Circulă multe glume în online, cu miez de adevăr, despre cum va arăta omul din anul 2121 sau mai încolo.

 

Pornind de la ideea că funcția naște organul, în câteva secole corpul uman se va adapta la lumea ecranelor. 

 

Vom avea, din naștere, o osatură și o postură adaptate nu pentru mișcare și dinamism, ca acum, ci pentru stat la birou, pentru tastat, pentru VR, pentru ținut telefonul într-o mână.

 

Cine știe, poate și un al șaselea deget pentru scrolling.

 

Deocamdată însă, corpurile noastre nu sunt adaptate la stilul de viață și de muncă din prezent, ci le-am adaptat noi, cu forța și într-o perioadă scurtă de timp.

 

De aici și multitudinea de dureri de spate, de cap, de gât, de articulații, de încheieturi și lista poate continua.

 

Este normal să „ne doară toate”?

 

Nu este, dar câți dintre noi tragem un semnal de alarmă când ne trosnește spatele după o zi de stat pe scaun, când ne doare încheietura mâinii de la tastat sau când ne înțeapă ochii de la ecrane?

 

De cele mai multe ori, le considerăm parte din meserie, ba chiar o dulce normalitate cu iz de productivitate și eficiență.

 

”Nu m-am ridicat de la birou opt ore”. „Mă dor ochii de la cât am scris”. ”Nu-mi mai simt umerii de la câte acte am avut de finalizat azi ”.

 

Această glorificare a rateurilor corpului ca un fel de „medalii de luptă” este profund greșită, dar mi-am dat seama cel mai bine anul trecut, când m-am apucat de stretching.

 

Corpul îmi trosnea din toate încheieturile – nu, nu e o figură de stil, ci efectiv făcea poc și trosc – așa că am început să fac stretching cu un antrenor.

 

Am tot povestit de el pe Instagram, îl cheamă George.

 

Revelația unui an de stretching.

 

Faptul că trosnește spatele, că doare zona lombară, că umerii sunt blocați sau că nu poți deschide bazinul fără să te doară, toate astea înseamnă că ești un om de birou, ca mulți dintre noi.

 

E parte din descrierea jobului.

 

Doar că acești oameni de birou se vor transforma, în 20-30 de ani, în oameni incapabili să se aplece și să-și lege șireturile singuri. 

 

Aceasta a fost concluzia supremă a anului meu de stretching, dacă vreți. 

 

”Diana, noi nu facem stretching ca să mergem la maraton sau la cursuri de balet. Facem ca să putem să ne aplecăm să ne legăm șireturile singuri, la bătrânețe”, îmi tot spunea George, mai în glumă, mai în serios.

 

Despre asta e vorba.

 

De la aplecat pentru șireturi putem extrapola la multe: umeri care să poată ridica o sacoșă, un nepot sau un animal de companie fără durere, un spate care să nu necesite saltele speciale, medicamente analgezice și tot așa.

 

Contează regula, nu excepția

 

Stretching-ul este minunat, dar soluția nu este să tratăm corpul cu indiferență timp de cinci zile și să mergem două zile la stretching sau sport ca ne „des-țepenim”.

 

Soluția, pe termen lung, este să avem grijă de corp și în acele cinci zile de lucru la foc automat.

 

Asta înseamnă mici trucuri, idei care nu ne vor da viața peste cap radical, dar sigur ne vor schimba calitatea vieții. 

 

O parte le-am învățat pe propria piele, o parte le-am citit în multele cărți pe tema asta pe care le-am răsfoit în ultimii ani și o parte le-am aflat prin prisma produselor noi care mi-au ieșit în cale și care sunt gândite să ne simplifice viața.

 

UMERII RELAXAȚI

 

Una dintre învățăturile esențiale rămase de la George se leagă de starea de relaxare. 

 

Cum știi că ești concentrat sau tensionat?

 

Umerii sunt ridicați și ficși, fără să-ți dai seama de asta. 

 

Dacă în acest moment îți spun „Lasă umerii în jos, relaxează-i” și urmezi acestă indicație, o să-ți dai seama cât de sus îi țineai de fapt. 

 

Toți facem asta și este primul lucru de corectat, dar și cel mai ușor mod de a te relaxa.

 

Oricând simți tensiune, stres, un deadline care bate la ușă amenințător, lasă umerii jos.

 

Dă-le drumul, lasă-i să cadă cum vor ei. Spatele se relaxează instantaneu și te vei simți, brusc, mult mai liniștit. 

 

Nu e miracol, e doar legătura dintre corp și minte, dar invers: corpul îi dă semnal creierului că e în regulă să se liniștească puțin.

 

ÎNCHEIETURILE DREPTE

 

Încheietura mâinii trebuie să stea în poziție neutră, adică degetul opozabil să fie în linie cu antebrațul. 

 

Asta înseamnă, concret, că încheieturile trebuie să fie drepte față de tastatură.  

 

Nu îndoite, nu „rupte” ca și cum am tasta de undeva de sus, nu strâmbe, cum din păcate eu am făcut adesea pentru că aveam multe documente întinse pe birou și pusesem tastatura într-o parte, strâmb.

 

POZIȚIONAREA CALCULATORULUI SI A TASTATURII

 

Faptul că nu trebuie să stăm cocoșați la birou este subînțeles, dar recunosc că sunt atâtea teorii despre poziția ideală încât nu am reușit nici eu să țin pasul. 

 

Mă ghidez după esențial: tălpile să stea drepte pe podea, iar spatele într-o postură dreaptă, dar naturală pentru corp (nu „drept milităresc”).

 

Nu poți susține o poziție forțată timp de opt ore pe zi.

 

Apoi, laptopul sau monitorul trebuie să fie așezate astfel încât să le privim drept.

 

Să nu fie nevoie să ridicăm ochii, să-i coborâm, să întindem gâtul sau să strâmbăm în vreun fel poziția normală a corpului.

 

TASTAREA… CU BLÂNDEȚE

 

În perioada când lucram în redacție, în open space, aveam un coleg care stătea chiar lângă mine și care părea că vrea să-și ucidă tastatura de câte ori punea mâna pe ea. 

 

Și eu tastez mai ferm, dar în cazul lui era un fel de biciuire a tastelor, le lovea practic cu mâinile și la un moment dat oboseam doar ascultând cum scrie. 

 

Statistic – că există oameni care au cercetat și asta – utilizatorul mediu lovește tastatura cu o forță de patru ori mai mare decât ar fi nevoie.

 

Asta se propagă, în timp, la nivelul articulațiilor și al brațelor.

 

SCROLLING CU ATENȚIE

 

Dincolo de calculator, telefonul este o mare problemă pentru articulațiile mâinii. 

 

Simt asta pe propria piele, fiindcă răspund la multe mesaje și emailuri pe telefon, ba și scriu multe postări direct pe telefon.

 

La final simt nevoia să-mi trosnesc degetele și încheieturile.

 

Le simt amorțite și vreau în mod reflex să le pun la loc.

 

La început de an mi-am cumpărat o tastatură pentru telefon, wireless, tocmai în ideea de a tasta direct de pe ea, dar am făcut greșeala de a cumpăra ceva no-name, colorat, drăguț, foarte „girlie” și extraordinar de greu de folosit.

Total neergonomic, adică.

 

După prima săptămână în care m-am chinuit s-o utilizez ca să nu simt că am dat banii degeaba, am renunțat la ea și stă într-un sertar.

 

 

CE ÎNSEAMNĂ O TASTATURĂ ERGONOMICĂ

 

De asta, recunosc că am fost foarte interesată de subiect când cei de la Logitech mi-au trimis spre testare tastatura lor ERGO K860, câștigătoare a prestigiosului Red Dot Award, distincție internațională oferită doar produselor care înglobează design realmente inovator.

 

Tastatura are un design foarte cool, dar mai ales este ergonomică, un element esențial.

 

ERGO K860 este o tastatură split – „împărțită” – creată cu gândul la postura naturală a corpului.

 

Ceea ce promovează Logitech este folosirea naturală a mâinilor în procesul de lucru, reducerea stresului pus pe încheieturi și antebrațe și exact problema despre care scriam mai sus, relaxarea umerilor.

 

Concret, reduce cu 21% presiunea musculară în centrul spatelui (locul care stabilizează și înlesnește mișcarea gâtului și a umerilor) și cu 25% îndoirea încheieturilor, prin suportul special plasat sub taste. 

 

O pot folosi atât la telefon, pentru că se conectează instantaneu, cât și la monitorul desktop de la birou.

 

Ca om care scrie 70% din zi, am simțit ușurința de utilizare, este foarte plăcut scrisul și n-am mai simțit nevoia să trosnesc sau să întind nimic după o oră de scris.

 

În plus, pentru că suportul pentru încheieturi are trei straturi gândite pentru confort – unul de țesătură, unul de spumă densă și unul de spumă de memorie – comoditatea este elementul cheie și nu mai simți nevoia să tastezi cu forță.

 

Procesul devine natural.

 

Cei de la Logitech au și un kit întreg de birou, în scop ergonomic, cu tot cu un mouse vertical, care să elimine presiunea pe articulațiile degetelor, și un webcam cu audio integrat și cu căști wireless.

 

Și, un lucru care m-a cucerit pe mine: componentele din plastic ale tastaturii ERGO K860 Graphite conțin 71% plastic reciclat, obținut prin reciclarea echipamentelor electronice de la consumatori. 

 

În plus, cutia în care vine este din carton provenit din FSC (păduri sustenabile, crescute în acest scop).

Am explicat experiența mea cu tastatura Logitech într-un reel:

 

View this post on Instagram

 

A post shared by Fine Society by Diana Cosmin (@finesocietycurator)

 

ALTE CÂTEVA IDEI SIMPLE DE ERGONOMIE:

 

Nu tastăm cu un creion în mână sau ținând altceva în podul palmei.

 

Nu ne întindem după lucruri, ci încercăm să le punem la îndemână pe masă.

 

Dacă din cinci în cinci minute trebuie să întindem brațul, să-l ridicăm, să împingem sau să tragem ceva, asta pune o presiune și mai mare pe corp, în timp.

 

ȘI O ULTIMĂ RUGĂMINTE

 

Data viitoare când sunteți pe stradă, aveți în mână trei sacoșe și un dosar și sună telefonul, nu-l așezați între umăr și ureche, îndoind capul în partea respectivă.

 

Vă rog eu mult de tot.

 

Este o poziție extrem de nocivă pentru toate părțile implicate – ureche, gât, umeri, sistem nervos – și asta e atât de evident doar judecând după disconfortul pe care-l resimțim la final.

 

Puteți folosi căști sau… cel mai simplu, puteți  lăsa jos sacoșele o secundă sau aștepta până ajungeți acasă pentru a suna înapoi.

 

Nimic nu este atât de urgent sau de important încât să merite să ne batem joc de propriul corp.