read time 8 min

9 mai, 2021

Chanel N°5 împlinește 100 de ani de când a schimbat istoria parfumeriei

Multe parfumuri au intrat în istorie, dar puține au scris istorie și au schimbat pentru totdeauna gusturile oamenilor, de la arome până la designul revoluționar de minimalist al sticlei. Devenit deja legendă, Chanel N°5 împlinește anul acesta un secol de existență.

by Diana Cosmin

Mi-a luat ceva să mă împrietenesc cu Chanel N°5.

Prima dată când l-am mirosit aveam 18 ani și mi s-a părut un parfum „de doamnă”.

Purtam Coco Mademoiselle și consideram N°5 mult prea sobru, când de fapt nasul meu nu era încă „antrenat” pentru el.

Odată cu trecerea timpului, l-am redescoperit periodic, fiindcă n-am încetat niciodată să încerc să mă împrietenesc cu el.

Era ca un fel de ambiție personală: ia să vedem cum mi se pare acum, oare îl înțeleg de data asta, oare va fi altfel, oare o să-mi inspire altceva?

De fiecare dată plecam cu un sentiment diferit și, chiar dacă evoluția relației noastre a fost graduală, în pași insesizabil de mici, parfumul pe care-l simțeam în adolescență și cel pe care-l simt acum par la lumi distanță unul de celălalt.

Abia acum îi înțeleg profunzimile și pot să reconciliez povestea, istoria și senzația pe care mi-o oferă.

Așadar, înainte să mă cucerească mirosul de Chanel N°5, m-a cucerit povestea lui și, parcă pentru a-mi face în ciudă, pe cât de ermetică mi se părea aroma, pe atât de fascinante îmi păreau toate amănuntele istoriei lui.

Într-una dintre numeroasele cărți despre Coco Chanel pe care le-am citit (am spus mereu că este unul dintre personajele mele preferate), am regăsit un citat care continuă să mă urmărească și care sintetizează perfect viziunea cu care Gabrielle a conceput nu formula parfumului, ci ideea lui.

După ce scosese femeile din strânsoarea corsetelor și le dăduse voie să facă inacceptabilul – să se îmbrace comod, dar șic, să se bronzeze, să poarte materiale considerate masculine într-un mod teribil de feminin, Chanel voia să le dea o altă identitate olfactivă.

”Îmi doresc un parfum care să miroasă a femeie, nu a câmp cu flori” este citatul care mi-a rămas în minte din acea carte veche și, chiar dacă este aproximativ, este complet real.

Asta și-a dorit Coco Chanel: să le ofere femeilor un miros senzual, misterios, profund, care să nu te ducă cu gândul instantaneu la o anumită floare, cum se purta în epocă, ci la complexitatea feminității.

Chanel N°5 a fost primul parfum „abstract” din istoria parfumeriei, un adevărat șoc pentru simțuri, din simplul motiv că era imposibil de asociat cu o anumită floare sau cu ceva extrem de recognoscibil.

Se spune că numele lui, la fel de ermetic, a venit de la alegerea mostrei cu numărul cinci dintre cele propuse de Ernest Beaux, iar pentru a desăvârși creația, Coco Chanel și-a dorit o sticlă minimalistă, care să permită nuanței de miere a parfumului să iasă în evidență.

În mod ludic, tot o carte, cea a lui Marie-Dominique Lelievre dedicată doar parfumului Chanel N°5 m-a ajutat, la finele anului trecut, să pecetluiesc relația mea stranie cu această aromă.

“Chanel N°5, biografie neautorizata” este o carte de 250 de pagini, scrisă de o jurnalistă care, trimisă fiind să facă o știre despre niște hoți care voiau să prăduiască un transport de sticle de Chanel N°5, devine atât de intrigată de această esență încât ajunge să-i dedice cativa ani din viață, scormonind prin arhive și adunând documente care să reflecte povestea.

Cea rostită și cea nerostită.

Din păcate, cartea își pierde ritmul undeva aproape de jumatate, devenind destul de obositoare, dar inceputul si finalul mi-au placut mult si am apreciat faptul ca mi-au completat imaginea despre acest parfum.

Fără exagerare, m-au făcut să mă reîndrăgostesc de el și am apreciat părțile de cercetare și documentare, iar unul dintre citatele memorabile se leagă tocmai de ceea ce spuneam mai sus despre sticla de Chanel N°5:

”Sticluța de N°5 este o idee.

Nu o sticlă, ci un mod de a gândi.

Jansenismul său auster nu are nimic de-a face cu dezmățul decorativ al flacoanelor din sticlă sculptate, care erau la modă până la apariția acelui aer proaspăt. (…) Chanel merge în direcția inversă celei lansate de industriași precum Coty, care comercializează flacoane din sticlă tot mai alambicate, cu parfumuri din ce în ce mai ieftine.

«Dacă aș fi parfumier, aș pune totul în parfum și nimic în prezentare… și ca să fie inimitabil, aș vrea să fie extrem de scump», declară Chanel.

Nu dă comandă nici la Lalique, nici la Baccarat, ci la o fabrică de sticlă industrială din preajma orașului Rouen, sticlăria Brosse. Cât privește ambalajul, se rezumă la o bucată de carton Canson îndoită în patru”

Formele plate, netede, care aduceau puțin cu acele sticle metalice purtate de cowboy în buzunarele de la spate ale pantalonilor, au fost gândite pentru mișcare, viteză și dinamism.

Era o sticlă pentru femei active, care vor să poarte cu ele un flacon plăcut la atingere și ușor de transportat, care să devină astfel parte integrantă a existenței lor zilnice.

Pe când toate celelalte sticle aflate pe piață la momentul respectiv purtau bătălii pentru atenția publicului prin forme îndrăznețe, ornamentări opulente, motive sculptate și bogăție a detaliilor, Coco Chanel a îndrăznit să vină cu opusul.

În fața tuturor sticlelor spectaculoase, parcă gândite pentru a decora cât mai estetic măsuțele de toaletă din boudoirele doamnelor, Coco a câștigat cu un design gândit pentru a fi iubit, trăit și purtat cu sine.

Deloc întâmplător, tot ea spunea că „O femeie care nu poartă parfum este o femeie care nu are viitor”, afirmație radicală care trimite mai degrabă către ideea de identitate.

O semnătură olfactivă, un parfum pe care o femeie îl poartă alături de ea, în poșetă sau în buzunar, este o declarație prin care spune lumii întregi, fără cuvinte, că știe cine este și ce vrea de la viață.

De altfel, tot Chanel i-a atribuit parfumului ei o misiune precisă și teribil de senzuală: Lead them by the nose.

Fără a fi strident, N°5 întorcea capetele prin subtilitatea lui complexă, prin caracterul neconvențional și memorabil.

Acel șoc olfactiv pe care l-a prilejuit lumii, la vremea lui, se repetă până în ziua de azi, în buclă.

Pe sticla de Chanel N°5 a apărut de la bun început logo-ul sub forma unui dublu C, devenit de atunci încoace un element reprezentativ al casei Chanel.

O sticlă simplă și luxoasă, care a revoluționat lumea. Luxul simplității.

Designul sticlei a rămas aproximativ același în ultima sută de ani și, chiar dacă logo-ul și fonturile brandului au cunoscut mici reinterpretări, în ton cu timpurile – așa cum se vede și în imaginile din articol – nimeni nu ar putea spune că sticla de Chanel N°5 arată diferit acum față de 1921.

O poți recunoaște dintr-o mie de alte sticle.

În 1959, ea a fost expusă la Muzeul de Artă Modernă din New York, iar în anii 80, artistul Andy Warhol i-a dedicat o serie de nouă schițe, pecetluindu-i astfel statutul de simbol al culturii pop.

Mi-a plăcut foarte mult un citat din comunicarea celor de la Chanel cu ocazia aniversării a o sută de ani de existență a parfumului și cred că este o propoziție care rezumă, deopotrivă poetic și concret, spiritul parfumului:

„Cele trei elemente fundamentale ale No.5 – mirosul revoluționar, materiile prime extraordinare și ambalajul radical – reprezintă pentru casa Chanel ceea ce gramatica reprezintă pentru o limbă. Ele determină și dictează stilul tuturor celorlalte parfumuri Chanel”.

Tot din cartea despre Chanel no.5 am rămas cu un citat care sintetizează bine complexitatea parfumului și modul concret, tehnic, în care a revoluționat lumea aromelor. Nu ca figură de stil, ci sub forma unei strategii bine-gândite de către Ernest Beaux și Coco Chanel:

”Formula parfumului Chanel No.5 a revoluționat din temelii compoziția în domeniul parfumeriei și a dat peste cap certitudini. (…) În Belle Epoque, luxul consta în a mirosi din greu a trandafir, a iasomie sau a violetă. Odată cu formula lui Beaux, răceala metalică a compușilor chimici, neutralizată de focul viu al corpurilor naturale, înzestrează parfumurile cu o putere și o somptuozitate necunoscute până atunci. În complecșii aldehidați, acest perfecționist a injectat doze masive de esențe nobile până ce a obținut o notă perfect echilibrată”.

În timp ce parcurgeam cartea, mi-am luat lângă mine sticla de Chanel no.5 și simțeam nevoia să trag în nări mirosul, ca să înțeleg mai bine povestea.

Un gest care poate părea ciudat, dar care mi-a prilejuit câteva revelații notabile.

În contextul acestui tandem între citit și mirosit, paragraful meu preferat din carte a reprezentat genul acela rar de moment în care o fereastră pe care nu o văzuseși niciodată până atunci se deschide larg și lasă să intre aerul proaspăt al dimineții.

Mi-am dat seama, citind și mirosind, cât de adevărată este această afirmație și cum acest gând mi-a dat târcoale ani în șir, fără să pot să-l opresc în loc, să-l conștientizez și să-l rostesc:

„Gabrielle Chanel avea o predilecție pentru mirosul de CURAT. Când a cunoscut-o pe Emilienne d′Alencon, marea curtezană din Belle Epoque, a remarcat că aceasta mirosea «a curat», ceea ce era cel mai frumos compliment pe care i-l putea face.

Aldehidele au cucerit-o pe Chanel. Singurele mirosuri care îi plac sunt cele ale tinereții, ale curățeniei, ale sănătății. Femeie activă, ea aparține erei emancipării: țigara, gustul pentru automobile, călătorii, accelerarea ritmurilor de după război.

Tânără, întreprinzătoare, îndrăzneață, Chanel a lansat o modă luxoasă și epurată, total opusă celei a femeilor ușoare. La fel se întâmplă cu parfumul ei”.

Da, Chanel no.5, în complexitatea formulei lui bazate pe un mix riguros de elemente naturale și aldehide obținute în laborator, te poartă prin culoare nebănuite ale minții și ale imaginației, dar senzația care rămâne în urmă, siajul lui, este o revelație teribil de simplă.

Da, Chanel no.5 miroase a „curat”.

Miroase a acea prospețime puțin aspră, apretată, înțepătoare și seducătoare pe care o au niște cearșafuri albe imaculat, scoase la aerisit în aerul dimineții.

Totul împachetat într-o formulă nuanțată și misterioasă, care pentru fiecare dintre noi înseamnă altceva și care se contopește diferit cu pielea fiecăruia.

Însă da, citind acel paragraf din carte chiar simți, în nări, ideea cuceritoare de „miros de curat”, atât de prețioasă pentru Coco Chanel.

Foto: CHANEL