Povestea completă a lui Tudor Colțan și a conceptului de Leadership al Binelui ați citit-o prima dată aici, la început de toamnă, când Tudor și comunitatea lui de oameni pasionați de sport din lumea juridică – Legal Runners – au strâns echivalentul a 1.800 de ore de terapie pentru copiii cu autism, alergând la Maratonul București.

Atunci, Tudor spunea un lucru care mi-a rămas în minte: „Chiar dacă o competiție sportivă ține în primul rând de lupta cu noi înșine, uneori poate fi și despre altceva. Poate fi despre alții”.

Cu ocazia Zilelor Biz 2018, în ziua de CSR, Tudor Colțan a fost prezent în cadrul panelului „Eroii Sustenabilității 2018”, ținând o pledoarie, după tipicul juridic, în favoarea unui concept de care cred că lumea în care trăim are nevoie: Leadership-ul Binelui. În același panel s-au mai aflat Vlad Voiculescu de la MagiCAMP, Mirela Nemțanu de la Hospice Casa Speranței (despre care am scris AICI), Valeriu Nicolae (creatorul unui proiect pentru copiii din Ferentari care i-a adus o nominalizare la World’s Children Prize) și Florin Ghindă de la România Pozitivă.

 

Am scris prima dată de Tudor Colțan fiindcă m-a impresionat tenacitatea cu care a ales nu doar să-și dăruiască o felie considerabilă din timpul liber pentru a alerga în favoarea cauzelor sociale, ci să convingă 70 de oameni din mediul juridic să participe la maratoane și semimaratoane în același scop.

Sau, cum el singur glumea în timpul prezentării, „Ia 20 de avocați, așază-i la o masă și vei vedea că e imposibil să se pună de acord cu un singur lucru. Când vine vorba de fapte bune însă, toți vorbim un limbaj comun”.

După prezentarea de la Zilele Biz 2018, mi-am dat seama că ideea de Leadership al Binelui merge dincolo de filozofia de viață a lui Tudor și de comunitatea Legal Runners, ci este o ștafetă plasată, indirect, fiecăruia dintre noi.

Modelul pe care Tudor l-a folosit pentru Legal Runners poate fi replicat de noi toți, în comunitățile noastre, indiferent cât de mari sau mici sunt acestea. Și nici nu e vorba de alergat sau de pedalat, poate fi doar o disponibilitate de a face fapte bune, investind un procent infim din timpul personal în favoarea altora. 

Vă avertizez, am și argumente concrete  în acest sens, împrumutate din pledoaria lui Tudor de la Zilele Biz. Le-am structurat sub forma a trei lecții principale, pe care eu mi le-am însușit și aș vrea să le dau mai departe, fiindcă împreună chiar putem schimba lumea. Dacă ești sceptic, află că toți cei care au schimbat ceva vreodată au pornit de la această convingere, oricât de iluzorie ar părea.

Lecția nr.1: Faptele bune încep simplu, de la mic la mare. Nu invers

 

În cazul lui Tudor, totul a pornit de la o idee inspirată de dorința de a face ceva pentru lumea în care trăim. Admirând dintotdeauna atitudinea orientată spre sport a studenților la Drept din Yvy League, a citit într-un număr Harvard Business Review despre un avocat care conducea o mare companie din SUA, iar în timpul liber participa la maratoane și contribuia la cauze caritabile.

Atunci s-a născut ideea de a face același lucru, cu un element în plus: de ce să fie un singur om, când ar putea să fie mai mulți oameni, cu preocupări și interese similare?

Așa a apărut „Legal Runners” , în mai 2018, dar nu ca o fundație sau un ONG, ci pur și simplu ca o comunitate prin care oamenii din mediul juridic să facă sport și, odată cu el, fapte bune. O lecție pentru noi toți, fiindcă de multe ori avem impresia că, pentru a face lucrurile să meargă, avem nevoie de o structură complexă și de instrumente elaborate.

De fapt, primul pas poate fi pur și simplu să întrebăm în jur dacă nu cumva și alți oameni din imediata apropiere ar fi interesați de ideea noastră, printr-un grup de Facebook, de Whatsapp sau de orice altceva.

Lecția nr.2: Chiar și 1% din timpul tău poate schimba ceva pentru totdeauna

Orice om cu suflet care privește în jur nu poate să NU își dorească să facă bine. E atât de multă nevoie de bine. Totuși, bunele intenții și dorințele pe care ni le punem în minte se lovesc adesea de convingerile noastre limitative: nu avem suficient timp, nu mai avem energie de dat și altora, abia ne drămuim zilele ca să ne ocupăm de ale noastre. Când mai rămâne vreme pentru făcut fapte bune?

”Tocmai asta e ideea. În realitate, 1% din timpul nostru nu înseamnă nimic pentru noi. Îl cheltuim pe newsfeed-ul de Facebook sau Instagram, dând scroll pe știri sau pierzând vremea pe Whatsapp. Și totuși, în acel 1% din timp se pot concentra niște gesturi mărunte care înseamnă enorm pentru altcineva. De exemplu, în lumea corporate toată lumea aleargă după succes, dar în 15 minute înainte de o întâlnire a board-ului, așteptând mâncarea la prânz sau în 5 minute în mașină putem face o faptă bună”. 

Mai exact, putem orchestra niște fapte bune în comunitatea noastră. În cele două luni în care a strâns alături de echipa Legal Runners, în cadrul echipei ATCA Super Team, cei 22.000 de euro pentru copiii cu autism de la ATCA, Tudor a dat câteva sute de telefoane, mesaje și sms-uri pentru a mobiliza oamenii și a-i motiva. A făcut-o din convingere și entuziasm, în minutele libere dintre întâlniri, pe drumul spre instanță și în toate intervalele care ar fi fost altminteri timpi morți, numai buni de irosit pe rețelele sociale.

A pornit de la ideea că va aduce 10 oameni care să i se alăture pentru cauza copiilor cu autism, dar în final au fost 150. Rezultatul acestui efort colectiv: 1.800 de ore de terapie pentru niște copii a căror singură șansă la o viață normală este o terapie costisitoare și îndelungată. A avut randament acel 1% investit? Da, cu prisosință.

 

Lecția nr.3: Nu e vorba doar despre dat, donat, ajutat. E despre a fi prezent

Faptele bune nu se ierarhizează: orice faptă contează, atât timp cât ajută un suflet care are nevoie de ajutor. Totuși, de foarte multe ori Binele nu înseamnă doar bani donați într-un cont sau niște obiecte lăsate la un punct de colectare. Firește că și ele înseamnă enorm, dar nu este numai despre asta.

Binele înseamnă, de multe ori, să fii acolo fizic. Să vezi, să cunoști, să înțelegi pe cine ajuți și să oferi, dacă poți, și prezența și atenția ta. Când i s-a propus să pedaleze 78 de kilometri la Transilvania Bike Trails pentru cățelușii de la Adăpostul Speranța, Tudor nu s-a mulțumit doar să facă un cont pe Galantom și să-și îndemne comunitatea să doneze pentru ei. S-a dus să vadă pe viu cele 600 de suflete și să înțeleagă pentru cine luptă. A stat cu ei, a și plâns un pic, după cum singur recunoaște, și apoi s-a mobilizat ca să strângă în două săptămâni 1.500 de euro.

”Acolo, la adăpost, am realizat că un câine nu are neapărat nevoie doar de mâncare și de loc cald, ci de iubire, iar din păcate iubirea nu se poate cumpăra cu bani, deși mulți ar încerca asta. Nu ai cum să nu plângi când vezi niște căței abandonați, dar cu adevărat sinistru a fost altceva: faptul că mulți dintre ei nu se nasc din maidanezi, nu se nasc pe stradă, ci sunt câini pe care cineva i-a cumpărat ca pe o jucărie, apoi nu le-au mai plăcut sau li s-a părut prea greu să aibă grijă de ei și i-au abandonat”.

Tudor Colțan crede în Leadership-ul Binelui ca o infinitate de cercuri concentrice care se întrepătrund și ajung să acopere întreaga societate, cu infinitatea ei de cauze care au nevoie de susținere. Există atât de multă nevoie de sprijin, de alinare, de contribuția fiecăruia dintre noi încât, dacă ne punem mintea la treabă, toți putem găsi un mod simplu de a aduna în jurul nostru o mână de oameni dispuși să schimbe ceva.

Toți avem 2-3 prieteni care sunt interesați de aceleași lucruri ca și noi și care vibrează la aceleași cauze. Indiferent că e vorba de căini vagabonzi și de sterilizarea pisicilor fără stăpân sau de bătrânii singuri, copiii fără rechizite sau orice altceva te emoționează. Toți putem servi unei cauze fiindcă toți putem fi de folos. Dacă ne și organizăm un pic, folosind tehnologia aflată la îndemâna noastră, putem schimba lumea în feluri nebănuite.

Și, dacă partea cu mobilizatul altora parea grea la început, fiecare poate începe cu el însuși. Un Lider al Binelui este în primul rând un lider în propria lui viață și poate decide să nu mai lase să treacă pe lângă el situații, persoane, cazuri în care poate contribui. Încă din cele mai vechi timpuri exista noțiunea de zeciuială – practica dăruirii celei de-a zecea părți din venitul personal – în favoarea săracilor.

În ziua de azi nu mai e vorba doar despre venituri sau despre sărăcie, ci despre timpul, energia și entuziasmul pe care le putem depune pentru a ajuta pe cineva – sau ceva – care are nevoie de noi. Nici măcar nu trebuie să fie 10%, e suficient 1% din timpul nostru. În fiecare dintre noi stă un Lider al Binelui, doar că nu toți liderii și-au descoperit încă acea cauză care să îi facă să dea zeci de telefoane și să adune oameni doar ca s-o știe realizată. Acea cauză care ne-ar face să dormim mai liniștiți și mai împăcați noaptea știind că am contribuit cu ceva.

În lumea în care trăim, așa strâmbă cum e, există multe lucruri de făcut. Tot ceea ce putem face noi este… să facem tot ce putem mai bine.

În încheiere, exemplul folosit de Tudor în finalul prezentării de la Zilele Biz. Douăzeci de secunde de gândire, pentru fiecare dintre noi, despre gesturile mici care pot schimba lumea: