, impact cuantificabil asupra corpului: digestia este îngreunată, imunitatea scade, iar susceptibilitatea noastră în fața bolilor de inimă și a diabetului crește considerabil.

DAR DACĂ SUNT EU EXCEPȚIA?

 

Cunoașteți oamenii care spun „Eu așa mă simt cel mai bine, în haos, fiindcă e haosul meu și știu unde se găsește fiecare lucru?”.

 

Sună frumos, a artist neînțeles, dar este doar o amăgire.

 

Chiar dacă afirmația e reală pe jumătate, adică respectivii chiar pot găsi oricând obiectul căutat, sub vrafuri de alte obiecte sau maldăre de hârtii, creierul lor va ajunge să funcționeze, în timp, în același mod complicat și greoi.

 

Ca și cum ai vrea să deschizi o ușă în timp ce ții într-o mână patru sacoșe și în cealaltă mână patru cutii imense, în echilibru. Da, poate că vei reuși să deschizi ușa, dar cu ce efort?

 

Am simțit nevoia să scriu acest articol fiindcă am lucrat mulți ani în open-space alături de oameni extraordinar de capabili profesional, dar care nu aveau absolut nicio grijă față de locul în care petreceau peste opt ore pe zi.

 

Vrafuri de hârtii formau turnuri Babel în echilibru improbabil, nimic nu se arunca la gunoi decât după cel puțin un an de adunat praf degeaba, totul se dădea la o parte cu cotul pentru a face loc sau se scotea de sub mape, hârtii, plicuri și alte obiecte aruncate alandala.

 

Suntem oameni care scriu, ați zice, suntem mai boemi, doar și în filme vedem jurnalistul îngropat în vrafuri de hârtii și dosare. Și totuși… NU!

Poți trăi într-un haos controlat preț de un proiect, de o predare de revistă, de o perioadă cu logistică mai complicată, dar nu pentru totdeauna.

 

Și, dacă ai impresia că locul în care trăiești sau lucrezi e doar așa, un loc unde stai la masă sau – în cazul casei – unde pui capul seara și unde te odihnești în weekend… poate că ar fi cazul să-l privești diferit începând din acest moment.

 

Încearcă, măcar o săptămână, să-ți îngrijești biroul ca și cum ar fi oglinda minții tale sau grădina ta… și observă efectele.

 

Încearcă să îți privești casa ca pe o oază de încărcare, o extensie a propriei persoane, nu ca pe un loc de stocat lucruri sau de petrecut câteva ore dimineața și seara.

 

Ceea ce pare un efort minim și un experiment făcut în joacă ți-ar putea schimba viața pentru totdeauna.