Despre tot ce-i fin și fain

Cronică de la Londra, de la premiera mondială a sezonului 5 al serialului THE CROWN

By 9 noiembrie, 2022Culture
read time 10 min
 
9 noiembrie, 2022

Cronică de la Londra, de la premiera mondială a sezonului 5 al serialului THE CROWN

Am fost pe covorul roșu la lansarea sezonului 5 din „The Crown” și a fost o experiență cel puțin la fel de spectaculoasă precum noile episoade disponibile începând de azi pe Netflix. Noul sezon este palpitant, șocant și neașteptat de răscolitor cu emoțiile noastre.

by

O să dau spoilers în ceea ce urmează, așa că nu citiți decât dacă ați urmărit deja noul sezon în totalitate. Sau dacă nu vă pasă de spoilers.

 

În cazul de față, e greu să spui că dai spoilers pentru un serial care se bazează, în esență, pe o poveste care a ținut lumea cu sufletul la gură aproape un deceniu: relația tumultuoasă dintre Prinții de Wales, Diana și Charles.

 

Toți am fost contemporani cu istoria lor, dar chiar și așa The Crown te ține cu sufletul la gură pentru că intră în adâncimile poveștii, în porțiunile ei întortocheate și dureroase, extrăgând de acolo momente și bucățele de istorie pe care le scutură de praf și le ridică în lumină, ca să le înțelegem mai bine în context.

 

Măiestria The Crown și motivul pentru care deopotrivă regaliști și antiregaliști îl urmăresc cu același entuziasm este modul în care serialul așază elementele poveștii, în nuanțe fine, replici memorabile și pline de forță, dar și într-un ritm alert al acțiunii.

 

Faptul că am fost invitată de Netflix la premiera sezonului care prezintă perioada anilor ’90 este încă o dovadă a lucrurilor providențiale din viață, fiindcă aceea este și perioada din istoria monarhiei britanice de care mă simt cel mai legată.

 

Copilărind în anii ’90, am devorat toate cărțile despre Lady Di (inclusiv cea despre care e vorba în acest sezon, volumul lui Andrew Morton) și toate poveștile despre cuplul Charles – Diana.

 

La fel ca întreaga lume, am luat moartea tragică a prințesei ca pe o chestiune aproape personală. Am suferit sincer, deși eram doar un copil pe atunci.

 

Ulterior, în perioada în care am locuit la Londra, plimbarea mea preferată era pe Princess Diana Memorial Walk din Green Park, iar de câte ori ajungeam la Harrods căutam mereu, prin labirintul acelei clădiri impozante, altarul (care nu mai există în prezent) dedicat Dianei și lui Dodi al Fayed de către tatăl lui Dodi, Mohamed Al-Fayed.

 

Acesta din urmă este el însuși personaj al acestui sezon, ba chiar dintre cele mai bine-conturate.

 

Faptul că mama mea mi-a dat numele pornind de la afecțiunea ei pentru Lady Di mi-a creat o conexiune emoțională invizibilă cu această femeie pe care nu aveam s-o cunosc niciodată.

 

Un suflet empatic, timid și excesiv de sensibil, cum am fost și eu mereu. Nu degeaba se spune că numele îți pecetluiește caracterul.

 

Am făcut această introducere fiindcă acum, aflându-mă aproape de vârsta pe care o avea Lady Di când a murit, am un nivel de înțelegere cu totul diferit și percep altfel bucata de istorie care o conține pe prințesă.

 

Există unele momente memorabile în acest sezon, care vor rămâne, cu siguranță, în istoria televiziunii.

 

Pe lângă faptul că este un serial excelent scris și jucat, The Crown reușește să pună pe buzele actorilor cuvinte care rezumă perfect viețile oamenilor în carne și oase pe care aceștia îi întrupează.

 

SCURTELE LECȚII DESPRE FAMILIA REGALĂ CU CARE AM RĂMAS DIN SEZONUL 5 AL THE CROWN

 

CASA REGALĂ NU ESTE O FAMILIE, ESTE UN SISTEM

 

”Nu ești o novice”, îi spune Prințul Philip lui Lady Di, în momentul în care ea își manifestă, din nou, nefericirea față de căsnicie și de lipsa de suport și afecțiune pe care o resimte în sânul familiei regale.

 

„Ai trecut demult de punctul în care să te raportezi la noi ca la o familie. E prima greșeală pe care o face majoritatea oamenilor, cel puțin la început. Ai înțeles deja, cred eu, că acesta este un SISTEM. Și toți suntem legați de acest sistem. Eu, tu, ȘEFA cea mare. Verii, unchii, mătușile. La bine și la rău suntem toți blocați în sistem, așa că nu putem să ne spunem nemulțumirile cu voce tare și să facem scandal ca într-o familie normală. Pentru că putem pereclita ceva mult mai important decât noi: putem pereclita sistemul”

 

”Fii creativă”, continuă el. „Poți să încalci ce reguli vrei și să faci ce vrei. Poți face orice aranjamente necesare pentru a-ți găsi fericirea, atât timp cât îți amintești o regulă esențială: rămâi loială soțului și familiei. Tăcută. Fără să faci valuri. Niciodată. Până la mormânt”

 

CĂSĂTORIA ESTE OBLIGATORIE, FERICIREA ESTE OPȚIONALĂ

 

Poate una dintre cele mai dure replici din noul sezon îi aparține Elisabetei a II-a, într-o discuție cu Charles: ”Moștenitorul tronului trebuie să se căsătorească și să producă un urmaș. Să aibă o căsătorie fericită este o preferință personală, nu o cerință obligatorie a statului”

 

În același timp când Andrew – prezentat în serial ca un adult infantil și răsfățat – vrea să divorțeze de Sarah Ferguson, el mărturisește acest lucru cu teamă, spunându-i Reginei că „va trebui să folosească cuvântul cu litera D”, adică divorț.

 

Replica Reginei vine ca un pumn în stomac: ”Cuvântul cu litera D? Diplomație? Detentă? Oare ar fi prea mult să pomenesc de DATORIE?”.

 

MONARHIA: ARHITECTURĂ SAU MOBILIER?

 

Unul dintre momentele cheie ale sezonului este interviul Dianei cu Martin Bashir de la BBC, pentru obținerea căruia Bashir a falsificat inclusiv documente și extrase bancare.

 

În acest context are loc un dialog elocvent despre monarhie între chairman-ul BBC, un conservator vârstnic, și Directorul General al postului, un tip tânăr și progresist, dornic să facă celebra instituție britanică să se bată cu posturile comerciale, lucru considerat de prost gust de către conservatori.

 

”Știu că tu privești monarhia ca făcând parte din însăși arhitectura statului, dar pentru noua generație ea nu ține de arhitectură, ci e doar o simplă piesă de mobilier. Și mobilierul poți să-l muți, să-l modernizezi sau să-l arunci cu totul”.

 

Mi s-a părut cel mai direct și teribil mod de a rezuma situația monarhiei în epoca modernă.

 

Cea mai dureroasă revelație despre familia regală vine însă în cuvintele personajului John Major, premierul Marii Britanii între 1990 și 1997: „Când îți imaginezi problemele cu care se confruntă un prim-ministru te gândești la economie, la război, la dezbateri. Dar nu la așa ceva.

 

Casa Windsor ar trebui să unifice națiunea în jurul unui exemplu de familie ideală. În schimbi seniorii familiei sunt rupți de realitate, iar juniorii sunt nesăbuiți, răsfățați și derutați. Iar prințul de Wales, dornic de un rol mai mare în viața lui, nu reușește să-și dea seama că atuul cel mai mare pe care îl are în fața oamenilor este soția lui. O situație care nu poate decât să afecteze stabilitatea țării. Toate astea sunt pe punctul să erupă și o să se întâmple pe mandatul meu”.

 

CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII UN GENTLEMAN

Episodul meu preferat din sezonul 5 este episodul al treilea, când povestea se îndepărtează de familia regală și merge înspre povestea lui Mohamed Al-Fayed, fostul proprietar al Harrods și tatăl lui Dodi Al-Fayed.

 

Fascinat de familia regală, el îl angajează pe majordomul lui Edward al VIII-lea ca să-l învețe ce înseamnă să fii un adevărat gentleman.

 

Mi se pare un episod care ar trebui urmărit de oricine aspiră măcar la ideea de gentleman, dar și o bună radiografie a familiei regale în contextul actualelor acuzații de rasism aduse de către Ducesa de Sussex.

 

DE CE ÎI ÎNȚELEG PENTRU PRIMA OARĂ PE CHARLES ȘI CAMILLA

 

În ultima discuție pe care o au Prinții de Wales după divorț, Diana îl întreabă pe Charles de ce s-a căsătorit cu ea. ”Pentru că n-am avut de ales”, spune el. ”Întreabă-i pe părinții mei”

 

Un lucru e cert: nu există personaje negative și pozitive. Nici în viață, nici în serial și cu siguranță nici în familia regală.

 

Având o afecțiune deosebită față de Lady Di, la fel ca aproape toată lumea, l-am considerat indirect pe Charles personajul negativ, iar pe Camilla malefica „cealaltă femeie”.

 

Situația părea clară pentru toată lumea: Lady Di era prințesa bună la suflet, fragilă, cu nevoie de iubire, iar Charles bărbatul care – în loc să aprecieze minunea de soție pe care o avea lângă el – a eșuat într-o relație extraconjugală cu o altă femeie, insipidă, antipatică și mult mai puțin atrăgătoare

 

Pe scurt, o femeie care nu-i ajungea Dianei nici la degetul mic.

 

Ei bine, The Crown reușește să aducă în acest sezon niște nuanțe și elemente de detaliu care să ne descleșteze certitudinile.

 

Nu e vorba doar de adevăruri istorice, ci și de psihologie și analiză umană.

 

Dacă Diana este, în mod evident, o empatică introvertită, extrem de timidă și cu traume din copilărie, a cărei vindecare emoțională necesită multă iubire, Charles este, la fel de evident, un extrovertit ale cărui interese, gusturi și viziuni despre viață sunt radical diferite de ale soției sale.

 

Atât în scenele din serial cât și în viața reală, un lucru este evident: Charles și Camilla au avut mereu o relație bazată pe dialog, râs cu poftă, activități și interese comune.

 

Sunt doi oameni care au împărtășit mereu aceleași principii și dorințe de viață, un lucru mult mai atrăgător și „sexy”, mai ales după o anumită vârstă, decât aspectul fizic al persoanei.

 

Într-una dintre scenele sezonului, Charles chiar îi spune Camillei că-l face să râdă ca nimeni altcineva și că lucrul care-i lipsește cel mai tare din relația lor sunt conversațiile.

 

În același timp, relația cu Diana este o relație dominată de tăceri stânjenitoare, unde orice discuție se leagă cu mare greutate și cu eforturi vizibile.

 

E evident acest lucru chiar din primul episod, când – în vacanța de vară a cuplului, în Italia – Charles își dorește să exploreze situri arheologice, să se plimbe prin orașe și să facă activități intelectuale, în timp ce Diana vrea sporturi de apă și cumpărături.

„Nu e extraordinar cum viziunea a doi oameni despre distracție poate să fie atât de diferită?”, spune el, cu ironie.

 

Totodată, am simțit pentru prima oară compasiune pentru Camilla într-una dintre scene, care rezumă perfect viața privită din unghiul ei.

 

Dacă Diana a fost mereu „Prințesa Inimilor”, femeia blondă, fină și superbă, Camilla nu a fost antipatizată doar pentru că era amanta, ci pentru că nu corespundea ideii de femeie pentru care un bărbat și-ar lăsa vreodată soția. Era considerată urâtă, bătrână, cu o siluetă departe de ideal, neîngrijită și ștearsă.

 

Într-una dintre scene, mașina ei este în pericol să fie ridicată din parcare, în timp ce are întâlnire cu o societate de relații publice care s-o ajute cu „branding”-ul relației cu Charles.

 

Privind pe geam, îi spune cu amărăciune interlocutorului ei: „Dacă era Diana în locul meu, asta nu s-ar fi întâmplat niciodată. Era suficient să bată de două ori din gene, să zâmbească, și totul era iertat instantaneu”.

 

ÎNCHIDEREA UNUI CERC

 

Rareori ne-am gândi la oamenii din familia regală ca fiind persoane cu mai puțină libertate de alegere decât noi.

 

Și totuși, de la un anumit punct încolo, greutatea moștenirii lăsate din generație în generație atârnă prea greu ca să mai ai spațiu de manevră.

 

Sezonul 5 din The Crown face o paralelă între Regină și soarta singurei bucățele din patrimoniul regal asupra căreia a avut libertate totală de manevră: iahtul regal Britannia.

 

În primul episod al sezonului apare discuția legată de scoaterea acestuia din uz, fiindcă este vechi, iar reparația lui costă prea mult guvernul britanic.

 

În ultimul episod, soarta iahtului Britannia revine ca laitmotiv, dar în relație cu însăși soarta monarhiei și cu ruptura dintre conservatorismul Reginei și progresismul lui Charles, care nu mai are răbdare să ajungă pe tron.

 

”Tot ce dețin am moștenit de la strămoșii mei”, îi explică ea lui John Major, „Britannia este singurul lucru pe care am putut să-l fac să fie al meu și să-mi las amprenta asupra lui”.

 

Pentru mine, acesta a fost sezonul care m-a ținut în priză cel mai mult.

La evenimentul de lansare de la Theatre Royal ne-au fost proiectate două episoade, iar apoi m-am dus la hotel și, folosind codul special destinat presei, am devorat restul de opt episoade. Asta chiar dacă a doua zi mă trezeam la prima oră pentru a merge la aeroport.

 

Este excelent jucat și filmat, iar unele scene m-au făcut să le derulez de două ori.

 

De exemplu scena filmată pe două planuri, între momentul interviului lui Lady Di la BBC și focurile de artificii cu ocazia Guy Fawkes Day, ziua în care Marea Britanie sărbătorește dejucarea planului unui trădător.

 

Sfatul meu? Urmăriți sezonul 5, indiferent dacă ați urmărit sau nu precedentele sezoane din The Crown. O să vă prindă și o să doriți să le vedeți pe toate.

Experiența mea de la premiera londoneză a sezonului 5 o puteți găsi pe contul meu de Instagram, în feed și pe highlight-ul THE CROWN.

Sezonul 5 din THE CROWN este deja disponibil pe Netflix.

Foto: NETFLIX

Pentru mai multe articole, povești și inspirații, mă puteți urmări pe paginile de INSTAGRAM și FACEBOOK



2 Comments

  • Leila spune:

    Aaaah, de abia astept sa vad sezonul 5. L-am lasat in mod special deoparte pt ca am vazut prea multa publicitate si vreau sa treaca hype-ul macar cu vreo cateva sapatamani. Nu prea imi pasa de spoilere asa ca am citit cu nesat cronica ta. Cred ca voi vedea sezonul 5 de mos Nicolaie, cadou pt mine. 😉