Lumea modei se joacă adeseori cu sintagma de „psihologie”.

 

Designerii sunt întrebați care e psihologia femeii pentru care desenează hainele, iar boutique-urile marilor case sunt locuri în care personalul trebuie știe să vândă, dar să aibă și ceva abilități psihologice, ca să intuiască nevoile și dorințele cumpărătoarelor.

 

În cazul lui Alexandru Mănescu, toate metaforele legate de psihologia modei devin realitate, fiindcă profesia sa de bază, pe care o și practică de 20 de ani încoace, este cea de psiholog.

 

Moda, în schimb, reprezintă pasiunea dintotdeauna, căreia a vrut să-i dea mereu mai mult sens și un scop mai clar decât simpla producție de obiecte vestimentare.

 

Acum nouă ani a avut prima tentativă de brand sustenabil, însă discuțiile de azi despre moda „curată”, materiale sustenabile și abordare eco reprezentau, la momentul respectiv, doar o formă de excentricitate.

 

„Pentru că nu puteam să-mi fac brandul sustenabil, așa cum îmi doream, am acceptat atunci că poate nu i-a venit vremea”, povestește Alexandru. „Mi-am dorit un brand care să aibă sustenabilitatea ca parte integrantă din identitate, nu să fie o steluță la final, un  fel de «Apropo, suntem și sustenabili»” ”.

 

Vremea modei sustenabile a venit odată cu schimbarea timpurilor, iar din 2021 încoace Alexandru a început să viseze din nou.

 

De data asta împreună cu cea mai bună prietenă, Corina Manea – „Rina” – care este designer de interior, dar a absolvit și ea cursurile Facultății de Psihologie.

 

„Aleksander Revas suntem eu și Rina. «Visul lui Alexandru». Adică eu sunt Alexandru, ea este visul”, râde el.

 

Pentru amândoi, brandul Aleksander Revas este activitatea de pasiune pe care o fac după joburile de zi cu zi, dar cu rolurile inversate.

 

Ca psiholog, Alexandru se dedică de ani de zile laturii de clinical management, fiind practic omul care supervizează și dă direcția pentru o echipă vastă de psihologi care oferă servicii de Mental Health pentru corporații.

 

Dacă în restul timpului este omul cu strategia, la Aleksander Revas își revarsă latura artistică și eminamente creativă, bucurându-se de avantajele unui „haos complet”, cum singur glumește.

 

Ca designer de interior, Rina este „artista” în viața de zi cu zi, în schimb la Aleksander Revas ea este omul lucid cu matematica și partea administrativă. „Concret, ea este omul care mă ține în frâu cu costurile și îmi explică de ce nu pot folosi trei metri de material la o singură rochie”, râde Alexandru.

 

Împreună, au creat Aleksander Revas (care a fost lansat, oficial, acum o jumătate de an) ca un brand onest de modă sustenabilă care să poată fi purtată în viața de zi cu zi, de la birou până la evenimente și cocktail-uri.

 

”Există multă modă sustenabilă pe acea direcție folk, boho, cu pantaloni prinși cu sfoară și cămăși înflorate, o zonă care e foarte frumoasă de altfel, doar că noi ne doream ceva elegant. Ca să poți să porți piese sustenabile și la birou, și la evenimente, peste tot în viața de zi cu zi…”, explică Alexandru.

Latura de psiholog se simte în modul în care gândește hainele:

”Pentru mine e foarte important cum văd eu starea de bine a unei femei, mai mult decât cum arată haina mea purtată de ea. Când fac o haină mă gândesc cum se va simți persoana care o poartă. Nu vreau să fiu acest artist care are o viziune radicală asupra lumii și un mesaj de transmis care nu ține cont de oamenii care cumpără hainele.

Da, e viziunea mea, dar pentru mine cel mai important este ca experiența purtării să fie plăcută, senzorială. Totul pornește de la o întrebare: cum se va simți acea femeie? Cum se va roti fusta asta pe ea? Cum se va mula acest material?”

ATEMPORAL VERSUS SEZONIER

 

Piesele Hainele Aleksander Revas sunt gândite ca o garderobă atemporală eternă, în care adaugi periodic piese, fără a înlătura din ofertă piesele deja-existente.

 

Nu există acea presiune a colecțiilor sezoniere, fiindcă nici Alexandru și nici Rina nu cred în încurajarea acestui consumerism care te face să simți tot timpul că îți lipsește ceva din dulap.

 

Alexandru are și câteva reguli: nu stă niciodată pe Pinterest și nu desenează cel puțin trei zile după ce a urmărit un show de modă al altcuiva.

 

„Fiindcă subconștientul te fură și te inspiri fără să-ți dai seama, iar eu nu vreau asta. La mine inspirația vine din istorie, din plimbări în muzee, din răsfoit albume de artă, acolo sunt sursele mele de idei pentru materiale, cusături, ținute”

 

Fiind riguros și perfecționist, lui Alexandru nu îi place să spună despre Aleksander Revas că este un brand sustenabil, fiindcă simte că sustenabilitatea e un proces fără sfârșit.

 

Poți fi sustenabil conform anumitor criterii de sustenabilitate, dar în acest moment nu există brand care să bifeze toate criteriile posibile.

 

”De exemplu da, noi folosim materiale sustenabile, producem sustenabil, dar dacă mă compar cu un brand de modă din afară care folosește în atelier femei salvate din căsnicii abuzive sau oameni cărora li s-a acordat o nouă șansă la viață, atunci clar ei au mult mai multe criterii de sustenabilitate bifate. Dar important este să faci tot ce poți tu, în contextul în care te afli”.

 

Motto-ul lui Alexandru și al brandului este ”Let’s start being aware”.

 

E grandios să decizi că, de mâine, vei trăi complet sustenabil, dar este și rupt de realitate.

 

„Să începem prin a ne gândi cu mai multă atenție ce punem pe noi, ce cumpărăm, ce alegeri facem. Să citim eticheta și să înțelegem ce efect are asupra pielii noastre fiecare fibră și să cumpărăm conștient”.

 

Rina punctează, pe bună dreptate, că atenția oamenilor se duce tot mai mult în ultimii ani spre îngrijirea pielii cu cele mai bune și sănătoase ingrediente, făcând însă abstracție de hainele pe care le punem zi de zi exact pe acea piele de care avem atât de multă grijă.

 

”La finalul zilei, dacă tu vrei să-ți cumperi o rochie din poliester, cumpăr-o, dar măcar poart-o ani de zile, folosește-o din plin! Nu cumpăra lucruri pe care să le arunci după un sezon”, crede Alexandru.

 

I s-a întâmplat ca unele femei să cumpere ținutele Aleksander Revas fără a fi neaparat preocupate de latura sustenabilă, doar fiindcă le-a plăcut designul.

 

Și acesta este un câștig, fiindcă – Alexandru și Rina cred asta din toată inima – cumpărând haine mai bine-făcute înveți să faci diferența și vezi cum te simți în ceva față de altceva.

 

”Există persoane care iau decizia de achiziție pe design și apoi se simt bine că este sustenabil și poate vor ține minte acea senzație data viitoare când vor cumpăra, fie că e de la mine sau de la altcineva”.

 

Tot ca un element de pe lista de sustenabilitate, atunci când o cumpărătoare și-a încheiat povestea personală cu o piesă Aleksander Revas, o poate da înapoi către Alexandru și Rina, contra unui voucher de reducere pentru piesele noi ale brandului.

 

Este modul lor de a controla, pe cât posibil, tot ciclul de viață al produselor pe care le realizează.

 

 

RĂSTURNAREA PROCESULUI CREATIV

 

Deși alte țări producătoare de modă sunt mult mai avansate față de România, din experiența de mers la târguri lui Alexandru i se pare că și în afară mai e încă mult kilometraj de parcurs până să putem vorbi cu adevărat despre sustenabilitate.

 

 

La celebrul târg Première Vision din Paris, de exemplu, unde se aștepta ca dialogul să fie predominant despre fibre sustenabile, a avut surpriza ca materialele căutate de el să se afle tot undeva în capătul cel mai îndepărtat al standurilor, pe ultimele rasteluri.

 

Rezistența în fața schimbării vremurilor are o justificare nu doar financiară, ci și de ordin psihologic.

 

Când produci sustenabil, întreg procesul creativ se întoarce cu susul în jos.

 

Practic renunți la ideea boemă artistului care stă în biroul lui și desenează, cuprins de focul creativ, și cobori în sfera realității, în care designerul vede ce materiale sustenabile are la dispoziție  și vede ce anume îl inspiră să facă din ele.

 

Asta nu știrbește nimic din creativitatea unui designer bun, dar este o constrângere pe care nu toți sunt dispuși să o accepte.

 

De exemplu, pentru că nu îi place neaparat stilul oversized și preferă croiuri flatante pentru siluetă, Alexandru s-a lovit de problema țesăturilor care nu se mulează.

 

Cum să faci o piesă vestimentară care să scoată în evidență talia, din poplin de bumbac, fără să folosești clasicele țesături sintetice care îmbrățișează formele?

 

A găsit soluția prin 20 de pense verticale pe talie, care dau iluzia de corset, arată și spectaculos vizual, dar fac și extrem de comodă ținuta.

 

”Eu ador să mă joc cu iluzia asta a hainelor care scot în evidență corpul, dar care în realitate sunt foarte comode. Să-ți facă cea mai mică talie pe care ți-o poți imagina, dar în același timp să ai un 3-4 centimetri de lejeritate când te așezi”, explică el.

 

Aici studiază cel mai mult și de aceea croiurile și tiparele sunt cea mai importantă parte a procesului de creație.

 

De doar șase luni, de când brandul Aleksander Revas a fost lansat oficial, a fost surprins plăcut de publicul din România.

 

Pentru că vrea să înțeleagă cui se adresează, a participat inclusiv la târguri de modă românească, pentru a vedea reacțiile. ”Au fost persoane care veneau și voiau să pună mâna, ca să înțeleagă ce înseamnă. Au fost și altele care recunoșteau că nu-și permit încă, dar că și-ar dori și înțeleg de ce costă atât cât costă”, își amintește el.

 

Cea mai bună dovadă de progres o reprezintă faptul că unul dintre magazinele fizice care comercializează piese ale brandului Aleksander Revas află în… Brăila.

 

Femei cool și deschise la nou sunt peste tot.

 

Dincolo de sustenabilitate sau povestea de brand, femeile văd în piesele lui Alexandru ceva purtabil și flatant, care să le facă stilul mai fluid și viața mai ușoară.

 

Ori și asta este o formă de sustenabilitate: să simplifici viața femeilor, în loc să o complici.

Am vrut să lămuresc cu Alexandru câteva chestiuni tehnice, pentru a înțelege ce înseamnă să produci sustenabil:

 

FINE SOCIETY: Cât de greu este să găsești materiale conforme cu standardele tale de sustenabilitate?

 

ALEKS: În acest moment, există trei tipuri de furnizori.

 

Prima categorie sunt cei care nu știu de materiale sustenabile, nu au auzit, dar sunt interesați când îi întrebi sau măcar curioși.

 

A doua categorie sunt cei care nu știu, nu au auzit și nu îi interesează.

 

Iar a treia sunt cei care știu, au auzit, dar desconsideră total domeniul și li se pare o prostie.

 

Între aceste categorii, poți găsi oameni cu care să lucrezi. Noi lucrăm cu firme din Italia și Franța, care au reprezentanți pe piața românească de peste 15 ani.

 

Pe lângă materialele obișnuite, toți au o selecție de materiale sustenabile și asta nu de ieri, de azi, ci dintotdeauna.

 

Ei bine, eu am fost primul om din viața acestor reprezentanți de vânzări care le-a cerut vreodată ceva sustenabil.

 

Și așa ajungi la acele momente în care vezi cum se aprinde un beculeț în mintea persoanei și își aduce aminte că are undeva două cataloage cu fibre sustenabile, uitate probabil sub un teanc de alte lucruri(râde), fiindcă nu l-a întrebat nimeni de ele niciodată.

FINE SOCIETY: Ce țesături folosești?

 

ALEKS: Bumbacul organic este sufletul meu, dar organic cu adevărat, nu doar cu numele.

 

Asta înseamnă că trebuie să aibă certificarea GOTS (Global Organic Textile Standard, cea mai importantă autoritate în zona textilelor sustenabile, n.red). Tencel și Eco Vero îmi plac mult. Îmi place și inul, dar faptul că se șifonează îl face dificil de folosit.

 

În afară există multe fibre revoluționare, făcute din pulpă de cactus, din bambus, unele fibre din reziduuri de la producția laptelui (care seamănă cu viscoza) și le vom explora pe toate în următoarele colecții. Cert este că nu folosim deloc poliester, dar absolut deloc.

 

Avem un singur tip de piele întoarsă interesantă, făcută din sticle recuperate din ocean, l-am ales fiindcă are această componentă de curățire a planetei. Dar atât.

 

Îmi doresc să fac și propriile mele materiale, am în gând niște combo-uri speciale de fibre care știu exact cum ar funcționa și pentru ce le-aș utiliza, am găsit și unde să le produc, dar există condiționarea cantității comandate.

 

Când faci o țesătură nouă, nu poți comanda 30 de metri, ci cel puțin 5.000, iar în acest moment mai avem puțin până acolo, dar va veni momentul.

FINE SOCIETY: De ce nu folosești mătase?

 

ALEKS: Folosesc mătase doar dacă este „Peaceful Silk”.

 

Să-ți explic cum funcționează producția industrială de mătase: viermele de mătase își face cocon.

 

Dacă îl lași să-și facă tot ciclul de viață, el se va transforma în fluture, va sparge coconul și îl va face bucățele.

 

Bucățele pe care cineva trebuie apoi să le înnoade, ceea ce este o muncă titanică.

 

De aceea, în procesul industrial clasic, când coconul este complet, toți coconii se aruncă în apă fiartă, viermele este omorât și firul se descarcă de pe mosor.

 

Peaceful Silk înseamnă să lași viermele să-și termine ciclul de viață, adică fluturele iese din cocon și da, cineva trebuie să înoade bucățile, dar calitatea mătăsii este cu totul alta, fiindcă procesul clasic prin care viermele este fiert are și el o chimie a lui.

 

Când fierbi coconul, el se descompune și lasă urme pe țesături.

 

De asta, Peaceful Silk, deși mai scumpă, are o calitate și un luciu infinit mai mari, fiindcă nu are reziduurile viermilor în interiorul firului.

 

Vorbim de o diferență ca de la 20-25 de euro pe metru la 120-150 de euro pe metru, fiindcă e foarte multă manualitate.

 

Nu poți cumpăra cantități mari, deci practic aș folosi această mătase pentru o eșarfă, o capsulă de primăvară sau ceva punctual, dar nu pentru producție de serie.

FINE SOCIETY: Crezi că reglementările mai dure ale UE în domeniul sustenabilității, începând cu acest an, vor schimba situația?

 

ALEKS: Văd în multe colecții ale brandurilor celebre eticheta de sustenabil, dar de fapt te uiți și este 30

% bumbac organic și 70% poliester.

 

Sau vezi în colecții eticheta de sustenabil, însă sunt de fapt trei haine din materiale sustenabile și restul sunt realizate la fel ca până acum.

 

Cred că aceste reglementări vor face măcar situația mai clară: nu te vei mai putea numi sustenabil doar pe hârtie, va trebui să-ți dovedești concret sustenabilitatea.

 

Pe de altă parte, greenwashing-ul este liniștitor câteodată și pentru public.

 

Acum poate vorbește psihologul din mine, dar când un brand mass-market începe să pună etichete de sustenabilitate pe anumite produse, în subconștient le dă oamenilor un subterfugiu.

 

Să poți spune „Uite, cumpăr de la brandul X, care are o reputație proastă, dar nu e chiar atât de rău, fiindcă uite, au și aceste produse care sunt făcute sustenabil”.

 

Poți dormi mai liniștit noaptea și nu te mai simți vinovat că ești client de mass-market sau că vrei să cumperi cât mai multe haine la un preț foarte mic.