Dacă ne-am putea controla furia, viața ar fi mult mai senină
Cea mai mare parte a problemelor de care suferă oamenii zilelor noastre vin din aceeași emoție destructivă: FURIA. Un seminar gratuit oferit de psihologul Yolanda Crețescu – și accesibil inclusiv online – poate fi începutul unei vindecări necesare.
*** Acest articol face parte dintr-un proiect mai amplu Fine Society & Sun Plaza ***
Furia este un foc scăpat de sub control, care pârjolește totul în cale.
De la ce încep marile incendii, dezastrele naturale care ajung să nimicească mii de kilometri de vegetație?
De la un chiștoc de țigară aruncat aiurea. De la soarele prea puternic care aprinde o creangă. De la un chibrit scăpat din greșeală.
La fel și dezastrele care ajung să nimicească oameni.
Totuși, atât la oameni cât și la natură există mereu un context defavorabil care propagă violent focul.
Incendiile apar atunci când căldurile au fost atât de nimicitoare, pentru o perioadă atât de lungă de timp, încât vegetația este la limita uscăciunii.
La fel și la psihicul uman: atunci când el a adunat prea mult timp nemulțumiri, frustrări, abuzuri sau rele… terenul devine fertil răului. Furiei.
Oamenii pe care îi vedem urlând, dând cu pumnul în masă, „făcând în toate felurile” de parcă furia le-a întunecat subit mințile… acești oameni au deja un teren propice focului înăuntrul lor și au nevoie doar de un fitil aprins ca să explodeze.
Când nu ești bine tu cu tine, când ai o perioadă proastă, o sănătate precară, un moment greu, o pasă neagră, interiorul tău începe să semene cu acea vegetație uscată, care abia mai rezistă soarelui puternic. Prima persoană care vine spre tine cu o brichetă în buzunar poate să te arunce în aer.
Da, știu că sună metaforic, dar în zilele proaste, în perioadele în care mi-era greu cu sănătatea, și eu reacționam într-o oarecare măsură ca acești oameni. Mă enervam mult și des, din orice, ca o bucată de dinamită care sare în aer de la prima lumânare aprinsă. Poate și de asta am învățat să-i recunosc pe acești oameni acolo unde-i văd. Și, din păcate, îi văd peste tot.
Îi văd în speakerul de la conferință, care ajunge la microfon încruntat și în loc să se axeze pe discursul propriu simte nevoia să lovească în colegii care au vorbit înaintea lui: ”Cred că o să fiu singurul care respectă minutele desemnate, în ziua de azi nimeni nu mai are respect pentru nimic. Suntem niște animale în junglă!”.
Îi văd în doamna respectabilă de la un eveniment cu pretenții, care, când depărtează buzele ca să adreseze o întrebare, pare că vrea să-i bată pe toți ceilalți membri ai audienței. „Nu! Nu-mi trebuie microfon, am o voce suficient de puternică, nici eu nu mi-o suport uneori! Eu n-o să mă pierd în întrebări idioate, vreau doar să știți că eu chiar am înțeles subtilitățile dumneavoastră. Nu oricine e capabil, lumea e plină de proști!”.
Îi văd în părinții care-și târâsc copiii după ei în aeroporturi cu îndemnuri duioase cum ar fi: „Dacă nu stai jos acum, te bat de te las lat, dobitocule!” și în soți și soții care-și vorbesc unul altuia cu „Idiotule! Cretinule! Proasto!”.
Îi văd inclusiv în funcționarii publici cărora le adresezi o întrebare și-ți răspund cu „Nu vedeți doamnă? Sunteți toți chiori astăzi? Scrie pe ușă programul de relații cu publicul, cu litere mari! Nu știți să citiți?”.
Și îi văd, retroactiv, în mulți dintre profesorii pe care i-am avut în viață și pe care îi consideram răi sau brutali, dar care erau doar niște oameni cu serioase probleme de gestionare a furiei.
Când îi spui unui copil de 12 ani „Vino încoace nenorocitule, că meriți să te arunc pe fereastră și să te omor” e clar că ai niște probleme serioase de furie latentă și „vegetația” ta interioară este scrum.
Exemplele de mai sus ar putea fi confundate la prima vedere cu aroganța, lipsă de educație, superioritatea sau bullying-ul. Acestea sunt însă doar componente secundare.
Chiar dacă asta nu consolează victimele acestor rele tratamente, realitatea e una singură: deși oamenii de acest fel refulează pe tine, niciodată nu e despre tine. E despre ei și despre furia mistuitoare, generalizată, pe care o simt și n-o pot controla.
Furia ascunde neputințe proprii, dezamăgiri, nemulțumiri, frustrări pe care respectivii n-au curaj să le împărtășească sau nici măcar nu știu de unde vin, ca să le poată pune stavilă.
Am făcut această paranteză mai lungă fiindcă nu puteam să vă spun direct „Uite, eu cred că fiecare dintre noi ar trebui să meargă la ACEST seminar de controlare a furiei” fără să se ridice sprâncene și fără să vină de la creier acel perfid semnal interior: „Eu? Eu n-am treabă cu așa ceva! Ce treabă am eu cu furia?”.
Ai. Și eu am. Toți avem. Dacă vreodată ne-a sărit țandăra inexplicabil, fără să ne putem controla starea sau să înțelegem de ce reacționăm violent la un mărunțiș lipsit de importanță… atunci avem nevoie!
Pe 14 martie, psihologul Yolanda Crețescu susține un seminar gratuit la Sun Plaza, în cadrul SUN TALKS – și ONLINE, pe Facebook și YouTube – despre cum putem transforma furia în energie, în ambiție, într-un combustibil care să ne propulseze spre stele, nu să ne facă scrum.
Ca toate lucrurile importante din viață, perspectiva este esențială, iar furia – împotriva conjuncturii, a trecutului, a nedreptății – este elementul care i-a făcut pe mulți oameni să aibă realizări uluitoare.
În același timp, pe alții i-a distrus din temelii sau le-a distrus pentru totdeauna relația cu cei din jur. Contează în ce categorie vrem să ne aflăm.
Yolanda Crețescu este un profesionist cu o vastă experiență în domenii precum anxietatea, terapia de cuplu, terapia familială, psihologia sportivă și orientarea vocațională.
Tot ea a inițiat proiectul DepreHub, o linie gratuită și deschisă 24/7, pentru persoanele care se confrunta cu depresia, anxietatea sau atacurile de panică, ceea ce mi se pare absolut extraordinar.
Puteți urmări transmisiunea LIVE pe pagina de Facebook SUNPLAZA sau ulterior pe YOUTUBE.
Într-o lume care ne supune tot mai mult presiunii zilnice, este datoria noastră față de noi înșine să folosim resursele care ne ies în cale, mai ales cele gratuite, pentru a deveni mai buni. Cu noi și cu restul lumii.