Nu știu voi, dar eu una am o relație specială cu Crăciunul.

 

Și, dintre toate evenimentele și manifestările „lumești” sau comerciale care se întâmplă de obicei în această perioadă, singura cu care am o relație de suflet o reprezintă… luminițele de Crăciun.

 

Chiar dacă pentru mine sărbătorile de iarnă nu au fost niciodată despre cadouri, târguri, cozonaci și altele, față de luminițe am avut mereu o atracție deosebită, ca să nu spun chiar o fascinație.

 

Nimic nu mă introduce în atmosfera festivă mai bine decât ele. 

 

Tocmai de asta, acum un an pe vremea asta, când am dat de veste despre evenimentul de aprindere a luminițelor la SunPlaza, m-au emoționat foarte tare câteva mesaje private, în care cititorii îmi spuneau că acel moment le-a făcut o zi grea sau urâtă un pic mai veselă.

 

Că, preț de o jumătate de oră sau o oră, s-au simțit din nou copii. 

 

Firește, la momentul respectiv era vorba despre un concert și un eveniment în toată regula, așa cum Sun Plaza a făcut în fiecare an până acum pentru a marca aprinderea luminilor de sărbătoare. 

 

În 2010, ei au stabilit chiar un record mondial pentru cea mai mare instalație interioară de lumini de Crăciun din lume: 500.000 de beculețe aprinse.

 

Pare ceva atât de simplu: o aprindere de luminițe într-un centru comercial, doar că noi, oamenii, suntem creaturi ale obișnuinței și ale familiarității, așa că îmbrăcarea de sărbătoare a locurilor pe care le frecventăm și pe lângă care trecem zilnic ne poate schimba starea de spirit. 

 

E ca un semnal al lucrurilor bune care urmează.

 

La acele mesaje m-am dus cu gândul anul acesta, când cei de la Sun Plaza, colaboratorii acestei platforme de doi ani încoace, m-au invitat la un altfel de ceremonial al luminițelor.

 

Un ceremonial care NU era de fapt ceremonial, ci un moment spontan gândit pentru clienții centrului comercial și pentru oamenii care treceau prin zonă la acea oră.

 

Tot ca un fel de surpriză pe care o întâlnești în drum spre casă, dar în ton cu perioada pe care o trăim.

 

Fără să fie anunțați în prealabil, au fost prezenți „virtual” în Sun Plaza artiștii care au înveselit atmosfera acestui an ciudat și atipic: Master KG și Nomcebo, creatorii hitului „Jerusalema”, care în 2020 a adunat peste 200 de milioane de vizualizări pe YouTube. 

 

La ora 19:00, cei doi au salutat oamenii din Sun Plaza de pe niște ecrane special-amplasate, dând tonul numărătorii inverse pentru aprinderea luminițelor și a bradului.

 

După momentul în care tot centrul comercial s-a aprins în lumini de sărbătoare, ei au interpretat melodia care i-a consacrat. Simultan, pe esplanada Sun Plaza, câțiva dansatori au dansat pe ritmurile ei într-un flashmob de câteva minute.

 

Firește, cu toate regulile de distanțare socială.

 

A fost un moment care a pus un zâmbet pe chipurile oamenilor care treceau, iar pe cei aflati la cumparaturii-a luat prin surprindere și le-a adus aminte, la finalul zilei, că încă mai există lucruri care să te poată lua prin surprindere în mod plăcut. Nu doar breaking news-uri și statistici.

 

În această perioadă în care nu avem voie să ne îmbrățișăm cu oamenii dragi, ba chiar în unele cazuri nici măcar să ne vedem cu ei pe viu, o asemenea manifestare punctuală ne duce cu gândul la normalitatea uitată a vieților noastre de dinainte.

 

O emoție nesperată.

 

Dincolo de Jerusalema însă, această perioadă de sărbători care nu seamănă cu nicio alta de până acum ne poate ajuta să ne întoarcem la emoțiile simple ale Crăciunului.

 

În locul goanei după cadouri „din obligație”, „de complezență” sau „ca să fie”, putem să ne gândim cu atenție cui vrem cu adevărat să îi dăruim ceva în acest an și să alegem acel obiect cu atenție și cu drag. 

 

Cu o răbdare de care nu mai aveam răgaz până acum, am putea să ne și gândim ce le place lor cu adevărat, ce i-ar face fericiți, ce le-ar pune un zâmbet pe chip în această perioadă.

 

În aceste vremuri, totul are o semnificație și o simbolistică în plus.

 

În locul alergăturii între zeci de întâlniri și de întrevederi „bifate” înainte de sărbători, putem alege cu cine ne dorim cu adevărat să ne vedem, live sau online. De cine ne este dor cu adevărat.

 

În locul urărilor de tip „Fie ca…”, putem alege să scriem ceea ce simțim cu adevărat. Să tastăm cuvintele și urările pe care au nevoie să le audă de la noi oamenii cărora le scriem. 

 

Sau, tocmai pentru că e o perioadă a distanțării fizice, dar nu și sufletești, am putea să le trimitem o felicitare pe hârtie. Ca pe vremuri.

 

Cu siguranță ne vom aminti multă vreme de acest Crăciun, vom povesti despre el și poate cândva vom face și glume despre acestă perioadă stranie. 

 

Până atunci însă, am face bine să-l trăim cât putem de bine și de… simplu, căutând în primul rând emoția și autenticitatea și abia după aceea tot restul lucrurilor.