La casa Chanel, totul este despre „coduri”. Referințe, amănunte, racorduri fine între epoci, care se păstrează din anii 20 până în zilele noastre. Chiar dacă vorbim periodic despre lansări, produse noi și formule revoluționare, totul se leagă cumva de identitatea inițială a casei. Lucrurile se schimbă, dar ADN-ul rămâne.

 

Dacă în materie de haine și accesorii stilul lui Coco și elementele lui recognoscibile – nuanțele pastelate, floarea de Camelie, alternanța alb-negru, jerseul, pielea matlasată, tweedul și multe altele – sunt declinabile într-o infinitate de variante, pe zona de beauty și de parfumuri lucrurile sunt chiar mai subtile. 

 

Se lucrează cu inspirații, emoții și istorii. Nu e suficient să miroși parfumul, trebuie să înțelegi și povestea din spatele sticluței, fiindcă totul se leagă.

 

Toate parfumurile lansate în ultimii ani de casa Chanel au ca punct de plecare trecutul lui Gabrielle – Coco – Chanel: de la identitatea ei (parfumul Gabrielle, despre care am scris AICI) oameni pe care Coco i-a îndrăgit (Misia, Boy) până la ani (Noul „1957”, despre care am scris AICI), elemente de design (Jersey, Beige), flori și motive preferate (Coromandel, Gardenia, Sycomore) ori locuri pe care Mademoiselle le-a iubit, precum Rue Cambon.

 

Gama de ape de parfum „Les Eaux de Chanel”, lansată anul trecut – despre care am scris în detaliu AICI – se înscrie în această ultimă categorie, a locurilor iubite de Coco, cu care ea a cultivat o istorie deopotrivă concretă și emoțională.

 

La Deauville a avut primul magazin, Veneția era locul pe care-l frecventa după moartea lui Boy Capel, iar la Biarritz a intrat cu creațiile ei în atenția fețelor regale spaniole.

Noul parfum – Paris-Riviera – este despre Riviera franceză și spiritul ei boem din anii ’20-’30, când puteai trece pe Promenade des Anglais din Nisa pe lângă regi și regine, când Winston Churchill frecventa cazinoul de la Monte Carlo, iar Coco însăși pășea pe bulevardele din Cannes, adesea la brațul amicului său, ducele Dimitri Pavlovici, exilat din Rusia din cauza implicării sale în asasinarea lui Rasputin.

 

Personajele despre care citim în cărțile de istorie și pe care le vedem resuscitate în filme de succes reprezentau, pe atunci, protipendada Rivierei franceze. În acea perioadă, Coco Chanel își construia o vilă, numită „La Pausa”, deasupra Roquebrune. O construcție impunătoare, dar severă, cu o scară de piatră și coloane care evocau, se pare, austeritatea orfelinatului în care a crescut între 12 și 18 ani.

Finalizată în 1928, ea a fost vândută în 1954 de către Coco scriitorului american Emery Reeves, care a folosit-o pentru a primi oaspeți însemnați: Jackie Kennedy Onassis, Winston Churchill sau Greta Garbo. Lumea este mică, iar lumea în care se învârteau aceste personaje era și mai mică.

 

În 2015, după 61 de ani, La Pausa a reintrat în portofoliul casei Chanel, fiind răscumpărată, iar din acel moment și-a recăpătat poziția pe care o merita în lista de „coduri” și referințe ale casei. Colecția Cruise 2018 a casei Chanel (despre care am scris AICI), desenată de regretatul Karl Lagerfeld, a fost inspirată de Riviera Franceză și foarte multe accesorii, precum nasturii sacourilor, poșetele sau cerceii erau inscripționați cu ”La Pausa”.

Luna aceasta, la câteva săptămâni de la lansarea parfumului „Paris-Riviera”, apare și cartea „Chanel’s Riviera”, de Anne de Courcy, o poveste despre „pace și război pe Riviera franceză”.

 

Am citit o recenzie în Tatler și deja este pe lista mea de cumpărături viitoare.

 

Povestea unei epoci în care Coco Chanel îndrăznea să iasă în pijamale pe promenadă și să lanseze câte o nouă modă în fiecare zi este o epocă pe care vreau s-o retrăiesc, fie și doar cu puterea minții.

 

Acea lume de dinainte de război, dar și de după pace, acea lume de fantezie și tristețe, de iubiri și deșertăciune, de speranță și opulență, acea lume a servit drept inspirație pentru Olivier Polge, parfumierul casei Chanel.

 

Noua apă de toaletă „Paris-Riviera” pornește de la „visul Coastei de Azur în 1920, un Paradis însorit care devenise un magnet pentru artiști”.

 

Arhitectura epurată a vilelor din acea perioadă și seninătatea și bucuria nopților de petrecere se reflectă, pentru Polge, în mina relaxată pe care o are Gabrielle Chanel în pozele din acea epocă.

 

Înconjurată de prieteni, cu soarele mereu deasupra, așa a văzut-o Olivier Polge pe Coco, într-un parfum care să redea aroma florilor mediteraneene și mirosul care plutește în aer într-o vară pe Coasta de Azur.

 

Totul a început cu citrice, iasomie și floare de portocal (minunatul extract de Neroli), cărora li se adaugă un „strop” de lemn de santal. Plus cer albastru nesfârșit și soare pe piele, așa cum trebuie să fie orice vară fericită, indiferent de loc.

 

Cu parfumul care ni se potrivește și care ne „vorbește”, dar mai ales cu atitudinea potrivită, orice vară poate fi chiar mai memorabilă decât cele din cărți. Pentru că este a noastră.