Vorbeam cu o bună prietenă acum câteva zile, într-un context mai puțin fericit, mai precis amintindu-ne de o cunoștință comună care s-a stins acum doi ani.

 

Nu avea nici 35 de ani împliniți.

 

Vinovatul: același nenorocit de cancer despre care auzim atât de des și la vârste tot mai mici.

 

Ceea ce a început ca o rememorare s-a transformat într-o dezbatere neintenționată despre alegeri și strategii de viață.

 

Mai exact, prietena mea îmi explica foarte ferm că ea preferă să nu știe, dacă e să fie ceva, iar dacă – Doamne ferește – ar avea un asemenea diagnostic, nu ar face nimic.

 

Pe principiul ”Oricum știu că lupta e pierdută din start, cu așa ceva nu poți să învingi”.

 

Această perspectivă nu e doar greșită, ci și neadevărată.

 

Poți face multe și mai ales poți să iei decizii vitale înainte să ajungi într-o asemenea postură.

 

Poți alege să ai grijă de tine din acest moment, acum și aici.

 

Când a avut loc discuția de mai sus, aveam acest proiect #acinceaputere deja-gândit și antamat de ceva vreme cu fetele, Cristina, Mara, Ana și Noemi. Importanța prevenției în luna dedicată luptei cu cancerul la sân, luna octombrie.

 

Nu mă așteptam, când am stabilit împreună tema, să fiu nevoită să o pledez în fața unui om apropiat. Nu în acest fel.

 

Mi se părea o temă necesară și de actualitate, dar pentru femei pe care eu nu le cunosc și care trebuie să afle cât de important e să mergi la medic să-ți faci anual ecografie și mamografie.

 

De multe ori avem impresia că oamenii pe care vrem să-i convingem de anumite lucruri vitale precum cauze sociale sau chestiuni de sănătate sunt undeva în exterior, un public pe care nu-l vedem clar în fața ochilor și căruia vrem să-i tragem un semnal de alarmă referitor la ceva important.

 

De fapt, ei sunt foarte aproape de noi, printre prieteni, rude, amici de toată viața.

 

Sunt oameni pe care nu i-am bănui de o gândire diametral opusă nouă, mai ales pe o chestiune eminamente logică și care ține de autoconservare.

 

Perspectiva unei boli face oamenii să aibă gânduri dintre cele mai stranii și ilogice, care nu au legătură cu educația, inteligența sau experiența de viață. Au legătură doar cu frica, panica, disperarea.

 

Recunosc că am trecut prin toate stările, în timpul discuției de mai sus: m-am enervat, m-am revoltat, m-a încercat o senzație de disperare, ca atunci când încerci să explici ceva unui copil, iar el își astupă urechile, fredonează un cântec și se face că nu te aude.

 

Doar că, vedeți voi, discuția noastră de mai sus a fost o discuție teoretică.

Pornită de la o realitate tristă a altcuiva, dar teoretică pentru noi două, ceea ce este un privilegiu.

E un lux să dezbați ceva din postura omului care își imaginează, nu care trăiește efectiv acel coșmar.

 

Pentru foarte multe femei, asemenea discuții se poartă la persoana întâi singular.

 

Cancerul de sân este prima cauză de mortalitate la femeile din România, deși are una dintre cele mai mari rate de vindecare dintre toate patologiile asociate cancerului.

 

Doar că, fiind diagnosticat foarte târziu – conform unor date din 2018, peste 80% dintre cazurile din România sunt diagnosticate în stadiu avansat – de multe ori lupta femeilor începe din start de pe o poziție mai grea decât ar trebui.

 

Acesta este și motivul pentru care m-am ambalat și m-am revoltat în discuția teoretică cu prietena mea, pentru că într-o țară în care femeile mor de boli de care nu ar trebui să moară, o abordare de tipul „Prefer să nu știu…”, „Prefer să nu aflu” este greșită și nedreaptă față de noi. E un fatalism care nu-și are locul aici.

 

Poate că și voi, cele care citiți acest articol, ați gândit cândva așa, fie și pentru zece secunde.

 

Eu sigur am gândit și am și zis-o în trecut, mai în glumă, mai în serios. „Mai bine să nu știi unele lucruri, ce nu știi nu te afectează”.

 

Doar că viața a făcut ce face ea mai bine: îți ia convingerile și le trece prin malaxorul ei, arătându-ți că teoria din capul tău și frazele care dau bine într-o discuție de curtoazie nu au legătură cu realitatea.

 

Să alegi să nu știi înseamnă, fără excepție, să alegi deliberat să NU ai control asupra lucrurilor care ți se întâmplă. Ca și cum ai deschide ușa vieții tale și ai zice: „Să intre și Binele, și Răul, să intre cine vrea, că mie nu-mi pasă”.

 

Să nu mergi la medic pentru controlul periodic – ecografie sau mamografie, în funcție de vârstă – nu este un act de frondă, nici un mod de a trăi plenar viața, ci este o formă de abandon de sine.

 

Nu e nimic eliberator în asta, ci doar un risc inutil pe care ți-l asumi.

 

Am participat, de-a lungul vremii, la multe campanii de prevenție pe această zonă, iar cele mai multe erau destinate femeilor din medii defavorizate, care nu-și permit asistență medicală sau au un acces mai anevoios la asemenea servicii.

 

De asta se fac caravane și campanii de conștientizare.

 

Ceea ce pierdem din vedere, lucru dovedit de discuția de la începutului articolului, este că semnalul de alarmă nu e doar pentru femeile care nu au acces la informație și la resursele financiare.

 

E și pentru toate cele care dețin informația, dețin mijloacele și se pot programa în câteva minute la medic, dar care aleg să nu o facă.

 

Nu o fac fiindcă le e teamă, fiindcă nu le place să meargă la medic, fiindcă preferă să nu știe dacă au vreo problemă, fiindcă au auzit că doare, fiindcă sigur nu li se poate întâmpla chiar lor.

 

Sunt multe motive, dar niciunul atât de solid încât să nu pălească în fața unui adevăr imuabil: moartea.

 

Prevenția cancerului la sân este o cauză pe care trebuie s-o propagăm cât putem de mult în jurul nostru, din cel mai firesc motiv: e ca atunci când, într-un film, ținem cu eroul pozitiv, nu cu ucigașul.

 

Nu e normal să ținem cu personajul bun? Nu e normal să ținem cu binele, să ținem cu NOI?

 

Când alegem să nu știm și să nu ne pese, alegem conștient să ținem cu eroul negativ, cu boala și cu moartea. De ce să facem asta? De ce?

 

Acest articol este powered by C&A, care – folosindu-se de faptul că are un public internațional imens, format din femei de toate vârstele și naționalitățile – vrea să atragă atenția asupra prevenției cancerului la sân.

 

În octombrie, luna roz oficială în care se vorbește mai mult ca de obicei de asta, să alegem să ținem cu Binele. Să ținem cu noi.

Să nu ne sabotăm singure și să nu închidem ochii la ceea ce se întâmplă în jur.

Avem o singură viață prețioasă: să alegem să avem grijă de ea și de noi!

Cristina Stanciulescu, Ana Bîtu, Noemi Meilman Mara Coman și cu mine ne-am unit vocile sub conceptul #AcinceaPutere.

 

Este un hashtag, un proiect și o “umbrelă” sub care noi cinci vom scrie periodic pe teme din actualitate, pe subiecte care înseamnă ceva pentru noi și care ne fac să NU vrem să tăcem și să ignorăm. Este un proiect de idei, de concept, de convingere, nicidecum un proiect comercial.