Despre tot ce-i fin și fain

Ce m-a învățat o doamnă din alte vremuri despre tabieturile cafelei

By 19 ianuarie, 2017Nostalgies
read time 4 min
Ilustrație: Nadiia Kalameiets
 
19 ianuarie, 2017

Ce m-a învățat o doamnă din alte vremuri despre tabieturile cafelei

Iubesc cafeaua pentru gustul ei, dar și pentru oamenii alături de care o beau. Într-o ceașcă de cafea conviețuiesc atât trecutul cât și viitorul, iar asta am învățat de la Vica, unul dintre personajele aproape mitologice ale copilăriei mele.

by

Beau multă cafea și o beau ritualic, pentru că îmi place. N-o beau să mă trezească, nici să mă energizeze, o savurez de drag, pentru gust și aromă. E un tabiet pe care mi l-am cultivat în timp și care vine la pachet cu convingerea că și dulciurile pe bază de cafea sunt mai bune decât toate celelalte. Am eu o slăbiciune.

 

Când dau drumul espressorului și las cafeaua să picure în ceașcă, odată cu apa fierbinte și extractul de cafea din capsulă mi se pornește și un șirag aleatoriu de gânduri. Mă gândesc la ce urmează pe ziua respectivă, ce întâlniri am ce emailuri trebuie să trimit prima dată, iar apoi, când ridic ceașca și o pun pe farfuriuță, de multe ori zâmbesc singură. Pentru că îmi vine în minte Vica.

Vica a fost sora bunicii mele și era o doamnă cu păr scurt, à la garçonne, îmbrăcată mereu în ceea ce moda de acum ar numi ,,tea dresses” – rochii cochete și înflorate pe care le purtau doamnele când se vizitau la ceai – cu clipsuri mari și rotunde la urechi și cu un zâmbet perfect. Numai că Vica n-avea treabă cu ceaiul, în familie ea era magiciana cafelei și cea care organiza cele mai încântătoare întâlniri ,,la o ceașcă de cafea”.

Dacă ar fi trăit cu câteva secole în urmă, Vica ar fi fost oracol. În ceașca de cafea ar fi făcut și desfăcut imperii, ar fi clădit visuri de amor și ar fi ghicit deznodăminte de bătălii. În ceșcuțele ei din porțelan bleu, Vica vedea iubiri, succese, întâlniri, călătorii. Universuri pe care le tălmăcea pentru mine și pentru prietenele ei de suflet, aceleași de 50 de ani încoace.

shutterstock_519850858

 

Își păstrase neschimbate prieteniile, adresa și stilul vestimentar, nu prea ieșise din țară, dar în ceașca ei se vedea lumea. N-o să știu niciodată dacă într-adevăr „citea” ceva sau dacă născocea poveștile ca pretext de conversație spumoasă. Avea un ritual încântător, iar orice altceva era complet redundant.

 

Am prins doar câteva după-amieze de vară cu Vica, pe când ieșeam din adolescență și intram în viață, dar mi le aduc aminte cu un sentiment de ușurătate. La 80 de ani, era genul de om cu care puteai să râzi și să plângi cu un firesc absolut. Plângea cu tine, dacă era cazul, și râdea din inimă, când era de râs. Avea mintea brici și o ironie subtilă, pe care trebuia adesea s-o ghicești, ca drumurile din zațul de cafea.

 

Vica te lăsa să fii. Nu dădea indicații și nu-ți explica niciodată de ce ar trebui să râzi când ție ți se înnodau lacrimile în bărbie. Cel mult arăta înspre ceașcă, decretând că te așteaptă o perioadă fastă, cu multe întâlniri. Și sigur printre ele vor fi și unele frumoase. Indiferent dacă erai fericit sau trist, te îmbia cu o ceașcă de cafea. ,,Și apoi stăm de vorbă despre toate”, râdea ea.

 

Ultima dată când am vorbit, își regăsise un iubit din tinerețe, care locuia la Monaco. Corespondau și își făcea planuri pentru cel puțin încă un deceniu. Aș fi pus pariu că-l va prinde, dar n-a fost așa. Nu-i mai rămăseseră drumuri în zațul de la cafea.

Adesea mă întorc din călătoriile mele prin lume cu câte o ceașcă de porțelan sau cu o cană împachetate atent în valiză. Cel mai adesea o ceașcă, fiindcă ceștile mi se par cele mai elegante porțelanuri, ca niște domnișoare cu tabieturi. Și pentru că știu de la Vica deja că o ceașcă de cafea e potrivită și pentru bucurii, și pentru tristeți. Nu știi niciodată ce drumuri, ce oameni, ce inspirații îți apar când stai în fața ei.

201259_nes-vintage-2014_apb-tablet_largepush_2048x1260_launch

 

În bucătăria mea conviețuiesc ceșcuțe fermecător de desperecheate, adunate din Taiwan până-n Finlanda, și de câte ori îmi beau cafeaua din ele îmi aduc aminte de unde le-am cumpărat și cum mă simțeam în momentul respectiv. De multe ori, din ele realizez trecerea timpului.

 

Zilele astea am băut o cafea maturată de la Nespresso într-una dintre ceștile mele dragi: porțelan rusesc din Finlanda, într-o nuanță de albastru intens, cu flori aurii. E o ceașcă fix ca o doamnă cochetă, cu un șirag de perle purtat neglijent în jurul gâtului. Luând prima înghițitură, am numărat 10 ani de când o am. Zece. Aveam 23 de ani când am adus-o din Helsinki în Viena, într-o valiză burdușită cu cărțile mele de facultate.

 

Și, pentru că anul acesta e un alt început pentru mine, am decis să-mi creez un nou tabiet. Să le ofer ceștilor mele o altfel de cafea. Una maturată, înnobilată de timp: o cafea cu istorie, într-o ceașcă cu poveste. Știindu-mi pasiunea pentru cafea și faptul că sunt fidelă brandului de ani de zile (ceea ce nu-i niciun secret, am tot spus-o), cei de la Nespresso m-au rugat să povestesc despre ceea ce mi-a inspirat noua lor cafea cu note lemnoase elegante și tonuri fructate delicat.

 

Nu e orice fel de cafea, ci o ediție limitată care va fi disponibilă în magazine doar câteva săptămâni. Se numește SELECTION VINTAGE 2014, a fost recoltată acum trei ani și de atunci a stat într-un depozit secret situat la 3700 de metri, lângă Ecuator, unde aerul e rece și presiunea atmosferică scăzută. E o cafea realizată cu răbdare şi atenţie migăloasă la detalii, cu poveste și mesaj special.

Inevitabil, m-am gândit la Vica și la cât mi-ar fi plăcut să mai beau o ceașcă de cafea cu ea. De data asta să-i povestesc eu ce drum lung a parcurs cafeaua pe care o bem și să ne bucurăm împreună de ea. Pentru că asta nu se mai poate, am vrut măcar să povestesc despre Vica, fiindcă oamenii pe care nu-i uităm nu dispar niciodată din viețile noastre. Supraviețuiesc în gând și, dacă suntem norocoși, într-o ceașcă de cafea bună.

201259_nes-vintage-2014_apb-tablet_news_1536x1308_launch

 

DESPRE CAFEAUA MATURATĂ

Procesul de maturare a cafelei nu este o “invenţie” modernă, însă sute de ani a fost mai degrabă un rezultat întâmplător şi nu un proces controlat.

 

In anii 1700, de exemplu, cafeaua era transportată din regiunile în care era recoltată spre Europa pe mari corăbii din lemn. Călătoria dura un timp îndelungat, iar condiţiile atmosferice variau pe durata acesteia într-o proporţie covârşitoare. Boabele verzi de cafea absorbeau umiditatea din atmosferă şi se umflau atunci cand corăbiile traversau furtuni şi se uscau apoi in zilele toride.

 

In Indonezia, boabele de cafea verde erau depozitate în porturi timp îndelungat, în aşteptarea următorului transport. Din cauza climei tropicale boabele deveneau umede sau se uscau, în funcţie de anotimp.

 

In Columbia, boabele de cafea verde erau depozitate în diferite magazii – uneori, in functie de altitudinea la care se afla magazia şi de temperatura aerului, ulterior boabele, odată prăjite, relevau o textură mai siropoasă şi mai cremoasă în ceaşcă.

201259_nes-vintage-2014_apb-1280x585-nc2_home-main_launch

 

Experţii Nespresso tatonează de ani buni acest domeniu și, după studiu aprofundat, au ajuns la concluzia că doar anumite tipuri de cafea verde pot fi maturate pentru un rezultat excepțional. Exact ca la vinuri, maturarea depinde de numeroși factori precum temperatură, umiditate, durată, lumină sau presiune atmosferică.

 

Prin urmare, Nespresso a inventat un nou mod de a matura cafeaua, controlând factorii care au “sculptat” un gust excepțional, în timp. A ales o cafea verde excepţională Arabica din Columbia, recoltată în 2014 și apoi păstrată într-un depozit columbian la o altitudine impresionantă, de 3700 de metri, depozit fără ferestre, în care temperatura, nivelul de oxigen și umiditatea au fost monitorizate în cel mai mic amănunt.

 

Rezultatul: aciditatea cafelei s-a temperat ca urmare a procesului de maturare, iar, odată prăjite, boabele au căpătat acele note lemnoase fine, deosebit de elegente, păstrând totodată în plan secund notele fructate, specifice soiurilor de cafea columbiene.

 

Textura cremei s-a intensificat, iar corpolența și gustul cafelei au evoluat spectaculos. Chiar dacă poate fi savurată și cu lapte, specialiștii sugerează recomandă varianta neagră, pentru a scoate în evidență raritatea și eleganța gustului.

 

Pentru a celebra această ediție limitată, Nespresso a creat alături de Riedel un set de pahare de degustare din cristal fin, proporționate astfel încât cafeaua să-și exprime pe deplin buchetul de arome.

Fotografii: Nespresso