Toate poveștile legendare încep de la o idee simplă și genială, iar Pantone este exemplul elocvent.

În anii ’60, un tânăr angajat la o imprimerie americană, exasperat de discuțiile cu clienții pe tema pigmenților (cum să explici un roșu mai aprins sau un verde mai blând, prin telefon?) are ideea revoluționară de a crea un sistem de standardizare a culorilor, astfel încât aceeași nuanță să însemne același lucru în toate colțurile lumii.

Așa a apărut, în 1963, sistemul de culori Pantone (PAN – TONE, adică toate nuanțele) care a ordonat curcubeul în coduri și numere clare și căruia, din 1999 încoace, i s-a adăugat un proiect iubit de public și controversat în același timp, numit „Culoarea anului”.

Când am fost invitată de Motorola România să particip la evenimentul de lansarea a Culorii Anului 2026 la New York, în paralel cu lansarea noului Motorola Edge 70 în culoarea respectivă, mi s-a părut o experiență extraordinară tocmai din acest motiv: să pot intra în spatele fenomenului mondial al culorilor.

Dincolo de eveniment în sine, am avut ocazia să particip la o masă rotundă în cerc restrâns, la One World Trade Center, cu Lori Pressman, vicepreședinta Institutului Pantone, și cu Ruben Castano, vicepreședinte Design, Brand & CX la Motorola Mobility.

Informațiile pe care le-am aflat direct de la sursă au mers mult dincolo de o poveste comercială, virând mai curând înspre psihologie și antropologie.

Despre felul în care Culoarea Anului 2026 se transpune într-un obiect funcțional, gândit în acord cu personalitatea utilizatorilor, puteți citi în povestea mea dedicată despre colaborarea Motorola și Pantone.

Cum a apărut CULOAREA ANULUI?

La final de 1999, specialiștii Institutului Pantone s-au gândit că ar fi interesantă alegerea unei nuanțe care să definească noul mileniu, având în vedere că toată lumea vorbea la acel moment despre un alt început pentru omenire.

Nuanța respectivă a fost un albastru pal, CERULEAN, Pantone 15-4020, considerat nuanța cerului într-o zi senină.

 

„Am trimis un comunicat de presă și asta a fost”, își amintește Lori Pressman.

La acea vreme, culoarea anului reprezenta o mică anecdotă interesantă, de pus într-o casetă dintr-o pagină de ziar, dar felul în care a fost receptată a dovedit că există interes din partea designerilor și a lumii întregi.

Așa că programul „Culoarea Pantone a anului” a fost continuat, iar în 2008 știrea a fost atât de relevantă încât a apărut pe o pagină întreagă în New York Times.

La acel moment nuanța era BLUE IRIS Pantone 18-3943, iar în plină criză economică titlul din ziar a fost ”A New Year. A New Color. But Are We Blue?”, aluzie la expresia americană ,,to be blue”, respectiv a fi trist.

 

”Am pornit înainte de social media”, își amintește Lori, ”deci toate controversele și discuțiile legate de alegerea culorilor au venit la mulți ani după ce programul nostru era deja în curs.”

În 2016, cei de la Pantone și-au dat seama pentru prima dată că „trebuie să vorbim mai mult, să explicăm mai mult despre proces în sine, nu doar să anunțăm culoarea. În acel an au fost două culori, era perioada în care se vorbea despre fluiditate, despre dispariția barierelor de gen, iar noi am avut Rose Quartz și Serenity, un roz și un bleu, amândouă erau relevante cultural atunci”.

 

În 2021, al doilea an de pandemie, au fost tot două culori, pentru că erau mai multe direcții convergente și „am realizat că o culoare nu ar putea exista fără cealaltă, în acel context”, explică Lori.

 

În cazul 2021, cele două culori au fost un ton de galben (culoarea optimismului, de care avea nevoie planeta) și un ton de gri care să simbolizeze fundamentul, baza tare pe care se sprijinea lumea la acel moment și din care urma să se ridice din nou.

De ce este relevant să avem CULOAREA ANULUI?

În primul rând, culoarea anului este o ocazie excelentă „de a face oamenii să aibă un dialog despre culoare”, explică Lori Pressman.

Când ați dezbătut ultima dată despre nuanțele de roșu, gri sau despre cât vă place sau nu vă place un galben aprins? Exact, niciodată.

Ei bine, Culoarea Anului este un mod de a deschide acest dialog și de a face oamenii să-și evalueze emoțiile și informația în raport cu o anumită culoare, în context cultural, dar și social sau emoțional.

De exemplu, eu nu am suportat defel culoarea anului 2025, acel Mocha Mousse, și a fost prima dată când am conștientizat repulsia mea față de maro, pe care mi-o asum.

 

În schimb, în 2016 aproape că sărbătorisem alegerea nuanței Rose Quartz și chiar am scris despre ea aici și aici.

Procesul de alegere a culorii anului nu este un brainstorming din care iese o nuanță învingătoare, ci un proces de documentare și de descoperire treptată care debutează în jurul lunii iunie a fiecărui an.

În realitate, însă, e un proces care nu se încheie niciodată.

Mai precis, specialiștii Pantone au ochiul format și reflexul de a observa tot ce se întâmplă în jur, arhivând automat fiecare referință și detaliu care le iese în cale și distilându-le apoi într-o formă concretă. E un proces continuu de observație, chiar dacă tema de gândire oficială începe pe la jumătatea fiecărui an.

O contribuție enormă o are și zona culturală, fiindcă energia coloristică se concentrează și din expoziții, coperte de reviste și de cărți, din instalații de artă și din tot ce se întâmplă, vizual, în lume, la un moment dat.

Tocmai de asta, culoarea anului este mereu o concluzie și nu o previziune.

Concret, este suma tuturor acestor observații despre lume și mersul ei, despre starea de spirit a oamenilor și direcția în care ne îndreptăm social, cultural, politic. Ca și cum ai lua temperatura lumii în momentul prezent și ai spune „Aici suntem și cam de asta avem nevoie, la nivel global”.

”Culoarea anului este reflexia lucrurilor de care au nevoie oamenii și la care noi încercăm să răspundem în felul nostru, pe domeniul nostru de activitate. De, asta culoarea aleasă are și o semnificație emoțională pentru un anumit moment din timp”, explică Lori.

 

Controversele lui CLOUD DANCER

În cazul culorii Cloud Dancer, Pantone 11-4201 TCX, un alb-ivoire, culoarea norilor, ea reflectă ceea ce întreaga lume pare să caute în acest moment, după un an dificil: pace, liniște, spațiu pentru a fi și a crea.

Un fel de respirație adâncă, din abdomen, care să ne umple plămânii.

„Am observat nevoia oamenilor de a avea un moment de respiro, de a încerca o nouă cale, a lua o pauză și a porni de la zero. Ca o pânză albă pe care tu poți să creezi orice”, explică Lori Pressman. „Ca și cum simți nevoia să faci liniște, după o perioadă de zgomot asurzitor.”

 

Sky Kelley, președinta Pantone, a punctat și ea același lucru la evenimentul de lansare:

„În tot zgomotul din jur, în toată aglomerația, haosul și presiunea la care suntem supuși, avem nevoie să ne dăm spațiu de creație. Să facem liniște, să apăsăm pe MUTE, să ne deconectăm mental și să ne reîncărcăm. Culoarea acestui an – și da, albul e o culoare – este despre a ne oferi spațiu și liniște pentru creație.”

Totodată, albul se potrivește cu orice, făcând mai simplă integrarea lui în stilul de viață cotidian, și este asociat și cu procesul de decluttering și de simplificare a vieții: să ne despovărăm de unele bagaje și greutăți și să găsim un punct de echilibru.

Și, chiar dacă multe persoane pariau pe verde sau pe o culoare mai tare, estetica blândă a lui Cloud Dancer e mai ușor de dus în acest moment.

 

Eu una m-am regăsit în explicațiile lui Lori și ale lui Sky, fiindcă anul acesta am avut, aparent inexplicabil, o întoarcere la alb.

Dacă până de curând doar cămășile din garderobă erau albe, din iulie încoace aproape tot ce mi-am cumpărat a fost alb, inclusiv rochia pe care am purtat-o la evenimentul de lansare de la New York și care părea a fi exact nuanța Cloud Dancer.

Am primit nenumărate întrebări despre ea, de la alți invitați la eveniment, ceea ce m-a amuzat: evident că nu, habar nu aveam care va fi culoarea anului, dar taman spre final de 2025 mi-am cumpărat această rochie ALBĂ care se întâmpla să arate și ca un nor. Coincidență sau tocmai semn că, într-adevăr, de asta aveam nevoie?

Și, că veni vorba, tot din iulie încoace mi-am cumpărat nu unul, ci trei sacouri albe și inclusiv o geacă albă de iarnă, ceva ce aș fi considerat până de curând de neconceput.

Am avut mereu convingerea că nimic nu se potrivește mai bine iarna decât un roșu sau un roz, ceva tare care să contrasteze cu zăpada și să contrabalanseze frigul, dar în acest moment aș cumpăra… numai alb.

Așadar, dacă e să analizez partea emoțională cu nevoia de respiro și de liniște, pot înțelege de ce albul este terapeutic după un an zbuciumat ca 2025.

 

Este culoarea anului o alegere comercială?

Institutul Pantone este format aproape exclusiv din oameni din zona de design, iar Lori Pressman vine din Visual Merchandising, arta de a amenaja spațiul astfel încât publicul să rezoneze emoțional în raport cu el.

La întrebarea noastră despre cât e marketing și cât este design în alegerea culorii, răspunsul a fost clar: alegerea culorii anului următor se face în funcție de temperatura momentului și de tendințele receptate din lumea reală, nu din considerentele culorii care ar vinde mai bine sau care ar fi mai atractivă comercial, chiar dacă acest lucru pare tentant.

„Nu e vorba de marketing și nu spun asta vrând să minimalizez importanța marketingului în general, dar aici este vorba de design, fiindcă despre asta e Institutul Pantone: color design”

Ca dovadă, culoarea lui 2026 este destul de hulită, considerată ne-comercială sau insuficient de incluzivă, fiind totodată și o alegere neașteptată.

După anul 2025 pe care l-am avut și despre care am scris, eu o iau ca un semn bun și ca pe o pânză nouă, imaculată, pentru 2026!