Paris – Édimbourg, un parfum Chanel ca un sacou de tweed într-o zi de primăvară

Așa îl caracterizează creatorul său, Olivier Polge. Pe mine Paris – Édimbourg m-a purtat cu gândul – și cu nasul – chiar mai departe, la o dimineață cu miros de ploaie, pe dealurile înverzite ale Scoției.

by Diana Cosmin

Fiecare destinație din această lume are o identitate olfactivă aparte, amestecată cu nostalgiile sau emoțiile noastre, iar colecția Les Eaux de Chanel a știut să transpună această metaforă în realitatea concretă.

Pornind de la unele dintre locurile favorite ale lui Gabrielle Chanel, linia Les Eaux de Chanel a lansat, din 2018 încoace, cinci esențe: Paris-Biarritz, Paris-Deauville, Paris-Venise, Paris-Riviera și, acum, Paris-Édimbourg.

Biarritz a fost destinația de vacanță în care Chanel își regăsea seninătatea, la Deauville a deschis primul boutique Chanel, Veneția i-a consolat sufletul rănit după moartea lui Boy Capel, iar pe Riviera franceză se afla vila ei iubită, La Pausa.

Edinburgh – orașul descoperit de Coco în 1924, datorită iubitului său, ducele de Westminster – vine să completeze acest tablou, dar într-o notă complet diferită de celelalte destinații.

Dacă precedentele orașe erau locuri însorite, pline de culoare, care te duceau cu gândul la ceva ușor și diafan, Edinburgh-ul vine cu greutatea istoriei sale și cu un strop de sobrietate.

E puțin mai „întunecat”, cu clădirile lui înnegrite de vreme, dar are în același timp prospețimea ploilor și „verdele” dealurilor nesfârșite ale Scoției.

Încă dinainte să miros Paris-Édimbourg, am intuit că va fi complet diferit de celelalte, mai profund și mai atipic, poate și fiindcă Edinburgh-ul îmi lăsase această impresie, cu ani în urmă.

Nu m-am înșelat, fiindcă noua eau fraîche Chanel virează spre teritoriul parfumurilor unisex, atât de iubite de mine.

Imediat cum am venit cu el acasă, l-am testat în familie, de curiozitate, iar rezultatul a fost exact așa cum mă așteptam: două femei și doi bărbați, o singură eau fraîche și aceeași senzație că este o esență teribil de ușor de purtat.

Nimeni nu a rostit cuvântul „de damă” sau „bărbătesc”, fiindcă – spre deosebire de precedentele esențe ale colecției, mult mai evident feminine – Paris-Édimbourg lasă o linie vagă de demarcație între sexe.

Am spus de mai multe ori că nu cred în ideea de împărțire a parfumurilor pe genuri, din mai multe motive.

În primul rând, un parfum bun, complex, va interacționa complet diferit cu pielea purtătorului, transformându-se în ceva neașteptat și care nu poate fi împărțit atât de sec în „feminin” și „masculin”.

În al doilea rând, un parfum puțin mai întunecat purtat de o femeie – condimentat, lemnos, cu trimiteri spre piele, tabac și tot ceea ce considerăm a fi eminamente masculin – are darul de a-i scoate în evidență feminitatea, de a echilibra cochetăria și diafanul personalității ei.

Și, în contrapartidă, un bărbat cu siguranță de sine își poate permite să miroasă exact așa cum simte, explorând orice fel de esențe de care se simte atras, indiferent că este cel mai dens oud sau o nuanță ușoară și florală.

De altfel, tocmai Gabrielle Chanel a fost cea care – odată cu lansarea Chanel no.5 – a desființat oficial stereotipurile conform cărora femeile trebuie să miroasă a câmp de flori, iar bărbații a ceva înțepător, cu iz de after-shave.

Paris-Édimbourg este perfect descris de Olivier Polge ca ”esența unei jachete de tweed împrumutate din garderoba bărbătească”, aceasta din urmă reprezentând o inspirație atât de puternică pentru Coco Chanel.

Călătoriile la Edinburgh cu ducele de Westminster și-au lăsat amprenta pe identitatea estetică a brandului Chanel, fiindcă Gabrielle s-a lăsat inspirată de carourile scoțiene, de puloverele cu motive geometrice, de beretele de lână și, în mod esențial, de jachetele de tweed.

Așa cum toate acestea sunt elemente atemporale și unisex, și parfumul Paris-Édimbourg este o îmbinare androgină și proaspătă de ienupăr și chiparos, cu note de mijloc de Vetiver și de lavandă, respectiv note de bază de mosc și vanilie.

Este, în esență, o combinație de lemnos, aromatic și picant, cu o amprentă puternică de răcoros, umed și verde.

Pe mine m-a dus cu gândul la dealurile nesfârșite ale Scoției și la o plimbare făcută în aerul proaspăt și aromat de după o ploaie strașnică.

Vă recomand să-l mirosiți fără prejudecăți, fără așteptări și fără să-l comparați cu precedentele „eaux fraîches” de la Chanel.

Lăsați-l să vă surprindă și, dacă mergeți în cuplu, faceți exercițiul de a-l testa amândoi.

Dincolo de exercițiul olfactiv în sine, va fi cea mai bună demonstrație a tot ceea ce scriam mai sus. Spre deosebire de un parfum clar-delimitat ca fiind „de damă” sau „bărbătesc” – care vine ca o semnătură clară a gusturilor purtătorului – o esență androgină și unisex scoate la iveală neașteptatul, nuanțele nebănuite ale unei personalități.

Când îți spui în gând „Hmm… nu mă așteptam să-mi placă această combinație, dar îmi place” deja ai învățat ceva nou despre tine.