Cum e viața ta de cumpărător?

 

Înainte să-ți vină să mă contrazici, toți suntem cumpărători, e o parte din existența noastră zilnică, un rol social pe care-l jucăm.

 

Și, la fel ca în toate celelalte roluri, trebuie să înțelegi care îți sunt butoanele, manetele, luminițele care merg ON și OFF.

 

Tuturor ne place să cumpărăm lucruri, chiar și celor mai minimaliști dintre noi, chiar și celor mai fervenți adepți ai sustenabilității, fiindcă e un mecanism care ne aduce satisfacție imediată.

 

Sau, cum citisem într-o carte în copilărie: „Dacă toți am putea avea haine noi în fiecare zi, nu ar mai exista nefericire în lume”.

Ei bine… chiar dacă sună drăgălaș și luminos, cu ritmul în care evoluează industria de modă „fast”, acum chiar putem să avem haine noi zilnic, dar asta nu ne-a făcut câtuși de puțin mai fericiți. Din contră.

 

Dacă fericirea e direct legată de shopping sau nu pot spune doar psihologii, dar am constatat singură că fericirea e direct legată de un lucru: SENTIMENTUL CĂ AI DESTUL.

 

Orice ar însemna asta pentru tine.

 

Mi-am dat seama acum aproximativ opt ani că viziunea mea asupra „destul”-ului este mai redusă decât a majorității: pentru mine, fericirea înseamnă să am relativ puține lucruri, dar pe care să le iubesc și să fie alese fiecare pe sprânceană.

 

Un echivalent de viață curatoriată, cum am scris aici: CUM SĂ FII CURATORUL UNEI VIEȚI FRUMOASE.

 

DESTUL-ul meu este diferit de al tău și așa și trebuie să fie, deci nu e vorba de minimalism în acest articol, ci de normalitate.

 

Chiar dacă eu sunt mai degrabă o minimalistă, în viziunea mea cel mai bun punct în care te poți afla este cel de mijloc: comportament de consum NORMAL.

 

Nici călugăr budist, dar nici hoarder.

 

Ce înseamnă regăsirea normalității în privința cumpărăturilor?

 

Un citat din autoarea franceză Dominique Loreau m-a urmărit de când l-am citit, cu ani în urmă, și încerc să mi-l reamintesc periodic: „De câte ori cumperi ceva, cumperi, de fapt, o parte din tine”.

 

Ce înseamnă asta? Că acea achiziție spune ceva despre tine, despre viața ta, gusturile tale și persoana care ești.

 

Pe acest principiu psihologic se bazează și strategiile marilor branduri de modă, care încearcă să creeze o clientelă în jurul unor atribute dezirabile.

 

Cumperi brandul cutare ca să fii cool, îl cumperi pe celălalt ca să pari stilat, îl cumperi pe altul ca să pară că aparții unei anumite comunități, că ai un anumit statut.

 

În loc să lași brandurile să-ți apese pe butoane, ar trebui să lămurești mai întâi tu cu tine niște lucruri.

 

1.Ce cauți în achizițiile tale?

 

Mulți ani, eu am căutat o identitate diferită decât cea pe care o aveam. Un stil nou însemna o viață nouă și posibilități noi.

 

Asta însemna că uneori cumpăram pentru persoana care voiam să fiu, nu pentru cine ce eram efectiv.

 

Acest obiect, pe care-l cumperi, face parte din viața pe care o ai acum sau din cea pe care ți-o dorești?

 

E foarte important să-ți fie clar pentru ce e o anumită achiziție, fiindcă te ajută să te înțelegi mai bine.

 

De exemplu: în vacanțe eu am mereu tendința să mă uit la lucruri pentru „noul capitol” care începe la întoarcerea acasă.

 

Asta însemnând un nou proiect, un nou anotimp, o nouă etapă a vieții, o dorință arzătoare pe care o am.

 

Chiar dacă nu le cumpăr, inevitabil mă voi orienta spre lucruri pentru acea proiecție.

 

2. Acel obiect spune ceva despre tine?

 

Îmi plac foarte mult bijuteriile, dar puține îmi inspiră sentimentul că acolo, în montura de pietre și metale, sunt eu. La fel și hainele.

 

Din 100 de piese vestimentare dintr-o încăpere, probabil maximum 30% îmi vor părea frumoase și doar 5% vor fi piese în care să mă imaginez îmbrăcată.

 

Fiindcă nu fac parte din felul în care mă văd, în care vreau să mă văd, în care mă simt eu frumoasă, confortabilă.

3. Acest obiect este cea mai bună calitate pe care ți-o permiți?

 

Trăim în epoca haul-urilor de haine ieftine și irezistibile.

 

Zilnic, îmi apar în feed-ul de social media persoane înconjurate de munți de colete comandate pentru că au fost „la superofertă”.

 

Chiar dacă e tentant să pui o comandă (am observat tot mai des expresia asta) fiindcă ai prins 5 produse la 200 de lei, de multe ori e doar o explozie de adrenalină care nu se bazează pe nimic real.

 

Altfel spus, e o comandă care nu va contribui cu nimic la garderoba sau la stilul tău pe termen lung, unde lung înseamnă mai departe de luna viitoare.

 

De câte ori mă trezesc tentată de un obiect vestimentar „de trend”, la un preț modic, încerc să fac un pas în spate și să mă gândesc: bun, costă 150 de lei și este 80% poliester și 20% alte fibre. Îmi permit ceva mai bun de-atât?

 

Cel mai adesea nu ne încântăm la chilipiruri de acest gen fiindcă nu ne permitem ceva mai bun, ci pentru că ne iau ochii reclamele și sclipiciul.

 

Dacă am face acel pas în spate, am realiza că trei produse la superofertă, dar de o calitate proastă, fac cât un singur produs din lână, bumbac sau orice altă fibră naturală.

 

Dacă știi că îți permiți un pulover de lână, nu te mai încânta la trei pulovere de plastic la preț de unu. Valabil la orice altceva din viață.

4. Acest obiect e pentru tine sau pentru alții?

 

De mici copii învățăm prin mimetism și continuăm să explorăm viața în oglindă cu cei din jur, chiar și când nu ne dăm seama.

 

Nu e vorba doar despre trendurile majore, pe care le vedem în imaginile de podium sau pe paginile celebrităților, ci și de oamenii care ne înconjoară.

 

Dacă în jurul tău toată lumea poartă poșete Michael Kors (doar un exemplu), la un moment dat vei înceta să te mai întrebi dacă îți plac sau nu.

 

Văzându-le zilnic, vor începe să ți se pară frumoase, dezirabile, să le admiri funcționalitatea și culorile și să-ți încolțească în minte gândul că ar trebui să ai și tu una.

 

Înlocuiește poșeta MK cu orice și ai obținut mecanismul dorinței.

 

E greu să faci distincția între ceea ce îți place cu adevărat și ceea ce îți place fiindcă proiectezi asupra obiectului aura unei persoane la care l-ai văzut, familiaritatea, apartenența la un grup sau imaginile perfecte din social media.

 

Totuși, poți începe chiar acum, prin a-ți adresa multe întrebări:

*De ce îmi place?

*Mi se pare un design frumos?

*Dacă aș vedea într-un magazin acest obiect, fără să am nicio referință anterioară, m-aș duce glonț către el?

*Se potrivește stilului meu?

*Dacă l-aș avea acasă, în dulap, aș fi nerăbdătoare să-l port chiar de mâine?

*Se potrivește cu stilul meu?

*Dacă nu ți-e clar care e stilul tău sau ești în căutări, întrebarea de mai sus poate deveni Se potrivește cu celelalte obiecte din dulap?

 

De undeva trebuie să începem, iar pentru mine a fost eliberator momentul în care am realizat care sunt cu adevărat hainele care-mi reflectă personalitatea și care sunt doar aspirații și inspirații tangențiale.

 

Se mai întâmplă să cad și eu în plasa imaginii perfecte, dar o fac conștient, ca un fel de joacă asumată: „Îmi plac acești pantaloni fiindcă i-am văzut la X și mi-a rămas în minte acea imagine. Știu că de asta mă atrag, dar totuși cred că îmi va face plăcere să-i port și eu”.

 

Cumpărăturile nu sunt niciodată o matematică perfectă, dar pot fi o activitate agreabilă și rațională, nu doar o descărcare necontrolată de emoții acumulate în perioada respectivă.

 

Garderobele care trec proba timpului pornesc de la emoția plăcută a descoperirii de sine, nu de la presiunea și stresul de a ne potrivi sau a ne valida în raport cu alții.

 

Și, dacă emoția dominantă pe care o simți când mergi prin magazine este una de tipul „Oh Doamne, ce să cumpăr ca să fiu AȘA și AȘA?”, cel mai bun lucru ar fi taman invers: să nu cumperi nimic o vreme și să-ți dai voie să te cunoști mai bine.

 

Orice ar însemna asta: citit despre stil, făcut moodboard-uri pe Pinterest, mers la cursuri de stil personal, adresat întrebări în fața dulapului, literalmente orice funcționează pentru tine.

 

Ascultă-ți instinctul și redescoperă-ți gusturile reale, îngropate sub straturile de convenții, reclame și sclipici.

 

Și, dacă ai vreodată un dubiu, nu uita: să nu cumperi deloc e mai bine decât să cumperi cu îndoieli, iar rochia pe care o lași pe raft fiindcă nu ești sigură că-ți place nu este rochia vieții tale.

E doar marketing.