Menționez din start că am cumpărat toate cele trei aparate, nu a fost vorba de niciun parteneriat și nicio relație cu companiile care le produc. Dacă mă citiți, știți deja că – și dacă ar fi fost așa ceva – tot nu scriam ceva ce nu cred. Altfel nu cred că m-ați citi, dacă n-ați avea încredere în mine. Dar am vrut să precizez din start că, în cazul de față, nu a fost vorba de nicio testare agreată cu brandurile.

 

O să încerc să fac articolul cât mai ușor de citit și schematic, fiindcă e vorba de o chestiune eminamente utilitară: cum ne curățăm cel mai bine tenul?

 

În primul rând: DE CE avem nevoie să ne curățăm tenul?

 

Am scris AICI („Lucruri simple: ritualul meu zilnic de îngrijire”) despre importanța îngrijirii tenului, mai mult decât orice altă acțiune pe care am putea s-o facem de dragul lui. Machiaj, culori, brizbrizuri, toate sunt minunate, dar importantă este „pânza” pe care le așternem.

 

În teorie, nu avem nevoie de altceva decât apă și săpun. În realitatea zilelor noastre, trăind într-un oraș poluat, expunându-ne la soare, având o alimentație departe de ideal, folosind mult machiaj și toate lucrurile pe care le știți deja, tenul se îmbâcsește și se încarcă mult mai repede decât se întâmpla pe vremea mamelor și a bunicilor. 

 

Dacă nici nu avem vreun ten de porțelan ca în reviste, adică suntem niște femei absolut normale, probabil ne luptăm și cu puncte negre, ten care lucește sau se usucă în exces și multe altele asemenea.

 

De când eram adolescentă, mama m-a învățat de scrub-ul cu tărâțe și de cel cu miere grunjoasă. Am scris AICI despre cele mai simple trucuri de frumusețe pe care le știu, iar mierea e la loc de cinste. După mine, scrub-ul cu miere și cel cu tărâțe rămân cel mai bun și mai natural mod de a curăța fața, dar realitatea e că nu sunt chiar la îndemâna oricui.

 

Da, sunt naturale și ieftine, dar umpli baia și chiuveta când le folosești, iar în călătorii ies din discuție. Și mai sunt și seri în care nu ai chef să te murdărești până la cot de miere. V-o spune cineva care iubește scrubul cu miere, dar care uneori vrea pur și simplu… comoditate. 

 

Aparatele de curățat fața au apărut tocmai din acest motiv. Că e și ceva marketing cu ele, asta e clar, dar la bază ele chiar răspund unei nevoi: în ziua de azi pielea are nevoie de o curățare temeinică, în mod cât mai simplu și rapid. Pentru unele femei, varianta optimă e un ritual de beauty mai relaxat și mersul la cosmetică o dată pe lună, pentru o „resetare” a tenului. 

 

Eu una nu mă duc la cosmetică. Am avut o cosmeticiană grozavă care a ieșit la pensie, iar după ea n-am mai găsit pe nimeni care să mă încânte. Pentru că nu există o programare lunară de „reparație generală”, am mare grijă ce fac zilnic. Nu vreau să las să se adune de la o săptămână la alta celule moarte, puncte negre și altele. 

 

Concluzia 1: dacă te simți confortabil să folosești doar miere, doar tărâțe, doar scruburi, atât acasă cât și în călătorii, și să faci asta ÎN FIECARE SEARĂ, probabil nu ai nevoie stringentă de aceste aparate. La fel și dacă preferi să mergi o dată pe lună sau mai des la o cosmeticiană care să-ți facă zece scrub-uri și măști în două ore și să te țină efectul până luna viitoare.

 

Pentru restul femeilor, există aceste aparate pentru ritualul zilnic.

L-am cumpărat în 2014, când a și apărut la noi. Am citit despre el pe niște site-uri din afară, mi s-a părut interesant, așa că m-am dus la Douglas (ei aveau exclusivitate) și l-am cumpărat. Apoi l-am folosit zilnic, câteva luni, aproape un an. După care am uitat de el.

 

LUCRURI BUNE LA VISAPURE:

Pe lângă faptul că are un design armonios, cel puțin așa mi s-a părut mie atunci, își făcea treaba: curăța fața, făcea și un mic masaj, aveam impresia că tenul e mai curat decât atunci când îl spăl cu mâinile și cu soluția demachiantă. Ceea ce și era.

 

LUCRURI MAI PUȚIN BUNE: 

Ele au fost și motivul pentru care am renunțat să-l mai folosesc. Sistemul de uscare a perilor mi s-a părut mereu foarte complicat și greu de controlat din punct de vedere igienic. Avea un suport pe care puneai aparatul în echilibru, după ce îl foloseai, dar oricât de curată ar fi baia, nu e ca și cum îl pui undeva steril. Geamul e deschis, intră praf, se depun microbi. 

 

Nu sunt deloc obsedată de microbi, din contră, cred că organismul trebuie imunizat, dar când vine vorba de ten prefer să nu mă hazardez. Aveam impresia că perii nu se usucă niciodată cu adevărat de la o utilizare la alta, iar de luat în călătorii nici nu se punea problema, fiindcă era destul de mare fiindcă era destul de mare și avea o husă destul de ciudată. Eu am avut prima generație, deci posibil să mai fi evoluat de atunci.

 

Acum am văzut în aeroport că a apărut un „Travel size”, dar chiar și așa, mi se pare complicat cu perii, pentru că trebuie să ai mereu grijă unde îi pui și în cel îl ambalezi. 

Despre acest aparat am scris un articol special, AICI – „Un gadget de frumusețe care nu se găsește la noi, dar ar trebui” – fiindcă l-am cumpărat pentru altceva, nu pentru funcția lui de curățare a feței.

 

Mai exact, l-am cumpărat pentru aplicarea fondului de ten, capetele de curățare fiind interșanjabile cu periile de aplicare a fondului de ten. 

 

Ca dispozitiv de aplicare a fondului de ten, Clarisonic este genial și aceasta este funcția cu care îl folosesc 99% din timp.

 

Pentru că tot l-am cumpărat însă, m-am gândit să iau și un capăt de curățare, pe modelul „Dacă tot îl am, să-l folosesc la maximum”. Din punct de vedere al funcției de curățare, Clarisonic face cam același lucru ca Visapure. Cred că îmi place totuși mai mult, fiindcă simt că masează mai bine fața.

 

Totuși, la transportul periilor și la uscarea lor se aplică exact problema de la Visapure: uscare, igienă, tot tacâmul. L-am folosit vreo săptămână și pentru curățare, după care m-a enervat ideea de schimbare zilnică a periilor de curățare cu cele de aplicare a fondului de ten și l-am lăsat exclusiv ca aparat pentru fond de ten. Unde m-a cucerit definitiv și îl recomand.

 

Din păcate pentru cele care îl vor, Clarisonic nu se mai găsește la noi în țară. A apărut în același timp cu Visapure, dar a ieșit de pe piață relativ rapid. Dacă vi-l doriți, însă, în articolul meu despre el am scris inclusiv unde l-am găsit eu online.

 

Și la el au părut zeci de capete diferite de curățare și, strict financiar, mi se pare o cheltuială în plus să-ți iei 4-5 capete diferite, pe care oricum trebuie să le schimbi la câteva luni. De asemenea, mi se pare enervant să te gândești în fiecare seară ce capăt de curățare să folosești, cum să le usuci și tot așa. Cel puțin pentru mine așa a fost.

Am avut cândva un Foreo, din prima generație apărută, cumpărat din catalogul de Duty Free din avion. Cred că era acum 2-3 ani, dar l-am folosit de câteva ori și apoi l-am uitat într-un hotel, într-o călătorie, deci nu am apucat să îmi fac o părere. Și nu l-am regretat îndeajuns încât să-l recumpăr.

 

După ce brandul a intrat puternic pe piața de la noi și am început să-l văd la toată lumea, ceea ce am simțit a fost un ușor fenomen de respingere. Nu-i vorbă, am încredere în femeile care l-au folosit și au spus că e grozav, doar că atunci când ceva îți apare PESTE TOT, subconștient începi să te saturi de el.

 

De multe ori m-am gândit să-l cumpăr, dar după ce îl văzusem de zece ori în zeci de insta stories și postări, mă simțeam de parcă îl am deja și parcă mă și săturasem de el.

 

Până când, la final de iunie, într-o escală pe aeroportul din Viena, am realizat că mi-am uitat acasă periuța de dinți. Plănuiam să-mi cumpăr una normală, dar s-a întâmplat să întru în Duty Free și să văd periuța de dinți din silicon Foreo. Pentru că sunt maniacă a igienei dentare,  m-a atras instantaneu și am cumpărat-o. Dincolo de faptul că e super-igienică, pe cutie scria și că bateria durează un an întreg. Văzut, plăcut, luat.

 

Și, pentru că lângă ea se aflau și toate modelele Foreo în toate culorile posibile, acolo a cedat și rezistența mea. Am gândit logic: dacă tot călătoresc mult, de ce să nu cumpăr un Foreo de călătorie? E mic, pot să-l pun oriunde – fiindcă se spală cu apă și se șterge instantaneu, fără mari precauții  de igienă – și cu ocazia asta îl și testez. Așa că le-am luat pe amândouă: periuța de dinți și Foreo Play.

 

Ca paranteză, pentru că n-o să fac un articol dedicat despre asta: periuța Foreo este noua mea poveste de dragoste răvășitoare. După 3 ani de folosit cu religiozitate Philips Sonicare – care în continuare e o periuță grozavă și o recomand – nu credeam că mă va ispiti ceva nou. Dar experiența cu periuța Foreo a fost extraordinară: îmi place senzația perilor pe dinți, îmi place cum curăță, îmi place că e super-igienică și mi se pare o experiență nouă pentru dantura mea. O voi folosi în continuare. Am încheiat paranteza.

 

Cât despre Foreo Play: în prima seară după ce l-am cumpărat, l-am scos din cutie și l-am analizat. Apoi, folosind spuma mea de față, i-am dat drumul.

 

LUCRURI CARE MI-AU PLĂCUT:

Atât la periuță cât și la aparatul de față mi-a plăcut un lucru esențial: faptul că NU există capete de schimb, peri de uscat și mecanisme de igienă strictă de respectat. De doi ani încoace vorbesc despre simplificare, așa că e cumva firesc să mă bucur că nu mai am nevoie să fac niște pași în plus: cumpărat capete, înlocuit capete, uscat capete.

 

Apoi, îmi place senzația perilor de silicon pe ten. E blândă, dar în același timp simt efectul instantaneu. Și, ceva ce mi-a plăcut la nebunie: MASAJUL. Am scris AICI despre trucul meu preferat de masaj împotriva gravitației, iar vibrațiile sonice ale Foreo completează acest mic ritual al meu. Nu știu cum îl folosesc alte fete, dar eu fac și masaj tenului în timp ce îl spăl, insistând pe linia mandibulei, pe pomeți, pe frunte. 

 

Pentru că am uneori senzația de „față mai umflată”, din diferite motive, mi s-a părut că mă ajută și la drenaj. La Salzburg chiar am mâncat ceva sărat și am avut constant senzația de „retenție de apă”, iar aparatul m-a ajutat vizibil. Partea de masaj îmi place cel mai mult, vă mărturisesc sincer, iar faptul că tenul este super-curat după aceea mi se pare bonusul. Pentru că da, curăță foarte bine.

 

La întoarcerea în țară mi-am cumpărat Foreo Luna 2, varianta full-size adecvată tenului meu mixt – există patru variante, pentru ten sensibil, ten gras, ten uscat și ten mixt – și mi-a plăcut faptul că are mai multe viteze de folosire, inclusiv una mai mică pentru masajul anti-aging și pentru curățarea zonelor predispuse să facă riduri. Așa cum spuneam, eu cred mult în masajul zilnic, iar cu asta m-au cucerit definitiv. Acum îl folosesc de două ori pe zi, ceea ce nu se întâmpla niciodată cu Visapure și Clarisonic, pe care le foloseam doar seara.

 

Totodată, fiind waterproof, poate fi folosit în duș – un foarte mare plus, la celelalte era imposibil – și rezistă la peste 400 de folosiri fără reîncărcare. Din nou un plus, cel mai enervant e să dai drumul la un dispozitiv, să pâlpâie de două ori și să vezi că nu mai are baterie. Pentru mine, și partea asta a fost esențială.

 

LUCRURI CARE NU MI-AU PLĂCUT

Foreo Play a costat echivalentul în lei a 30 de euro și e valabil pentru 100 de curățări ale tenului, după care nu mai poate fi încărcat. Asta e un mare dezavantaj – și de asta NU vă recomand Foreo Play, ci orice altă variantă de Foreo. În plus, mi se pare încă un mod de a polua mediul printr-un dispozitiv cu viață limitată. Mai există și Foreo Go,  dar nu am înțeles care e diferența între el și Foreo Play, deși am căutat temeinic pe site-uri.

 

Când va fi cazul, eu îmi voi duce dispozitivul la un punct de reciclare a dispozitivelor electronice, dar nu știu câte persoane fac asta, așa că acesta e un mare neajuns. E valabil doar la Foreo Play, dar tot m-a iritat, recunosc.

 

LATER EDIT: Mi-a scris pe Instagram o prietenă ingenioasă, care a găsit o variantă de a reîncărca Foreo Play. Deși el este promovat ca fiind „cu folosiri limitate”, există două mici șuruburi care, desfăcute cu o șurubelniță mică, permit schimbarea bateriei dinăuntru, care e o baterie simplă, AAA. Nu m-aș fi gândit, dar e bine de știut.

 

De asemenea, faptul că există mai multe modele foarte asemănătoare între ele ca nume și specificații –  Foreo Luna 2, Foreo Luna 3, Foreo Mini Luna, Foreo Mini Luna 2, Foreo Luna 2 Professional – m-a derutat un pic.

 

Spre exemplu, diferența dintre Luna 2 (pe care o am eu) și Luna 2 Professional (care arată la fel, dar e mai performantă, se pare) este faptul că aceasta din urmă are 12 viteze și vine în trei culori care, spre deosebire de Luna 2, nu au legătură cu tipul de piele, pentru că varianta profesională e pentru toate tipurile de piele.

 

În ziua de azi, când totul ar trebui să fie intuitiv la gadgeturi – că nu mai stă nimeni să citească ditamai cărțile de specificații complicate – aici am văzut un minus pe partea de claritate. Și numele sunt foarte asemănătoare între ele: Foreo Luna, Foreo Mini Luna, Foreo Mini Luna 2, deja mă lăsase răbdarea.

După ceva documentare, am înțeles că la variantele Mini (nu Play, ci Mini) diferă față de varianta full-size puterea motorului, autonomia de încărcare, lungimea perilor, astfel de amănunte.

 

Eu am Foreo Play (de care spuneam mai sus) și Foreo Luna 2 (adică full-size, nu mini, e cel albastru din poza inițială, în care apar cele trei dispozitive) și inițial mă tentase să iau Luna 3 (ultima generație de Foreo), dar în afară de faptul că în toate fotografiile de pe site-ul lor apare ca dispozitivul perfect de luat la sală ca să te speli după antrenamente (ei îi spun „Post Workout and beyond”), nu am înțeles care e schimbarea fundamentală.

 

Citind mai temeinic, am văzut că e tot vorba despre lungimea perilor și moliciunea lor, despre viteze, astfel de amănunte. Totuși, mie amândouă mi s-au părut la fel de bune și am ales până la urmă Luna 2. Apoi am văzut că există chiar și Foreo Play Plus, o variantă îmbunătățită a Play-ului cumpărat de mine din aeroport, dar chiar nu mi-am mai bătut capul să văd ce e cu ea.

 

Pe site-uri de beauty din afară există chiar articole cu „The differences between different types of Foreo” sub formă de tabel, pentru că totul se reduce la elemente tehnice foarte mici.

 

De asemenea, am văzut că tot de la Foreo există și niște măști UFO, care chiar arată ca un OZN, iar eu – regina măștilor – va trebui să le încerc. Dar despre asta într-un alt articol.

Există o vorbă înțeleaptă: „Cel mai bun sport e cel de care te ții”. Se aplică identic și la ritualul de îngrijire a tenului. Toate trei aparatele își fac treaba – CURĂȚĂ TENUL – dar cel mai bun e cel care îți place suficient de mult încât să-ți asumi faptul că îl vei folosi zilnic.

 

Sunt persoane care nu agreează ideea de silicon pe față, deci varianta cu peri ar fi mult mai bună. Sau invers, care nu vor să-și bată capul cu rezerve și schimbat capete, deci clar Foreo ar fi optim.

 

Pentru mine, ordinea preferințelor este Foreo, Clarisonic, Visapure, dar Foreo m-a cucerit mai ales prin partea de igienă și cea de masaj sonic. Un masaj de două minute la spălarea feței, urmat de un masaj cu rolele de jad (de care am scris AICI) la aplicarea cremei mi se pare ideal PENTRU MINE.

 

În ambele cazuri, ritualul îmbunătățește performanțele cremei sau ale soluției de curățare în mod radical. Poți folosi ceva mai simplu, basic, dar felul în care aplici face diferența. 

 

Niciunul dintre cele trei nu este un aparat fără de care să nu poți trăi. Cum am spus la început, există scrub-uri și multe alte variante de curățare, mai mult sau mai puțin comode. Aparatele de curățare NU sunt ieftine, dar pe de altă parte costă cât 4-5 produse de machiaj.

 

Știu multe femei care cheltuie sume enorme pe machiaj, dar se zgârcesc la îngrijirea tenului. În loc de 10 farduri sau 4 oje ori 2 palete, eu aș lua unul dintre aceste aparate. Calitatea pielii pe care pui fardul este, cel puțin pentru mine, mai importantă decât orice altceva. Alegerea se află, însă, la fiecare dintre noi.