Prima dată când am ajuns în Brazilia, la Rio, mi-am dorit să văd și favelas-urile, nu doar partea strălucitoare a orașului. Cartierele sărace care se întind pe dealurile din Rio de Janeiro, cu acoperișurile lor colorate și furnicarul de vieți, fac parte din esența Americii Latine. Discrepanța dintre bogăție și sărăcie nu e poate nicăieri mai evidentă decât aici. 

Graça și Marco Stefanini s-au născut în Brazilia și au creat în 1987 o companie de soluții IT care se află, în prezent, în peste 40 de țări, inclusiv în România (unde au peste 1.600 de angajați). Este o multinațională puternică, venită dintr-o țară în care pătura mijlocie e fragilă, mai mult o „fâșie” prinsă între realitatea favelas-urilor și elita privilegiată din vârf.

Atât Graça cât și Marco provin de acolo: din familii modeste, de „mijloc”, care au muncit toată viața, dar care – tocmai pentru că o duceau un pic mai bine decât restul – alegeau să dea ceva înapoi.

”Mama mea făcea voluntariat la biserică și avea mereu activități cu oamenii nevoiași, așa că în copilărie asta era o constantă a vieții noastre de familie”, își amintește Graça Stefanini, o doamnă caldă și zâmbitoare pe care am cunoscut-o la București, unde a venit să inaugureze primul „Institut Stefanini” din afara Braziliei. Institutul, partea socială a multinaționalei Stefanini, a debutat în 2001, ca o instituționalizare a ceea ce familiile lor făceau în copilărie: să-i ajute pe cei care aveau nevoie. 

Diferența dintre a finanța și a influența

”Sărăcia nu e doar o problemă a guvernului, a țării, ci e a fiecăruia dintre noi. Așa că ne-am gândit ce am putea face noi pentru asta”, punctează Graça. Momentul conștientizării a coincis cu un episod dificil din istoria companiei: în urmă cu 18 ani, una dintre băncile braziliene în care compania Stefanini își ținea banii a dat faliment. 

„În prima lună după faliment, mi-am spus că lucrurile nu pot continua așa și că, dacă ne recăpătăm banii, o să facem un program social în care să ne implicăm sută la sută și să schimbăm ceva în societate”, își amintește Graça. ”În a doua lună, am zis ≺Știi ceva, independent de bani, trebuie să facem ceva acum!≻”. Și am început atunci și acolo”. 

Nu și-au mai recăpătat niciodată banii pierduți, dar institutul a ajutat peste 95.000 de tineri brazilieni – cu vârste cuprinse între 16 și 19 ani – să-și facă o carieră, din 2001 până acum. 

Multe companii multinaționale donează către diferite cauze un procent din profit sau sprijină diverse fundații. Sunt gesturi extraordinare, care schimbă vieți în mod palpabil, dar soții Stefanini și-au dorit să contribuie direct, să interacționeze nemijlocit cu oamenii pe care îi ajută. Institutul lor este format din tineri veniți din medii sărace, care învață tot ce ține de IT: de la noțiuni elementare de Office până la Excel avansat, Linux, software, mentenanță de rețea, HTML și tot felul de competențe cu care ulterior își pot găsi un job.

”Orice activitate are niște KPI-uri, niște indicatori de performanță, și puteam să ne rezumăm la donații și cifre cu care să atingem acele KPI-uri, dar noi am vrut să ajutăm oamenii concret. Să-i atingem cumva și să le oferim o viziune diferită de viață. Altfel, orice KPI e degeaba”, crede Graça.

Graça vorbește puțin engleză, iar eu nu vorbesc portugheză. A fost însă primul interviu în care bariera de limbă – deși reală – nu s-a simțit câtuși de puțin. În cuvinte simple, Graça Stefanini a povestit cu mult entuziasm despre institut și despre oamenii din el. Mai mult cu inima decât prin vorbe elaborate și declarații grandioase de intenție.

Totul începe cu stima de sine

„Prima dată când vin la institut, stima de sine a tinerilor este foarte scăzută. Muncim cu ei mai întâi ca să le creștem respectul de sine. Abia după asta putem să-i învățăm ceva. Fără self-esteem e imposibil”, explică ea.

Niciun caz nu seamănă cu altul. Sunt mulți tineri care vin din familii sărace, dar unde există armonie și iubire între membri. Chiar dacă au puțin, toți se ajută între ei, iar în aceste cazuri copiii pornesc cu un avantaj în viață, măcar în plan emoțional. Pe de altă parte, există familii total disfuncționale, iar acele cazuri sunt mult mai dificile și iau timp. 

Graça ne dă un exemplu sfâșietor de simplu: „La orele de curs, punem niște snack-uri undeva în clasă, pentru ca toți copiii să poată lua o gustare. În prima zi, nimeni nu se atinge de ele. Nimeni. A doua zi, se găsește unul care îndrăznește timid să ia un snack și încă vreo doi îl urmează. Durează câteva zile pentru ca toți copiii din clasă să îndrăznească să se apropie de acea zonă cu mâncare sau să accepte existența ei acolo. E un proces”. 

Mulți tineri care au trecut prin Institutul Stefanini sunt acum în poziții înalte în companii din toată lumea. Unul dintre ei este acum în SUA, ca manager într-o companie mare de soluții informatice, și ține legătura cu institutul din când în când. Într-un fel sau altul, Graça și echipa ei știu de soarta fiecărui tânăr care a trecut pe la institut.

Unul dintre copiii care au marcat-o pe Graça în cei 17 ani de existență a institutului a fost Leandro, un tânăr de 17 ani care, până să ajungă la ei fusese considerat… mai lent. Mai precis, un copil cu retard. Analizându-i cu atenție gesturile și comportamentul, echipa de la institut și-a dat seama că Leandro nu avea nicun handicap mental. Era doar… surd, iar nimeni nu-și dăduse seama de asta în 17 ani de viață. 

După ce i-a fost montat un aparat auditiv, viața lui s-a schimbat complet. Acum e însurat, are trei copii și lucrează în continuare la institut, ajutând alți tineri care au nevoie. Lucrurile bune au tendința de a se propaga ca o ștafetă, de la cei care au beneficiat deja către restul.

Institutele Stefanini se află în trei localități nevoiașe din Brazilia, iar din 2001 și până acum lucrurile s-au schimbat încet, dar sigur. Tinerii care au învățat la institut au început să câștige proprii bani, să-și cumpere haine, apoi câte o motocicletă sau o mașină second-hand cu care să se deplaseze, iar fața favelelor s-a schimbat încetul cu încetul. Oamenii schimbă locurile.

Uneori, însă, asta nu se întâmplă suficient de repede. Cele mai dureroase momente din istoria proiectului sunt zilele în care institutul trebuie să rămână închis fiindcă urmează o confruntare între bandele de cartier. Sau, cum rememorează Graça, „când cineva mă întreabă dacă mai țin minte un anume băiat care a studiat la noi, îi spun că da, și apoi îmi zice că a murit, pentru că a fost prins într-o reglare de conturi între bande”. Pentru Brazilia, asta e o realitate zilnică.

”Institutul Stefanini” colaborează direct și cu „Institutul Ayrton Senna” din Brazilia, condus de mama lui Senna. Se sprijină reciproc pentru programe și fac proiecte în comun, tocmai pentru ca impactul să fie mai mare. 

De asemenea, există un program făcut de Stefanini în colaborare cu guvernul brazilian, pentru ca tinerii liceeni cu posibilități financiare reduse să aibă acces gratuit la o serie de cursuri de informatică, predate în cadrul școlii de către un profesor angajat de către Stefanini. La final, ei se pot angaja în companie sau pot face stagii de practică acolo.

De ce ”Institutul Stefanini” tocmai în România?

Inițiativa de a deschide primul „Institut Stefanini” din afara Braziliei în România a venit de la echipa locală Stefanini, care s-a gândit că proiectul ar fi necesar în climatul socio-economic al țării noastre. ”Ca și Brazilia, România are mulți tineri inteligenți care au nevoie de sprijin, fiindcă au capacitățile intelectuale, dar nu și instrumentele concrete de a reuși”, crede Graça.

Silvia Ivanciu, coordonatoarea Institutului Stefanini România, completează: „Tinerii români sunt extrem de capabili profesional, dar foarte mulți vin din familii cu venituri mici și au nevoie de ajutor ca să ajungă să facă performanță. Între capacitatea intelectuală și reușita efectivă stau multe nevoi care nu sunt satisfăcute”.

Institutul funcționează, de facto, din luna mai a anului trecut, dar din ianuarie există o strategie concretă și tot atunci a fost cooptată și Silvia, în poziția oficială de coordonator de proiect.

Există deja 11 ateliere educaționale plănuite pentru 2019, iar momentan are loc procesul de coordonare cu școlile și universitățile, pentru a identifica acei tineri fără posibilități financiare, dar cu rezultate bune, care ar putea beneficia de pe urma cursurilor și activităților oferite de Stefanini. 

Competențe de informatică și competențe de viață

Un lucru esențial pe care îl vor învăța tinerii care urmează să treacă prin „Institutul Stefanini” din România, după modelul brazilian, nu ține doar de informatică și de competențe IT. E vorba de competențe de viață care, pentru tinerii veniți din familii disfuncționale, reprezintă o piatră de hotar.

”Am observat că foarte mulți tineri sunt timorați de faptul că, venind din medii sărace, nimeni nu i-a învățat cum să se îmbrace, cum să se comporte, cum să dea mâna, cum să mănânce”, explică Silvia, care a pus acest set de „social skills” în capul listei de cursuri pe care le vor face copiii din România. „Poate că noi le considerăm lucruri de bază, dar pe ei îi crispează foarte tare și devin un stres în plus”.

Așadar, o parte din pregătirea care are loc la Institut ține de „competențe sociale”: cum vorbești cu un angajator, cum dai mâna cu o doamnă sau un domn, cum tai carnea din farfurie la o cină, cum porți o cravată la un interviu, cum stai pe scaun, cum mergi. Cele mai simple lucruri, dar care pot schimba destinul unor copii debusolați. 

”Le dă siguranță de sine și contribuie la respectul lor de sine”, crede Graça. ”Degeaba sunt competenți profesional, dacă au mereu teama că nu vor ști să se comporte într-un anumit context”. 

Tot pentru a le crește siguranța de sine, Institutul Stefanini din Brazilia organizează periodic „târguri” tip yard-sale, de unde tinerii își pot cumpăra lucruri de bună calitate la prețuri modice. ”E mai ușor să-i faci cadou niște haine unui tânăr care are nevoie, dar noi vrem să-i învățăm că sunt capabili să muncească și să-și cumpere singuri ceea ce își doresc”. 

Un palton costă 5 dolari, o pereche de pantofi 10 dolari, prețuri infime, puse mai degrabă ca prag psihologic: când plătești pentru ceva, crește siguranța ta de sine. Știi că e un lucru câștigat de tine și că nu ai nevoie să-ți dea cineva de pomană. 

Institutul Stefanini din România va oglindi activitățile Institutului din Brazilia, adăugând în plus o componentă culturală gândită de Silvia, directorul de proiect, care vine după o activitate de peste 10 ani în organizații non-guvernamentale și după o experiență vastă în antreprenoriat. 

În planul de acțiune sunt incluse cursuri de limbi străine, zile de activități la muzee, vizite ale unor personalități care să le vorbească periodic copiilor, cursuri de scris, activități colective, precum un blog al întregii comunități din institut și multe altele.

Pentru a doua jumătate a anului, scopul este de a replica modelul Institutului din București în Sibiu și Târgu-Mureș, alte două orașe din țară unde Stefanini are operațiuni și unde echipa poate face o schimbare în viețile unor tineri cu potențial. „Există foarte multă nevoie de ajutor, trebuie doar să-i găsim pe acei tineri și să le deschidem calea către noi”, crede Silvia Ivanciu. ”Și, într-un fel sau altul, să-i luăm de mână și să le arătăm că viața poate fi cu totul altfel”.