Despre tot ce-i fin și fain

Creativitatea ca stil de viață: lucrurile despre care nu vorbim

By 1 octombrie, 2017Learning
read time 15 min
 
1 octombrie, 2017

Creativitatea ca stil de viață: lucrurile despre care nu vorbim

Creativitatea nu e ceva cu care ne naștem și apoi așezăm într-o vitrină, de păstrat intactă tot restul vieții. E o plastilină pe care o modelăm în fel și chip și, odată cu ea, ne modelăm și noi. În cele ce urmează, un mic rezumat al primului seminar Fine Society ținut în spațiul Qreator by IQOS.

by

Suntem un popor care a glorificat mereu lucrurile care vin ca un ”dat”: norocul, talentul, destinul, chestiunile asupra cărora, teoretic, nu avem control. Miorița: ”Și de-o fi să mor…”. Pe același model, deși ne place să împărțim lumea între oameni creativi și restul, creativitatea NU este un dat pe care îl au unii în defavoarea altora. Toți ne naștem cu o înclinație și cu un anumit tip de inteligență capabilă să nască „artificii” într-un domeniu. Și să inventezi un nou medicament pentru o afecțiune cronică e o formă de extraordinară creativitate, deși pun pariu că farmacia nu e prima care îți vine în minte când te gândești la „domenii creative”.

 

Chiar dacă venim cu ea pe lume, creativitatea nu este ceva ce primim ca să punem într-o vitrină și să scoatem la ocazii, la fel ca hainele pe care le ținem „de bune”. Nu e ceva ce am primit din afară și lăsăm în afară, pe un raft. E ca o plastilină pe care să o modelăm și cu care să ne jucăm în fel și chip, să vedem ce poate ieși din ea. Suntem datori să ne jucăm cu ea, fiindcă de asta depinde adesea fericirea sau nefericirea proprie.

 

 

În fiecare dimineață, eu mă trezesc în fața unei coli albe de hârtie. Concretă sau digitală. Pe foaia de hârtie fizică îmi scriu ce am de făcut, iar pe cea digitală încep să scriu câte o poveste. Din acel alb eu trebuie să scot ceva. În toți anii de trezit în fața unui câmp alb infinit și din poveștile altor oameni, am învățat niște lucruri.

 

Vineri, 29 septembrie, la primul seminar Fine Society în spațiul Qreator by IQOS, am povestit despre toate astea cu un grup de oameni extraordinari. Nu e o figură de stil sau o laudă, chiar au fost un public remarcabil: am stat până aproape de miezul nopții, am povestit, am împărtășit experiențe, dileme și vise.

 

Toți am plecat acasă mai fericiți și mai inspirați, iar eu chiar mai mult decât toți ceilalți m-am simțit recunoscătoare și nespus de fericită să am asemenea cititori și prieteni. Pentru că următoarele seminarii vor fi pe alte teme, aș vrea să împărtășesc și cu cei care n-au fost prezenți o mică parte din ceea ce am povestit acolo.

 

Sper să vă placă și să vă trezească idei și moduri concrete de a vă canaliza propria creativitate. În articol nu se pot reproduce însă energia bună a locului, râsetele, glumițele, poveștile și orele de networking. Pentru toate astea, vă aștept data viitoare, în același loc (voi comunica foarte curând data).

1. Nu există creație fără disciplină

Firește că există pictori de geniu care produc o capodoperă „din poignet”, scriitori cărora li se întâmplă să scoată un roman dintr-o inspirație de două zile sau tenismeni care joacă meciul vieții lor într-o zi fantastică. Totuși, acestea sunt excepții, sunt doar 1% dintre oameni. Pentru noi, restul oamenilor care au un talent, o înclinație spre un domeniu, și au nevoie să și-l lucreze conștient, creativitatea este un proces continuu. Ca să ai rezultate constante, trebuie să depui un efort constant și, mai ales, să fii foarte organizat.

 

 

Dacă în zilele noastre termenul de „creativitate” este adorat peste măsură, cuvântul „disciplină” se află la celălalt capăt al spectrului. Fugim de el cât ne țin picioarele, îl asociem cu militărie, ordine, rigoare, strictețe, cu profesoara care ne dădea cu rigla peste degete și ne spunea să fim cuminți și să stăm în banca noastră.

 

Disciplina zilelor noastre este, însă, despre cu totul altceva: despre un ritm de lucru pe care trebuie să-l găsești și să-l respecți, despre a te ține singur responsabil de unele lucruri și a-ți crea o coloană vertebrală care să susțină eforturile tale creative. E ca la mersul pe bicicletă: nu poți avea energie cinetică fără să depui efort, fără să dai din pedale constant. Dacă dai la pedale 5 minute și o oră te oprești, bicicleta se va opri și ea.

 

Cei mai mulți oameni care au făcut performanță în ceva la care erau buni: scriitori, artiști, sportivi, farmaciști, muzicieni sau orice altă meserie, au ritualuri zilnice bine puse la punct. Un tenismen poate câștiga din talent un singur meci, dar nu va face carieră fără o rutină care să-l țină pregătit tot timpul. Un scriitor poate scrie 100 de pagini în 4 ore, dacă are o zi foarte bună, dar ca să trăiască din munca lui și să mai poată scoate și alte cărți, trebuie să scrie 2-3 ore pe zi. Fie că are chef, fie că nu. Un muzician repetă ore în șir, un fizician stă în laborator cu orele, un farmacist bun citește non-stop tomuri de chimie.

 

Toți marii oameni de afaceri ale căror biografii le-am citit spun că se trezesc la 5-6 dimineața, pentru a avea un start bun în ziua respectivă. Acele ore de dinainte ca lumea dezlănțuită să vină peste ei sunt foarte prețioase, pentru că le pot folosi pentru toate lucrurile care altfel nu și-ar găsi loc: meditație, sport, citit, stabilit scopuri, orice altceva. Într-un articol mai vechi, „Toți vrem să fim creativi, dar fără muncă”, am detaliat mai mult pe partea asta.

 

Disciplina, pentru un om care vrea să creeze lucruri, este coloana vertebrală a întregului proces. Golește mintea de inutil și face loc pentru ceea ce contează. Aranjează chestiunile administrativo-logistice și te lasă să te concentrezi pe esența muncii tale. E o mare diferență între a te trezi dimineața și a te gândi „Bun… eu azi ce fac?” și a te trezi cu o direcție clară. Când știi cum va decurge o săptămână de muncă, poți să separi mărunțișurile de lucrurile importante și să te axezi pe activitate în sine, pe creație, pe nașterea unor proiecte, cărți, muzici, ecuații, orice.

 

Când te trezești luând fiecare zi ca pe o surpriză („Oare ce mai am de făcut? Ah, am uitat de factură, mâine am deadline, trebuie să trec să iau ceva de la librărie și am și o întâlnire de care am uitat”) este ca și cum ai juca o partidă de tenis, pe care vrei s-o câștigi, dar în paralel cu meciul tău ți-ar mai veni periodic, din stânga și dreapta,  câte 2-3 mingi direcționate către capul tău. Mai faci un serviciu pentru meciul tău, mai respingi 2-3 mingi, mai dai un lung de linie, mai vin 4-5 mingi din public. Crezi că o să poți câștiga meciul în felul ăsta? Cam greu.

2. Inspirația este o consecință, nu o cauză

Nu există creativitate fără muncă, dar odată pus în mișcare tot procesul, creativitatea se hrănește din ea însăși. Dacă muncești azi două ore, mâine încă două și tot așa preț de un an, doi, trei, la un moment dat ideea de inspirație va înceta să mai pară ceva grandios și ocazional. Va fi un mod de viață.

 

Odată ce ți-ai lucrat abilitățile native suficient de mult, poți să te așezi la masă și să faci lucrul respectiv repede, bine și la momentul la care trebuie. Nu mai stai să aștepți momentul potrivit, ziua în care se pogoară inspirația sau alinierea planetelor. Ai deja exercițiul canalizării gândurilor și a ideilor într-un mod ordonat.

 

Există și articole care îmi vin în minte în tren sau în avion, fulgerător, bucăți și paragrafe întregi, dar astea sunt excepții și chiar și ele sunt bazate tot pe experiență. Dacă m-aș baza doar pe momentele de inspirație efervescentă de acest fel, aș scrie de trei ori pe lună, cel mult. Iar dacă scrii de trei ori pe an, cânți de trei ori pe an sau faci orice lucru strict la mila inspirației providențiale, oricât de mult talent ai avea, el va „încetini” și va fi tot mai greu să-l stăpânești.

 

Ca să-ți controlezi talentul, să-l îmblânzești, trebuie să-l folosești. Se potrivește foarte bine aici citatul lui Yoda din Star Wars: „Do or do not. There is no try”. Exact așa este. Te așezi și faci. Așteptatul muzei și incantațiile de inspirație nu există.

 

3. Nu există inspirație, există doar motivație

 

Creativitatea este puternic dependentă de motivație. Nu poți fi creativ cu ceva care nu te inspiră, care nu te atrage și nu te provoacă. Dacă ideea de a-ți stabili o disciplină sau un set de ritualuri într-un anumit domeniu te crispează și se pare o mare corvoadă, poate pur și simplu… nu e domeniul potrivit pentru tine.

 

Pornind tot de la exemplul cu bicicleta, dacă îți place să mergi pe ea nu o să simți efortul atât de tare și, chiar dacă îl simți, la finalul zilei plăcerea tot e mai mare decât efortul. Dacă nu îți place, însă… și 200 de metri de pedalat vor fi anevoioși.

 

Motivația și pasiunea pentru ceea ce faci reprezintă motorul de bază în toate zilele în care planetele NU se aliniază pentru ca tu să ai un chef nebun de a munci. Ele sunt, într-un fel, pilotul automat care ne trece de zonele turbulente, de furtunile existențiale și de aversele de îndoieli.

 

Când e urât afară, te-ai certat cu iubitul/iubita, ești obosit, stresat, dezamăgit sau ai vrea să faci orice altceva…. intervine pilotul automat. Te așezi și faci. Și faci bine, fiindcă rezultatul muncii contează mai mult decât contextul nefavorabil. Doar că aici e tot șpilul: nu ne pasă decât de lucrurile care ne motivează și pe care le iubim.

4. Creativitatea se hrănește, se provoacă, se cultivă

Nu poți crea nimic din nimic. Degeaba ești cel mai talentat scriitor, dacă nu ai idei și bagaj de informație pe care să te bazezi în creație. Degeaba ești cel mai bun muzician, dacă n-ai cultură muzicală. Degeaba ai o minte făcută pentru chimie, dacă n-ai manevrat în viața ta niște substanțe și n-ai văzut niște experimente. Orice înmulțești cu zero, chiar și un mare talent, dă tot zero.

 

A fi creativ fără munca din spate este ca și cum ai avea un motor ultra-performant, dar nu ai avea și combustibilul cu care să pornești motorul. Nu degeaba scriitorii sau pictorii celebri din secolele trecute călătoreau, făceau turul Europei sau al Americii și câteodată se stabileau într-un anumit loc o vreme, pentru că existau în jur suficienți stimuli care să-i provoace. Găsești ceva care se împreunează cu altceva din mintea ta și se naște ceva nou. Nu poți crea din nimic.

 

Creativitatea se hrănește cu orice îți place. Nu există rețetă, nu există lucruri pe care trebuie să le faci sau pași pe care să-i urmezi. Doar îți asculți busola internă.

Creativitatea se hrănește, printre altele, cu:

Oameni și întâlniri

Suntem suma oamenilor cu care ne petrecem timpul și tindem să devenim acei oameni. Ei ne influențează major și, deloc întâmplător, oamenii creativi tind să se însoțească: dintotdeauna au existat cafenele frecventate de pictori, cafenele ale scriitorilor, cercuri de muzicieni. Asta nu înseamnă că trebuie să ne facem grupul de prieteni neapărat din breaslă, ci să ne căutăm oameni care să susțină valorile în care credem noi.

 

Un om creativ are nevoie de prieteni care să-i dea aripi, nu să i le frângă. Oameni de la care să învețe ceva, care să-l provoace, să fie interlocutori interesanți și discuțiile să poată fi schimburi de idei, nu doar mici conversații de complezență.

Cărți, filme, muzică, orice poate deveni o sursă de referință

Profesoara mea din liceu, doamna Pașcanu, m-a învățat un lucru pe care abia târziu l-am conștientizat la deplina lui valoare: când găsești ceva care-ți place, fișează. Da, a fișa, verbul pe care îl asociem de regulă cu fișele de lectură din clasa a opta, cele care încep cu „În această nuvelă, autorul dezbate motivul vieții în raport cu universul etc.”. Doar că nu e vorba nicăieri despre asta.

 

E vorba de faptul că, în momentul în care citesc o carte sau un articol, când văd un film sau ascult o melodie, dacă îmi atrage atenția ceva (un citat, niște versuri, o replică), eu mi le notez. E ca o mini-arhivă de lucruri care mi-au plăcut la un moment dat. Am caiete întregi cu astfel de referințe și mă relaxează să mă uit prin ele din când în când. Inițial o făceam de hobby, dar mi-a folosit foarte mult în munca de jurnalist.

 

 
Când mă așez la laptop să scriu despre un anumit subiect, în mintea mea se adună, instantaneu, toate referințele pe care am față de lucrul respectiv. Când citesc sau aud o informație interesantă, creierul o ține minte (e un proces de arhivare inconștient, care vine tot din exercițiu), iar la momentul oportun se folosește de ea.

 

Un exemplu bun este începutul meu la Forbes, în 2009, când se căuta o poveste pentru un cover-story pe tema „Afaceri de succes care au liste de așteptare pe timp de criză”. Era luna martie 2009, plină criză financiară, iar noi căutam afaceri care să bubuie, cu liste de așteptare pe luni sau ani. Mult succes!

 

Pentru că eram proaspăt-intrată în colectiv, eram reporter și voiam să mă afirm, mi-am folosit toate ideile și referințele pentru a găsi eu o poveste pentru acel cover. După câteva minute de sortat – mental – prin idei, mi-am adus aminte că, în 2006, o prietenă de-a mamei îmi povestise, entuziasmată, despre o creatoare de lăzi de zestre, aflată undeva lângă Brașov, care vindea mai ales străinilor fascinați de meșteșugul ei și avea listă de așteptare pentru creațiile ei.

 

Mi-am adus aminte de acea poveste, am sunat-o pe prietena cu pricina, ea mi-a dat un nume, am căutat pe net vreo oră, iar a doua zi eram la acea doamnă, la Rupea-Gară. A fost primul meu articol integrat într-un cover-story și nu s-ar fi întâmplat dacă eu nu țineam minte acea informație.

 

Cine a citit acel articol s-a gândit poate: „Ah, uite ce subiect interesant, ce idee, ce creativ!”. Ei bine da, dar acea creativitate a venit dintr-o informație certă, dintr-un bagaj de idei și inspirații. Pentru mine a însemnat momentul în care am dovedit ceva, profesional vorbind: mie și celor din jur. A însemnat, ulterior, și șansa de a face un proiect mult mai mare, care mi-a crescut cariera așa cum doar visam.

5. Creativitatea înseamnă să vezi unghiuri noi, nu neaparat lucruri noi

Vrei să inventezi roata? Și eu am vrut. Toți vrem asta. Doar că roata a fost deja inventată, e o creație de succes cu vreo câteva mii de ani la activ, iar a-ți condiționa creativitatea de nașterea unor lucruri care n-au fost imaginate de nicio minte pe lumea asta poate fi o strategie falimentară. Niciodată nimic nu va fi suficient de bun pentru a se ridica la standardele tale. Ideea e să ții ștacheta cât mai sus, dar să privești altfel noțiunea de noutate. Din simplul motiv că unele dintre marile invenții și imperii ale zilelor noastre nu se bazează pe noutate, ci pe descoperire.

 

 

Tableta lui Steve Jobs exista, conceptual, dinainte ca el s-o transforme în iPad. McDonalds-ul era o afacere locală, înainte ca Ray Kroc să vină cu o idee inspirată. Facebook-ul, în forma pe care o știm azi, are și el ceva serioase controverse legate de paternitate (ideea exista, dar forma care a făcut-0 celebră îi aparține lui Zuckerberg).

 

Coco Chanel a creat geanta matlasată 2.55 inspirându-se de îmbrăcămintea jocheilor și a luat jerseul de bumbac, material folosit pentru lenjeria intimă bărbătească, și l-a transformat în rochie. Nu sunt acestea idei și branduri care au revoluționat lumea noastră? Ba da, însă ele nu s-au bazat neaparat pe reinventat roata, ci pe… îmbunătățit roata.

 

Citatul de mai jos este preferatul meu în materie de creație și îi aparține lui Jonathan Swift, autorul „Călătoriilor lui Gulliver”. Chiar așa și este: a descoperi ceva înseamnă a găsi un unghi nou, o abordare nouă, o folosire nouă a unui lucru. Și de multe ori implică mai multă elasticitate a imaginației și creativitate pură decât actul creării unui lucru de la zero.

 

Nu în ultimul rând, creativitatea înseamnă CURIOZITATE. Observă, întreabă-te, explorează. Ce ar fi dacă…?

Chiar așa… ce ar fi dacă?

 

Foto: Pinterest, Cartoon Network

Pentru mai multe articole, povești și inspirații, mă puteți urmări pe paginile de INSTAGRAM și FACEBOOK



7 Comments

  • Lumi spune:

    Draga Diana, felicitari pentru articol, pentru tot acest site si pentru workshop. Vin aici cu incredere ca voi gasi ceva de calitate, si ma bucur de fiecare data. Sunt interesata de evenimente organizate de tune. De unde aflu? Daca ma abonez, trimiti un mesaj de informare inainte sau primesc doar articolele recent publicate. Multumesc, Lumi

    • Draga Lumi, iti multumesc pentru increderea si entuziasmul tau 🙂 Deocamdata, din lipsa de timp, nu am finalizat conceptul de newsletter (vreau sa lucrez mai mult la el si inca nu am apucat, dar pana la finele anului va exista clar). Voi anunta insa evenimentele pe pagina de Facebook FINE SOCIETY (www.facebook.com/finesociety), cu remindere cu 2-3 zile inainte. Urmatorul va fi cel mai probabil in noiembrie, in octombrie voi fi destul de mult plecata.

  • alina spune:

    Foarte bine scris, imi foloseste si mie si voi incerca sa transpun totul intr-o exprimare usor de inteles si pentru copiii mei. Inca nu stiu, disciplina vine din interior sau din educatia primita? Iti multumesc… a cata oara?

    • Iti multumesc pentru cuvintele frumoase si ma bucur ca iti foloseste 🙂 Eu zic ca vine din interior si din experienta. Din familia mea, eu sunt de departe cea mai organizata si disciplinata si m-am format in timp asa.

  • Lavinia spune:

    Superb, Diana! Am citit articolul tau cu o sete de nedescris! Multumesc pentru inspiratie!

  • Anuta spune:

    Buna Diana, te-am descoperit de curând si ma bucur enorm! Ca îmi place foarte mult ce si cum scrii, e prea putin spus. Înainte sa adorm si imediat dupa ce ma trezesc, te citesc, si deodată mă simt mult mai bine. Esti o inspiratie pentru mine si, bănuiesc, pentru multe alte persoane. Din punctul meu de vedere esti o scriitoare, si te asez, fara sa stau prea mult pe gânduri, alături de alti mari scriitori precum Steinbeck sau Fitzgerald ( preferatii mei). Eu am 26 de ani si doua fetite. Pentru aceste doua fetite ale mele m-am apucat , încă din anii studentiei ( desi ele nu existau pe atunci) sa le las o mostenire : o agenda plina ochi cu citate/randuri din toate cartile pe care le-am citit si care au avut un impact asupra mea. Încă mai lucrez la mostenire, încă mai scriu, iar acum, dupa ce te- am întâlnit, in multe pagini din agenda esti tu si cuvintele tale. Nu stiu daca o sa citească vreodată din ea, dar daca o sa o faca sunt sigura ca o sa le placa. Faci o treaba foarte buna iar cei ce te citesc sunt cu adevărat castigati! Eu sunt! Multumesc!

    • Draga Anuta, iti multumesc atat de mult pentru mesajul frumos si pentru tot ce ai impartasit cu mine… Mi-ai incalzit inima cu ceea ce ai scris. In asemenea momente sunt foarte recunoscatoare pentru ca pot sa fac ceea ce-mi place cel mai mult si sa ajung si la oameni frumosi, asa ca tine. Copiii tai vor avea o superba mostenire de cuvinte de la tine, sunt norocosi. Te imbratisez!