Ieri, în avion în drum spre New York, am urmărit un documentar palpitant despre Karl Lagerfeld (am scris AICI despre el) și – când am aterizat -primul email din Inbox era un comunicat de presă de la Chanel. Tocmai s-a lansat prima colecție fără Karl, realizată de Virginie Viard, omul lui de bază în ultimii 30 de ani.

În timp ce descărcam arhiva de poze, nu puteam să nu fac paralele cu ceea ce tocmai văzusem și cu capitolul nou care începe pentru Chanel. Chanel fără Karl.

În documentar, Karl rememorează momentul în care i s-a propus să preia conducerea artistică a casei Chanel, pe atunci aflată într-o derivă totală. Era 1983, iar proprietarii – frații Wertheimer – i-au spus ceva de genul: „Fă ce crezi tu, ai mână liberă. Dacă merge, bine, dacă nu… o vindem și gata”. Un asemenea „cec în alb” ar putea pune o presiune extraordinară pe orice persoană, dar Karl a fost omul pentru care „fă ce crezi tu” a fost rețeta succesului și renașterea casei Chanel.

De altfel, într-unul dintre scurtmetrajele Chanel din ultimii ani, gândite și regizate chiar de Karl, actrița Geraldine Chaplin o interpretează pe Coco Chanel, care îi cere socoteală lui Karl: „Ce crezi că faci tu aici?”. Iar răspunsul lui este o metaforă pentru realitatea ultimilor 36 de ani petrecuți la conducerea casei Chanel: ”Ce să fac? Te țin pe tine în viață, asta fac!”.

Generația noastră nu a prins-o pe Coco Chanel, iar brandul Chanel este indestructibil legat de Karl, de personalitatea lui flamboaiantă, de ironia lui și de felul în care a știut să reinventeze constant un brand fără să se ia în serios. Creând cercei în formă de farfurie și broșe în formă de avioane Chanel sau recreând pe podium un supermarket cu peste 400 de produse „fictive” diferite, de la detergenți Chanel până la fructe cu etichete „Gabrielle” sau ”Coco”. Sau un aeroport. Sau o plajă cu valuri, în interiorul Grand Palais.

Chanel-ul nostru, al tuturor celor din 2019, nu este Coco Chanel, este Karl Lagerfeld. Un personaj în sine, recognoscibil și omniprezent, așa cum el însuși spunea în documentar: „Nu pot să trec strada fără să-mi văd fața undeva sau pe ceva. N-ar trebui să mă mai cheme Lagerfeld, ci Logofeld”.

 

Poate și de asta, misiunea lui Virginie Viard este de două ori mai grea decât a fost cea a lui Karl în anii ’80. Nu are de continuat doar moștenirea lui Coco Chanel, ci și moștenirea lui Karl: ceea ce Karl a făcut din Chanel și modul cuceritor în care ne-a spus la nesfârșit aceeași poveste frumoasă, dar în moduri total diferite și surprinzătoare.

Și, să nu uităm, Virginie se luptă cu un personaj nu doar mitic, ci și polivalent în sensul cel mai concret al termenului: Karl făcea de la desene și croiuri până la fotografii, regie, viziune de marketing și visual merchandising pentru Chanel. Totul sau pe-aproape. Cât de greu poate fi să te bați cu cineva care avea în mintea lui identitatea completă a unui brand, de la cap la coadă?

Colecția semnată de Virginie mi s-a părut, mai mult ca oricând, axată pe jachete, reinterpretate în fel și chip. Lungi, scurte, minuscule sau supradimensionate, lejere sau mulate, prinse în talie sau fluturând. Cu buzunare, multe buzunare, dar și cu multe funde (nu chiar pe gustul meu, trebuie să recunosc…) și într-un mix de culori tari (fucsia sau verde fosforescent) cu roșu aprins și cu nuanțe pământii.

Unele piese mi-au plăcut enorm, altele m-au făcut să-mi spun, în gând, că „Nu, Karl n-ar fi trimis așa ceva pe podium”. Ceea ce e deopotrivă bine și rău. E pur și simplu altfel.

Am observat reacțiile oamenilor, în primele ore de la apariția fotografiilor colecției pe rețelele sociale, ca un studiu de caz fascinant. Sunt cum nu se poate mai polarizate, în genere diametral opuse: de la „Fantastică viziune, mi-a tăiat respirația” și „În sfârșit o viziune proaspătă la casa Chanel” până la „Această femeie este o rușine pentru moștenirea lui Karl” și „Gata, Chanel s-a dus pe apa sâmbetei pentru totdeauna”. Aproape nimic la mijloc. Ori, ori. Pentru că aceasta este parte din magia casei: te face să te implici personal, visceral, să te investești în poveste și să-ți pese.