Ciprian Sipoș este un om-lecție.

 

Specializat pe design circular, Zero Waste Thinking și Creative Behavioral Solutions, Ciprian vorbește despre concepte abstracte cu atât de multă simplitate și bun-simț încât l-ai putea asculta ore-n șir.

 

Nimic din discursul lui nu este pompos ori teoretic, ci dimpotrivă, cuvintele lui conțin o simplitate care te duce cu gândul la bunicii noștri, care trăiau în ritmul anotimpurilor, cu reverență față de natură și darurile ei.

 

Un alt lucru care te apropie instantaneu de Ciprian este faptul că nu încearcă nicio secundă să te facă să te simți vinovat dacă nu înțelegi sau nu aplici chiar în acest moment lucrurile despre care îți vorbește.

 

Știe că totul este un proces care implică timp și motivație. Să ne imaginăm că suntem într-un muzeu, îmi spune el. Eu îți arăt toată colecția, îți prezint ce avem expus pe pereți și tu decizi ce îți place și spre ce vrei să te îndrepți. Spre ce cameră vrei să mergi mai departe?

 

Toate titulaturile profesionale de mai sus, pe care le-a obținut prin studiu îndelungat și cursuri făcute în Barcelona și Amsterdam, sunt moduri elaborate de a descrie un om care încearcă să nu lase nimic urât în urma lui și să-i ajute și pe alții să facă același lucru.

 

De când se știe, mintea lui Ciprian a fost într-o continuă căutare, iar după mai mulți ani petrecuți în industria publicității și apoi în lumea modei, a ajuns la un punct în care nu-mi mai plăcea de mine și mi se părea că aș putea să fac mai mult, să-mi folosesc creativitatea altfel.

 

A renunțat la o carieră așezată și sigură, ca stilist de modă cu un public fidel, pentru a pleca să studieze, în cadrul Institutului European de Design din Barcelona, design interior bazat pe economie circulară.

 

O formă complexă de a descrie un tip de design orientat spre sustenabilitate, care folosește materiale naturale, reciclate sau recuperate, oferindu-le o viață nouă.

 

În noua lui carieră, a avut noroc din prima clipă de oameni care au crezut în ceea ce face și l-au susținut, mai întâi cu proiecte mici, precum proiectarea unui dressing sau o amenajare de birou, apoi tot mai mari, până când s-a ajuns la proiecte rezidențiale în toată regula și, în acest moment, la angajamente în toată România și în afara ei.

Această reinventare nu ar fi fost însă posibilă în absența trăsăturii de caracter care îl definește pe Ciprian: flexibilitatea, sub forma unei minți avide să acumuleze lucruri noi și să evolueze constant. De mic m-a caracterizat această flexibilitate și toți oamenii cu care am lucrat de-a lungul timpului au apreciat asta la mine.

 

După ce ajunsese deja designer de interior și-a amintit că, atunci când avea 5 sau 6 ani, se așeza în fața geamului și desena casele de pe stradă, de la acoperiș în jos.

 

Pe unele dintre tablourile făcute atunci a scrijelit chiar CS Design, deși habar nu avea ce înseamnă asta. Uneori, intuiția de copil arată calea, iar mai târziu adultul nu trebuie decât să se reconecteze la drumul care era făcut pentru el.

 

Ciprian vorbește mult despre sustenabilitate și fără să vorbească despre sustenabilitate.

 

Pentru el, sustenabilitatea este și o formă de armonie cu propria persoană, fiindcă un om echilibrat și în armonie cu el însuși caută, instinctiv, să trăiască în echilibru cu mediul din jur și cu Planeta, care este resursa vieții.

 

 

Dacă pe adulți îi ajută să-și reeduce comportamentele de consum și să-și creeze casele visurilor lor, cu copiii cu care lucrează la școala Waldkinder din Sibiel, județul Sibiu, Ciprian are un alt tip de raport.

 

Noi avem un soft care trebuie schimbat, îmbunătățit, dar copiii sunt softuri pure, iar menirea noastră este să le fim ghizi și să le formăm o gândire critică benefică. Dacă învață să gândească de mici, mai târziu vor face alegeri mai conștiente și mai sănătoase pentru ei și pentru Planetă.

 

Deși se vorbește mult despre ea în ultimii ani, iar unii așteaptă să treacă și să se perimeze precum o modă sezonieră, Ciprian explică rațional de ce sustenabilitatea nu este un trend, ci stilul de viață al viitorului:

 

Trendurile sunt mai mult ca un anunț a ceea ce urmează. Eu mă bazez foarte mult pe ce rămâne dintr–un trend, mă orientez spre permanență. Sustenabilitatea susține viața și să trăim sustenabil înseamnă să ne pese de trasabilitatea și durabilitatea a ceea aducem în viața noastră

 

Sustenabilitate înseamnă că, atunci când avem un produs, când cumpărăm ceva, să ne întrebăm cine l-a făcut și cum? Ce resurse a consumat și care e durata lui de viață? Trendurile te fac să schimbi mai ușor anumite obiceiuri, dar permanența te face să le înțelegi și să îți fie drag de ele ca stil de viață

 

Știi care este cel mai simplu mod de a ne apropia de sustenabilitate?, mă întreabă Ciprian. Să purtăm recunoștință pentru lucruri.

Recunoștința umple sufletul, te face să vezi diferit lumea și te ajută să fii mai prezent. Noi, oamenii, pendulăm întotdeauna între trecut și viitor, iar sustenabilitatea este despre deciziile pe care le luăm conștient, acum și aici.

 

Avem nevoie să inovăm, avem nevoie să devenim tot mai mai responsabili. Da, dar în primul și în primul rând avem nevoie să fim recunoscători.

 

Dincolo de casa pasivă, casa sustenabilă și casa verde, tipurile de case care există în prezent în armonie cu mediul, viitorul înseamnă și imprimarea 3D a unor case din materiale organice, cu ajutorul inteligenței artificiale.

 

Inspirația pentru ele vine tot din natură, de exemplu din modul în care albinele își construiesc stupii, iar speranța lui Ciprian este că, în decursul vieților noastre, vom apuca să vedem materiale verzi folosite pe scară largă.

 

Am stat de vorbă cu Ciprian despre viața în armonie cu natura și despre miturile sustenabilității, inclusiv teama oamenilor că vor trebui să renunțe la plăcerile lor zilnice în numele protejării mediului.

 

FINE SOCIETY: Mulți oameni se crispează în fața ideii de refolosit, vechi, second-hand, ca și cum ar presupune din start că este ceva de o calitate inferioară față de nou. Cum putem demonta acest mit?

 

CIPRIAN SIPOȘ: Oamenii se tem de vechi, fiindcă, emoțional, asociază vechiul cu ceva urât, ponosit, degradat, ceea ce nu e adevărat. Și tocmai pentru că la mijloc se află un element emoțional, eu folosesc termenul pre-loved. O haină vintage nu e o haină veche, ci o piesă pre-loved. Un scaun de acum câteva decenii e tot o piesă de mobilier pre-loved.

 

În activitatea mea utilizez mult ideea de joc și vorbesc despre ce înseamnă valoare și valorificare, ce înseamnă ciclu de viață al unui material, ce înseamnă o resursă.

 

Dacă ne uităm în ciclul naturii, absolut nimic nu este considerat gunoi. Nu vorbim aici de chimicalele pe care le aducem noi în mediu, ci de resursele biologice, de ceea ce există în natură.

 

Natura nu produce gunoaie, deci nu trebuie să ne fie teamă de refolosire sau de vechi.

FS: Dacă cineva vrea să și decoreze un apartament sau să-și construiască o casă cu respect pentru natură, de unde poate să înceapă?

 

CS: În primul rând, a construi o casă înseamnă a construi un lifestyle.

 

Îți construiești practic un sanctuar al tău și trebuie să pleci de la o listă clară. Ce îmi doresc? Cine sunt? Cum vreau să arate casa mea? Ce înseamnă pentru mine o cameră? Ce resurse naturale am la dispoziție?

 

Trebuie să vezi cu ce te identifici și să faci casa pentru tine, nu pentru validarea celor din jur.

 

E important să știm ce dorim cu adevărat, pentru că – indiferent unde suntem în casă – ne vom afla mereu într-un metru pătrat.

 

Mintea este cea care începe să ceară multe spații de depozitare, multe obiecte, multă mobilă.

 

Când mintea se află pe o potecă, începe să vrea o autostradă, dar în realitate noi suntem conștienți doar de o treime din spațiu, în fiecare moment.

 

În activitatea mea, eu pun accent pe schimbarea de comportament, pe cum construim și eficientizăm astfel încât să avem un spațiu mai mic, dar cu mai multe funcții.

 

De exemplu, în loc să construim 90 de metri pătrați, putem să construim 60 de metri pătrați, dar care să acopere funcții care s-ar fi întins pe 90 de metri pătrați.

 

Din punct de vedere tehnic, se pleacă de la lumina naturală și de la ideea de materiale naturale: de unde vin, cine a lucrat la ele, ce impact aduc mediului, ce tip de vopseluri se folosesc…

 

Practic, dacă am ține tot procesul de construcție cât mai natural, ar trebui să avem ikigai, cum spun japonezii, să avem un sens și un rost al fiecărui obiect pe care-l folosim.

 

FS: Ce înseamnă alegere sustenabilă, în ziua de azi?

 

CS: Pe lângă relevanța pe care o are pentru viața noastră obiectul pe care-l cumpărăm, rezistența și durabilitatea sunt două chei foarte importante de evaluare.

 

Când vreau să mi cumpăr un lucru, eu mă întreb unde îl pun și dacă am nevoie de el.

 

De exemplu, eu gătesc folosind rețete, așa încât știu exact de ce cantități am nevoie și astfel evit risipa de mâncare.

 

Când ies, mă duc în locuri care respectă și apreciază aceste principii. Caut branduri care sunt compatibile cu alegerile mele.

 

Să trăiești sustenabil nu înseamnă să trăiești ca un călugăr sau ca un hipiot, nu că ar fi ceva în neregulă cu aceste două moduri de a trăi, însă trăitul sustenabil nu e nimic altceva decât un stil de viață mai responsabil, în care îți pui întrebări și nu faci gesturi compulsive sau automate.

 

Totul e făcut conștient, iar de când trăiesc așa simt că trăiesc mai frumos și că fiecare lucru are o semnificație mai amplă.

 

A trăi sustenabil nu înseamnă a trăi scump, cum nu înseamnă nici a trăi ieftin.

 

Înseamnă a trăi bine, a cumpăra durabil, a cumpăra cât mai natural, a te purta cu respect față de natură și a fi creativ în viața ta.

 

Creativitatea intervine peste tot în sustenabilitate, fiindcă trebuie să-ți folosești spiritul creativ ca să cauți variante potrivite stilului tău de viață, să te inspiri, să alegi de unde cumperi și pe cine susții, pe cine admiri, practic să-ți creezi această hartă personală a vieții.

 

FS: Mulți oameni asociază sustenabilitatea cu minimalismul și, automat, se gândesc că o viață sustenabilă este una în care trebuie să-și reprime plăcerile și să renunțe la lucrurile care le plac. Cum reconciliem trăitul sustenabil cu micile plăceri ale vieții?

 

CS: Normal că ne facem plăceri, dar a trăi sustenabil înseamnă să faci comparații și să-ți pui întrebări.

 

E necesar acest obiect? Pentru ce îl iau? Cum mă face să mă simt? Și, privind la achizițiile anterioare, să te gândești: cum m-am simțit după ce am cumpărat cutare lucru?

 

Pentru creier, nu contează dacă ți-ai luat astăzi o geantă sau un costum nou-nouț, mintea o să vrea săptămâna viitoare încă o geantă și încă un costum și poate și altceva în casă.

 

Divertismentul îți umple gândurile, garderoba îți umple un gol, dar golul acela din interior nu se umple decât cu emoție, cu discuții cu prietenii, cu experiențe, cu plimbări în natură.

 

Viața nu e doar despre a fi distrat, ci și despre înțelegerea lucrurilor esențiale, despre ceea ce îți dorești la nivelul profund. Doar că oamenii încearcă să umple cu lucruri goluri care nu pot fi rezolvate de lucruri.

 

Fiecare obiect pe care noi îl deținem folosește energie, apă, resurse. O pereche de pantaloni din denim poate să folosească și 10.000 de litri de apă doar ca să ajungă un produs finit.

 

Un tricou poate să folosească între 600 și 2.600 de litri de apă. Într-o garderobă, între 5 cămăși albe și 30 de cămăși albe nu este nicio diferență: vei fi la fel de bine îmbrăcat, dar diferența pentru mediu este notabilă.

 

 

FS: Suntem noi, esticii, mai reticenți în ceea ce privește minimalismul asociat sustenabilității, fiindcă trecutul nostru istoric a inclus perioade lungi de lipsuri?

 

CS: Multe obiceiuri pe care le aveam în comunism erau legate de sărăcie, dar în același timp eram mai sustenabili la nivel de ritualuri: găteam mai mult, aveam cămară, refoloseam sticle.

 

Suntem toți ca niște copii în fața raftului de dulciuri: înainte prețuiam fiecare banană, fiecare portocală, fiecare bomboană.

 

Acum, având prea mult la dispoziție, ne simțim pierduți, fiindcă ne trebuie multe lucruri până să ne dăm seama ce ne trebuie cu adevărat.

 

Imaginează-ți o mandarină în perioada comunismului. O decojeai, o miroseai, o savurai.

 

Acum, mandarina vine gata-decojită într-o caserolă de plastic, băgată într-o pungă de plastic, iar nouă ni se pare normal. Nici nu ne punem problema că nu e în regulă și că am putea să luăm acea mandarină vrac.

Perioada comunismului și-a pus foarte tare amprenta și pe interioarele românilor.

 

Gândește-te că noi trăiam foarte mult în bucătării și până în ziua de astăzi bucătăria e un spațiu intim, generator de mirosuri, adică de amintiri, ceea ce este un lucru minunat.

 

Pe Ciprian Sipoș îl găsiți pe contul lui de Instagram – unde îl puteți urmări pentru postări inteligente și educative pe tema sustenabilității, sub semnul Zero Waste Creative Center – dar și la cabinetul lui de design, Ciprian Sipos Interiors.