Cred că am făcut o pasiune pentru proza lui Octavian Soviany.

 

Nu-mi imaginam că o să stau trează ca să citesc nu una, ci două cărți inspirate de un personaj față de care nu pot spune că nutream vreo mare curiozitate: poetul Paul Verlaine.

 

Citesc des cărți de memorii și cărți istorice, dar ideea de istorie ficționalizată nu mi-a plăcut niciodată în mod deosebit.

 

Este strict meritul scriiturii lui Soviany, care m-a prins de la prima răsfoire.

 

”Micul saturnian” și „Îmbarcarea către Cythera” sunt primele două cărți din ceea ce va fi o tetralogie despre viața ușor ficționalizată a lui Paul Verlaine – zis „Lelian” – unul dintre marii poeți francezi, cu o existență zbuciumată și decadentă, cu multe traume din copilărie și cu o nesiguranță de sine aproape patologică.

 

Pe lângă scriitura care te prinde ca într-un vârtej, imensul merit al lui Soviany este cel de a trata vulgaritatea și promiscuitatea într-un mod de o desăvârșită eleganță.

 

Chiar și când vorbește despre părțile întunecate din viața lui Lelian, despre bețiile sau desfrânările lui, Soviany o face mai curând cu tristețe și duioșie decât cu voluptate decadentă.

 

Aș spune chiar că tratează cu tandrețe povestea lui Verlaine și cu un soi de grație subtilă pe care nu prea l-am întâlnit în proza românească contemporană, care pare adesea chitită să șocheze cu orice preț.

 

Soviany nu are nevoie să șocheze, pentru că scriitura lui te ține în priză de la primele pagini.

 

Totodată, este și un fin analist al naturii umane, iar călătoria lui Lelian este de fapt drumul prin viață al unui suflet chinuit și zbuciumat, pe care Soviany îl analizează în cel mai mic detaliu, zăbovind asupra anilor și a amănuntelor.

 

Trimiterea la Saturn din primul volum este explicată în al doilea, ele se întrepătrund, și are legătură cu dualitatea sufletului impovărat al lui Lelian. E o metaforă care se tot dezvăluie pe parcursul celor două cărți, ca un cod secret pe care îl afli cifră cu cifră.

 

Am devorat cele 2 cărți în 2 zile (după un drum special la librărie) și abia le aștept pe următoarele 2, încă nepublicate.

În așteptare, am cumpărat o altă carte de la Octavian Soviany: „Am fost un copil reușit?”.

 

După seria “Lelian”, am vrut să mai citesc încă ceva de la Octavian Soviany și am ales această carte nostalgică și autobiografică a unei copilării petrecute în Brașov, pe vremea când acesta era numit orașul Stalin.

 

Este o carte pe care o recomand îndeosebi brașovenilor, fiindcă vor descoperi multe detalii fermecătoare despre orașul lor natal.

 

Despre locuri care nu mai există și despre locurile de dinainte acelor locuri, despre minunățiile pe care mintea unui copil le vedea la fiecare pas și despre nostalgiile cofetăriilor și librăriilor de odinioară.

 

Mi-a plăcut scriitura, am zâmbit și m-am întristat în egală măsură, unele referințe istorice ale orașului au trecut razant pe lângă mine (fiind “pentru cunoscători”), dar per total mi-a plăcut mult.