Despre tot ce-i fin și fain

Reportaj din Georgia: 8 motive pentru care merită să faci un city-break în Tbilisi

By 10 februarie, 2018Uncategorized
read time 10 min
 
10 februarie, 2018

Reportaj din Georgia: 8 motive pentru care merită să faci un city-break în Tbilisi

Unele iubiri se întâmplă la a doua vedere: așa a fost cu mine și cu Tbilisi, un oraș pe care l-am redescoperit plină de viață, culoare și căldură (plus multă mâncare delicioasă). După aproape o săptămână petrecută în Georgia, mi-e clar că foarte aproape de noi – la două ore de zbor direct – există locuri și aventuri cum nici nu ne-am fi gândit vreodată.

by

Prima mea vizită în Tbilisi s-a întâmplat în 2010, într-un context atipic și memorabil, pe care l-am detaliat într-o poveste separată. Mi-a rămas în minte drept un oraș foarte gri și haotic, cu multe blocuri, străzi cu gropi, câini vagabonzi, prea multe lucruri care îmi aduceau aminte de tot ce-mi plăcea mai puțin la Bucureștiul nostru. Tbilisi e un oraș care a fost, totuși, distrus și reconstruit de 19 ori de-a lungul istoriei lui, așa că i-am acordat circumstanțe atenuante. Am plecat, recunosc, cu ideea că l-am bifat pentru viața asta.

 

Opt ani mai târziu, când am primit invitația de a participa la primul zbor charter direct București-Tbilisi, operat de Level Tour, m-am gândit bine înainte să mă avânt. În mintea mea Tbilisi era deja împachetat și înregimentat, dar faptul că trecuse atâta timp mi-a trezit totuși curiozitatea. Să spun „L-am văzut, nu mi-a plăcut, adio” era varianta facilă, așa că am ales să merg împotriva prejudecăților și să-i dau o a doua șansă. Și, dacă uneori dragostea la prima vedere se vindecă prin a doua vedere, la mine a fost invers.

 

Nu mă așteptam ca noul Tbilisi, cel renovat, sistematizat și îngrijit să-mi placă și să mă surprindă atât de tare. Îmi aminteam un oraș gri și bezmetic și am descoperit o Capitală colorată, vie, cu case cochete, cu un centru vechi superb, cu mâncare delicioasă și cu oameni foarte prietenoși. De fapt oamenii au contribuit considerabil la plăcerea de a vizita acest oraș.

Îmi aduc aminte un episod din primele zile, când eu și o colegă de grup ne-am oprit la un semafor, vorbind în românește. Un domn care aștepta și el culoarea verde ne-a întrebat, într-o engleză aproximativă, dacă ceea ce vorbim e română. I-am spus că da, și ne-a zis, cu un zâmbet larg, că a lucrat cândva în Moldova și că îi place mult cum sună limba noastră. Apoi ne-a mai zâmbit o dată, ne-a zis „Bine-ați venit în Georgia” și a traversat. Am rămas amândouă zâmbind: a fost un gest atât de mic și atât de sincer încât ne-a înduioșat. Cam așa sunt georgienii.

Ghidul nostru ne-a și spus un lucru care mi-a rămas în minte: georgienii, foarte credincioși (creștin-ortodocși ca și noi), privesc oaspeții ca pe un dar de la Dumnezeu. ”Indiferent dacă ești sărac sau bogat, dacă ai oaspeți înseamnă că Dumnezeu te iubește și trebuie să fii recunoscător pentru asta”.

 

Nu e totul roz, firește. Tot la fel ca și noi, au câini vagabonzi (chiar de vreo trei ori mai mulți, aș îndrăzni să spun), drumuri cu gropi și proiecte îngropate vremelnic. Spre exemplu „tuburile” din imaginea de mai jos au fost create de arhitectul italian Massimiliano Fuksas și sunt gândite să semene cu două pahare răsturnate pe o masă.

 

Sunt imense, spectaculoase vizual și urmau să fie un muzeu de artă modernă, cu centru de expoziții și teatru. Asta era la timpul trecut, fiindcă acum sunt goale și abandonate. Motivul: proiectul a fost început de fostul primar, iar noul primar, ales acum trei luni, le-a tras pe linie moartă și le-a lăsat de izbeliște. Sună cunoscut cumva?

 

Tot ca noi, georgienii fac haz de necaz. Nu știu dacă e o trăsătură est-europeană, dar o împărtășim cu siguranță noi și ei. Spre exemplu, așa cum noi, românii, ne revoltăm în fața câte unui proiect iar apoi îl acceptăm și râdem de el, la fel fac și ei. Spectaculosul „Pod al Păcii” a fost construit în 2010, fiind gândit să lege orașul vechi de zona nouă și modernă. L-a proiectat un arhitect italian, sub forma unei panglici stilizate, iluminate cu 1.200 de leduri.

 

Ei, după petiții publice și scandaluri iscate de arhitecții și politicienii georgieni, locuitorii Capitalei au acceptat inevitabilitatea proiectului, dar i-au găsit o denumire mai apropiată de ceea ce le evocă lor forma construcției. I-au spus podul… Always Ultra. Nu e doar o glumă, ci apare chiar ca denumire alternativă în toate mențiunile podului, pe internet.

 

 


Pentru că mi-a plăcut atât de mult, am sintetizat mai jos opt motive principale pentru care merită să faci un city-break în Georgia, la Tbilisi:

 

 

 
  1. Unele dintre cele mai importante obiective turistice din Georgia sunt la 45 de minute distanță

Dacă în alte țări obiectivele turistice importante sunt răspândite pe o suprafață vastă, aici în 45 de minute poți ajunge la Mtskheta, orășelul-leagăn al culturii georgiene, la Uplistsikhe – despre care am scris aici – și la Gori, cu muzeul Stalin și zona comunistă. Pe acestea trei le vezi lejer într-o zi, fără să gonești vreun pic și cu timp destul pentru un prânz copios.

 

Dacă stai mai mult, opțiunile cresc, fiindcă în 2 ore ești la munte, la Gudauri, unde peisajele sunt spectaculoase, cu tot cu autostrada militară de pe granița cu Rusia și cu înălțimile Caucazului, puțin explorate de schiorii români. În aceeași zi poți fi și pe plajă la Batumi, în patru ore și jumătate cu mașina, din Tbilisi.

 

Spre deosebire de alte țări din zonă, Georgia nu are resurse energetice și nici industrie, iar principala sursă de venit o reprezintă taxele de tranzit (teritoriul ei făcea parte din timpuri străvechi din Drumul Mătăsii, iar importanța economică în zonă s-a păstrat), urmată de turism. Prin urmare, se străduiesc într-adevăr să pună totul la punct fiindcă turiștii reprezintă unul dintre motoarele de dezvoltare pe termen lung. Și, așa cum se întâmplă când miza este mare, se străduiesc mult mai mult decât alte țări care au deja o tradiție din asta, deci te poți aștepta la surprize dintre cele mai plăcute.

 

Au 7,5 milioane de turiști anual, față de 2 și un pic cât avem noi, și – întrebat care e rețeta lor de succes – ghidul nostru ne-a dat un răspuns pe care nu-l voi uita curând. Ne-a explicat că, în anii de după Revoluția Trandafirilor (când regimul lui Eduard Șevardnadze a fost înlăturat de la putere), președintele Miheil Saakașhvili a folosit orice ocazie, orice apariție la TV și orice buget de marketing pentru turism pentru a vorbi despre Georgia lumii întregi. De la reviste și până la CNN și BBC, georgienii le-au vorbit oamenilor despe cât de grozavă este țara lor, au plătit reclame, panouri, au făcut lobby să ajungă în emisiuni și în ghiduri de turism. Și rezultatele se văd cu ochiul liber.

 

Dacă noi ne tot propunem, de ani de zile, să avem măcar o strategie coerentă în turism, georgienii au trecut de mult de partea cu strategia și construiesc susținut, încercând să-și crească numărul de vizite și conexiunile cu restul Europei și al lumii. Faptul că nu se află în Uniunea Europeană face mai dificile lucrurile, pe când noi nici măcar acest avantaj nu știm să-l folosim. Faptul că turismul merge și prinde viteză e vizibil în Tbilisi și în toate locurile din Georgia în care am fost, despre care voi povesti într-un articol separat, ca un top 10 al locurilor de vizitat în această țară.

 

 

2. Arhitectura și spiritul eclectic al orașului

Tbilisi e un mix de stiluri, cu un element definitoriu: balcoanele din lemn dantelat. Aproape că nu există casă în Georgia fără un balcon sculptat in lemn, iar povestea lor datează de acum două secole, cand imobilele aveau mai mulți proprietari care împărțeau aceeași curte. Seara, vecinii se adunau în curtea comună să mănânce împreună și să stea de vorbă la un pahar de chacha (un fel de țuică, bautura lor națională).

 

Când se făcea prea întuneric, scoteau sfeșnicele și le așezau pe podelele balcoanelor. Lumânările, reflectate prin orificiile lemnului, descriau un spectacol de forme și lumini (“N-aveau nevoie de stroboscop daca voiau să dea petrecere”, ca să-l citez pe ghidul nostru). Mi s-a părut o explicație foarte poetică, iar balcoanele lor dantelate sunt foarte romantice.

 

 

 

 

2. Orașul vechi și viața de noapte

Centrul vechi al orașului este minunat de explorat atât noaptea cât și ziua, mai ales că după aceea poți traversa pe jos Podul Păcii înspre zona nouă din Tbilisi. Georgienii știu să-și ilumineze bine clădirile, creând o atmosferă de plăcută complicitate: ca turist, îți vine să te plimbi ore-n șir pe străzi, privind fațadele clădirilor, admirând modelele balcoanelor din lemn, feroneria ușilor și a ferestrelor și toate micile detalii care compun farmecul locului.

 

Obiectivul meu preferat din centrul lor vechi a fost ceasul „strâmb” cu fața din mozaic, parcă desprins din „Alice în Țara Minunilor”. El este, de fapt, parte componentă a Teatrului de Păpuși al lui Rezo Gabriadze și este locul din care începe practic zona veche a orașului.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

3. Mâncarea georgiană tradițională

Khachapuri. Repetă după mine. KHACHAPURI. Este o plăcintă cu brânză (sau cu alte umpluturi precum pasta de fasole, dar brânza e cea mai delicioasă) din aluat proaspăt frământat, pregătită de regulă în cuptor de lut, după o rețetă georgiană. Am mâncat cantități industriale de Kachapuri, deși eu nu mănânc de regulă foietaje și nici brânză.

 

 

Totuși, discernământul întregului grup se anula instantaneu când apărea tava de Khachapuri caldă, proaspăt scoasă din cuptor. Nu regret nimic, iar bucătăria georgiană are preparate delicioase pentru toate gusturile: atât pentru carnivori cât și pentru vegetarieni, aceștia din urmă fiind răsfățați cu niște rulouri de legume umplute cu paste de alune, absolut fabuloase.

 

La orice colț de stradă poți bea suc proaspăt de rodie sau de portocală, stors chiar în fața ta, și poți mânca o CHURCHKHELA, adică o sfoară cu nuci sau alune învelite în suc gelificat de rodie, struguri sau miere. Fără zahăr adăugat, cu un strop de făină pentru solidificare, sunt gustoase și merită încercate.

 

 

 

 

4. Localurile

 

Cândva, centrul lor vechi de pe deal, adică acel conglomerat de căsuțe colorate, era zona meșteșugărească a breslelor. Un antreprenor inspirat și cu dare de mână a cumpărat la un moment dat toată zona și a transformat-o într-un nucleu de cafenele, restaurante, cluburi și baruri.

 

Am găsit de toate, de la ceainării cât o sufragerie, cu 3 fotolii și o ciocolată caldă senzațională, până la cafenele vegetariene, restaurante în stil georgian reinterpretat, restaurante tip brutărie unde ți se gătea pâinea pe cuptor în fața ta și cam tot ce-ți trece prin minte că ar putea fi gustos și inedit.

 

Ca detaliu inedit, Tbilisi are și un Buddha Bar, al nouălea din toată lumea, cu mâncare delicioasă, dar care e mereu aproape gol din cauza poziției geografice: se află vis-a-vis de palatul patriarhal, iar numele cu „Buddha” îi face pe georgienii mai habotnici să evite să-l frecventeze.

 

5. Plimbarea cu telegondola pe deasupra orașului

Telegondola străbate Tbilisi de sub statuia regelui Vakhtang Gorgasali – cel care a pus orașului în secolul al V-lea – până pe colinele Sololaki, cu acele adorabile căsuțe multicolore cu balcoane dantelate. În vârf tronează statuia Kartlis Deda – ,,Mama Georgiei” – care își întâmpină oaspeții cu un pahar de vin în mâna stângă (la georgieni totul este despre vin!) și inamicii cu o sabie în mâna dreaptă. Un fel de „Mother of Dragons” de 20 metri înălțime.

 

 

 

 


 

 


 

6. Strada de cumpărături Rustaveli

 

Ca să fac o paralelă, este ca Bulevardul Magheru al georgienilor – sau poate Calea Victoriei – o arteră care împarte centrul orașului în două. Doar că, trebuie să constat cu regret, Rustaveli are infinit mai multă viață decât au zonele noastre stradale.

 

Clădirile construite într-un mix de stiluri de secol XX sunt frumos renovate și conservate, iar magazinele pe care noi le găsim doar la mall se găsesc toate aici de-a lungul bulevardului Rustaveli. Comerțul stradal funcționează brici la georgieni, semn că noi suntem cei care greșesc undeva, de vreme ce boutique-urile de pe Calea Victoriei și Magheru nu mai mult de câteva luni.

 

De asemenea, chiar dacă și ei au o industrie foarte profitabilă a cazinourilor (la aeroport toate reclamele erau cu ruletă sau black-jack), nu am văzut „păcănele”, localuri de pariuri sau alte asemenea pe arterele principale, așa cum din păcate este plin la noi.

 

Rustaveli este mereu un furnicar de oameni, poate și fiindcă tot de-a lungul său se află și fostul Parlament al Georgiei, Opera Națională, Teatrul Național, biserica Kashveti (cu fațada din mozaic de piatră, în stil tipic georgian), Muzeul Național al Georgiei și Academia de Științe. Toate sunt clădiri monumentale, care te vor îndemna să te oprești și să faci multe fotografii.

 

 

 

 

7. Izvoarele termale și cascada din mijlocul orașului

Tbilisi este renumit pentru băile termale, de fapt însăși fondarea lui a ținut de existența acestor izvoare (”Tbili” înseamnă „cald” în georgiană), iar georgienii știu să-și exploateze apele sulfuroase prin spa-uri cochete aflate chiar în centrul orașului, la baza colinei pe care urci cu telegondola.

 

În spatele uneia dintre cele mai frumoase dintre ele, cu o arhitectură care amintește de stilul persan, se află și o cascadă. Da, chiar în centrul orașului, o cascadă. Seara este luminată și te poți plimba până la ea de-a lungul unui podeț de lemn. Foarte liniștitor și chiar romantic, mai ales că se află la câteva sute de metri de centrul vechi despre care am scris mai sus.

 

 

 

8. Târgurile de vechituri

 

 

 

Se desfășoară în general în parcul din centrul orașului și sunt o combinație de „flea market” unde găsești orice, de la postere vechi cu Stalin la gramofoane sau la efigii cu secera și ciocanul, și zonă de artă în care expun o mulțime de artiști locali. Unii dintre ei sunt chiar foarte interesanți. Ah… iar dacă ți-ai dorit vreodată o căciulă de blană ca-n vremurile bune ale Uniunii Sovietice, aici poți găsi multiple culori și modele, aproape la orice colț de stradă.

 

 

 

 

Citiți aici povestea cetății misterioase Uplistsikhe din Georgia.

 

Citiți aici povestea stranie a muzeului Stalin din Gori, Georgia.

Zborurile charter București-Tbilisi și retur durează două ore și sunt operate de Level Tour. Există planuri pentru o variantă de zbor de linie în viitorul apropiat, iar între timp îi puteți contacta direct pe ei pentru informații despre programul de zbor.

Fotografii: Diana Cosmin

6 Comments

  • Mioara spune:

    Mi-a placut mult articolul.
    In luna iulie intentionam sa vizitam timp de 10-12 zile Georgia.
    Ne vom stabili cartierul general la Tbilisi de unde dorim sa facem excursii de o zi cu transportul in comun sau achizitionand excursii de la agentii locale.
    Ne puteti recomanda o agentie de turism din Tbilisi de la care sa putem cumpara excursii la diverse obiective care merita vizitate?

    • Buna ziua! Ma bucur ca v-a placut 🙂 Din pacate nu va pot recomanda o agentie anume, nu am avut contact direct cu vreuna de pe plan local ca sa pot baga mana-n foc. Dar sunt foarte multe tururi disponibile prin intermediul hotelurilor si cred ca le puteti lua cu incredere. Distractie placuta!

  • Dana spune:

    Foarte frumoasa descrierea care te imbie la un sejur acolo. Despre Kutaisi ce stiti?

  • Florin spune:

    Foarte interesant articolul, o să trec Georgia pe lista țărilor de vizitat ! 🙂
    Aveți si 2 mici corecții de făcut la punctul 5.
    „Telegondola strabate Tbilisi de sub…: Probabil „pe sub”
    Imediat după aceea ragele Gorgasali a pus… nu se știe ce, a pus bazele probabil, lipsește un verb acolo.
    Mult succes în continuare.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.