Despre tot ce-i fin și fain

Carticica de povești care m-a făcut să iubesc rechizitele, acum 30 de ani

By 24 iunie, 2021Culture
read time 2 min
 
24 iunie, 2021

Carticica de povești care m-a făcut să iubesc rechizitele, acum 30 de ani

”Prietenii din penar”: o cărticică din 1985 pe care am iubit-o pentru ilustrațiile vii și povestea simplă, dar fermecătoare. Am descoperit-o la un anticariat și am călătorit înapoi în trecut, ca și cum n-aș fi plecat niciodată.

by

Emoție pură, la 10 lei.

 

Sau erau 12 lei?

 

Așa aș putea numi achiziția acestei cărticele numite “Prietenii din penar”, pe care nu mi-o mai aduceam aminte decât vag, dar care s-a revărsat asupra mea ca un torent în secunda în care am deschis-o.

 

Mi-am adus aminte într-o fracțiune de secundă pagini, imagini, amănunte, până și sendvișurile cu cașcaval pe care mi le făcea mama în clasa întâi și pe care le-am savurat cândva în timp ce îi răsfoiam paginile.

 

Știam că memoria are infinite buzunare, dar până să culeg această cărticică de pe un anticariat online, chiar nu bănuiam cât de adânci sunt ele și cât de rezistente la „purtat” și la anii trecuți peste ele.

 

Așa cum mi-a mai comentat cineva pe Instagram, când am postat coperta cărții, iubirea mea infinită pentru rechizite de la cartea asta a început. Și cu siguranță nu suntem singurele în această situație!

 

Ba chiar aș pune pariu că voluptatea cu care achiziționez în neștire papetărie până în ziua de azi are legătură directă – și totuși subtilă – cu briceagul, rigla și ascuțitoarea din „Prietenii din penar”.

 

Povestea e nespus de simplă, total depășită pentru orice copil din zilele noastre, dar în același timp fermecătoare.

 

Cât de puternică trebuie să fie o ilustrație ca să se întipărească în mintea ta și să supraviețuiască acolo mai bine de 30 de ani, rezistând sub toate lecțiile, examenele, tezele, cursurile, sub straturile de cărți noi citite și lucruri auzite și în fața unui bombardament de informație venit din toate părțile?

 

Tocmai de asta, de dragul nostalgiei și al puterii pe care a avut-o această cărticică asupra memoriei noastre, cred că merita cu vârf și-ndesat un articol, cu dedicație pentru toți copiii de altădată.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2 Comments

  • Andreea spune:

    Imi aduc aminte cat de nerabdatoare am fost sa intru in clsasa 1 tocmai pt ca urma sa primesc penarul alb cu Alba ca Zapada tinut de mama pe cel mai inalt raft din dulap. din cand in cand mi-l arata, includiv ce continea: un stilou adevarat, cu cerneala, guma de sters, rigla mica. Era ceva nemaipomenit. :)))
    Imi amintesc si acum mirosul de nou si cum se simtea la atingere.
    Articolul acesta m-a dus cu 33 de ani in urma. Tin minte si cartea, dar stiu ca nu rezonasem cu baiatul ‘ca era obraznic’, iar eu nu, hahahaha.

    • Diana Cosmin spune:

      Mă bucur că a fost o călătorie plăcută :)) Comentariul tău a trezit și în mine multe amintiri legate de primele rechizite. Mulțumesc! 😀

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.