Primul meu obiect ,,de marcă”, așa cum aș fi zis la acea vreme, a fost de la Moschino. O pereche de mănuși decorate cu monezi fictive ,,Funny Money”, cumpărate din Singapore, în 2003. Le-am purtat în fiecare iarnă, până anul trecut, când le-am rătăcit fără urmă și, după un pic de suferință nostalgică, le-am redescoperit anul acesta odată cu procesul de ordine generală despre care am scris AICI.

De la acea pereche de mănuși încoace, relația mea cu brandul Moschino a fost statornică. Am admirat, colecție după colecție, stilul ludic moștenit de la Franco Moschino, și mulți ani magazinele Moschino au fost primele pe care le ,,ocheam” de câte ori plecam în străinătate.

Recunosc, atunci când Jeremy Scott a venit la cârma brandului, ceva s-a rupt. Îmi plac jocurile lui de-a ,,uite moda, nu e moda”, dar în același timp nu mă vedeam purtând o rochie sub formă de etichetă, nici o bluză imprimată cu cartofi prăjiți. Nici măcar o geantă în formă de umeraș. Devenisem un spectator, un outsider al brandului pe care îl iubisem aproape 15 ani.

 

L-am cunoscut pe Scott anul trecut pe vremea asta, la prima Conferință Condé Nast de Hard Luxury, de la Florența, unde a apărut la braț cu Anna dello Russo, care purta o geantă Moschino în formă de cutie de vopsea. A fost un pic arogant, destul de puțin comunicativ, dar ni s-a întipărit tuturor pe retină. Era și greu să nu o facă, îmbrăcat fiind în stilul său caracteristic, într-un costum multicolor imprimat cu ambalaje de Coca-Cola și sucuri (mai precis cel din fotografia din stânga). L-am ținut minte, dar tot nu m-a convins să-i port din nou hainele.

Acum două zile, am ținut pentru prima dată în mâini parfumul din imagine, noua esență Moschino, și am râs. Mai întâi am râs cum râzi de ceva jumătate amuzant, jumătate șocant. Adică ,,Wow, cineva s-a gândit să facă asta?”. Apoi l-am mirosit și mi s-a părut cool, fresh și cu un #extrasomething care m-a încântat (intuiesc că e vorba de ambrox și de bujorul alb, două mirosuri pe gustul meu), după care, privind eticheta cu ,,Fresh”, am avut o revelație. Una dintre acele epifanii care încep cu ,,Ia stai un pic…” și se termină cu un ,,Cum de nu m-am gândit la asta”. Nu știu dacă e efectul lichidului de geamuri asupra clarității minții mele, dar pentru prima dată am văzut și altceva decât Barbie, culori turbate și forme voit-exagerate într-o creație a lui Scott.

 

Vedeți voi, nimic nu mai e cu adevărat fresh în modă. Dincolo de ceea ce spunem frecvent că reprezintă moda – mijloc de expresie personală, de comunicare a propriei personalități sau de transmitere de mesaje subtile – este o realitate și faptul că mecanismele ei de funcționare seamănă cu o roată imensă, la care învârte cu elan o armată de oameni, în fiecare sezon.

Ceea ce se poartă anul acesta este adesea varianta reinventată a ceea ce se purta în anii ’70, hainele din noile colecții aduc izbitor cu ceea ce aveau mama sau mătușa în dulap acum 40 de ani, iar personaje de acum jumătate de secol s-ar putea regăsi fără probleme în vizualurile campaniilor din prezent. Nu e un lucru rău, e doar un anumit grad de predictibilitate. Fresh poate însemna, în lumea modei, ,,proaspăt scos de la naftalină, spălat, călcat și pus pe umeraș”. La momentul adevărului, tot ceea ce purtăm este vintage într-un fel sau altul, chiar dacă tocmai a ieșit de pe linia de fabricație sau din atelierul unui couturier.

Tot moda este, de când lumea, și un motiv de snobism etalat cu mîndrie, într-un mod aproape ritualic. Când intri într-un magazin din ,,the old world”, precum Hermès, nu poți spune că nu ești măsurat din cap până-n picioare cam ca aspiranții la intrarea într-o ,,frăție” exclusivistă. Trebuie să-ți dorești să faci parte din acea lume, să treci niscaiva probe și să dovedești că meriți. Cine spune că lumea modei nu are probe inițiatice de trecut fie minte, fie n-a avut niciodată de-a face cu adevărata lume a modei, cea din culise.

 

La Moschino, în schimb, Jeremy Scott a dat ușile de perete, a luat recenziile elaborate și prețioase despre croieli, A-line-uri și viziuni creative și a trântit pe ele niște imprimeuri cu Barbie, lichid de vase sau bandă galbenă de șantier, cu ,,Danger” scris pe ea. Nu și-a bătut joc de modă, și-a bătut joc de eșafodajul de închipuiri și prejudecăți pe care ni-l construim cu toții periodic despre modă. Și, odată cu valul pe care l-a provocat, a ,,măturat” și o parte din închipuirile oamenilor din modă, ale criticilor și ale așa-zișilor ,,connaisseuri”. Când convingi pe cineva să poarte o rochie de seară cu trenă imprimată multicolor cu Sponge Bob, ți-ai câștigat dreptul de a te simți măcar un pic superior celor care dictează rubrici de bine și prost îmbrăcați.

În treacăt, Scott a folosit în favoarea lui și curentul pe alocuri extrem al bloggerilor internaționali de modă care se strâng ciorchine la prezentările de modă din cadrul Fashion Week, purtând orice, de la pantofi cu pene la rățuște gonflabile atârnate în jurul gâtului, doar pentru a șoca și a se vedea a doua zi pe site-ul unei reviste celebre, la rubrica ,,Street Style”.

 

,,O sticlă fără niciun fel de valoare aspirațională, plină cu un lucru prețios: parfumul unui brand de lux”. Așa este descris noul parfum Moschino, a cărui imagine este supermodelul Linda Evangelista, și dincolo de eticheta de „fresh”, parfumul surprinde printr-o feminitate ispititoare.

 

Notele înalte sunt un acord de bergamotă și mandarină, îmbogățite cu un strop de Ylang-Ylang. ,,Inima” parfumului este o notă puternică de zmeură, bujor alb și osmanthus, în timp ce notele de bază și caracterul parfumului îl dau nuanțele lemnoase, combinate cu senzualitatea calmă a notelor de patchouli alb și ambrox.

Sfatul meu? Mergeți în magazin, țineți sticla în mână, pulverizați câteva picături la încheietură, zâmbiți larg și… permiteți-vă să fiți surprinși. Pe lângă premiera absolută de a vă parfuma dintr-o sticlă cu „lichid de geamuri”, cine știe, ați putea descoperi ceva extraordinar.