Despre tot ce-i fin și fain

De ce Zoe n-ar trebui să mai fie bărbată

By 12 februarie, 2016Virtues
read time 1 min
 
12 februarie, 2016

De ce Zoe n-ar trebui să mai fie bărbată

Ascultând o prezentare a consilierului de relații Andrada Dan despre modul în care își echilibrează femeile zilelor noastre energia masculină și cea feminină, mi-am amintit de unul dintre cele 45 de capitole ale cărții mele, „Poveștile unei inimi”. Fiindcă mi se pare mai actual ca niciodată, am decis să-l împărtășesc, ca pe un teaser, tuturor celor care nu au citit până acum cartea mea. Și, chiar așa… l-ar lăsa Zoe pe Tipătescu să-i deschidă portiera la mașină?

by

La finele anului 2011, disecam cu un consultant de imagine din Franța atitudinile defectuoase ale femeilor și ale bărbaților din zilele noastre, de la burta ascunsă sub costume Dior și până la forma aflată în totală discordanță cu fondul. La insistențele mele de a afla care este cea mai mare greșeală pe care o fac femeile din ziua de azi, comentariul francezului m-a „scurtcircuitat” puțin: „Unele femei își doresc atât de mult să demonstreze că sunt egale cu bărbații, încât au început să-i depășească la masculinitate”.

 

Mi s-a părut o idee interesantă și actuală, dar n-am conștientizat-o cu adevărat decât la vreo săptămână distanță, când, îmbrăcată elegant și emanând feminitate prin toți porii – credeam eu! – am fost cât pe ce să trimit direct la Urgențe, cu degetele fracturate de balamaua unei uși, un bărbat nevinovat care comisese delictul de a-mi deschide ușa la ieșirea unui restaurant. Două zile mai târziu, era să dau cap în cap cu un coleg de serviciu care se aplecase să mă scutească de apăsarea unei clanțe și mult n-a lipsit s-ajung la ceartă cu un altul care insista să-mi aducă un scaun, pentru a nu sta două minute în picioare în timp ce-i explicam o chestiune măruntă. Și, cu tot regretul, era să-i trântesc o ușă de sticlă peste ochi și vecinului care se aflase-n treabă să fie cavaler cu mine.

 

Declicul final s-a produs când am fost martoră, în parcare, la o scenă aparent banală: el și ea, pe cale să se urce în mașină. Se întind amândoi să deschidă portiera din dreapta, iar domnișoara iese câștigătoare: o smucește zdravăn, urcă în mașină, după care, sub privirile neajutorate ale băiatului – care, cu mâna pe aceeași portieră, așteaptă s-o închidă – o smucește din nou din mâna lui și o trântește cu satisfacție.

Altfel spus, „Na! Eu sunt o femeie modernă, am o supercarieră, îmi plătesc singură pantofii Christian Louboutin, n-am nevoie de nimeni și nu, n-am nevoie de tine să-mi subminezi independența și să insinuezi că aș avea nevoie de cineva care să aibă grijă de mine, mai ales după secole în care femeile au luptat să se emancipeze împotriva masculilor deschizători de uși și portiere, așa ca tine!”.

Firește, fata a făcut inconștientul gest dintr-un reflex adânc înrădăcinat, după care i-a zâmbit galeș sărmanului băiat, sincer contrariat de lipsa de ecou a încercării lui de a fi un gentleman. Nici nu-i de mirare, așadar, că bărbații se întreabă, de secole: „Ce-și doresc, de fapt, femeile?”. Iar realitatea este mai simplă decât cred ei.

 

5D3_8414eÎn fiecare dintre noi trăiește o Zoe care poate nu știe prea bine ce și cum vrea, dar care a luat de bun sfatul lui Tipătescu și al lumii întregi: s-a înarmat cu stoicism și a făcut exact ce așteptau cei din jur de la ea. A devenit „bărbată”. Chiar prea bărbată.

 

Nu vrem să fim protejate, pentru că asimilăm răsfățul cu slăbiciunea. Vrem să fim tratate ca egale ale bărbaților, dar fără partea cu berea, uitatul la meci și glumele de prost gust. Vrem să fim iubite, dar nu ne dăm seama că un bărbat are tot atâta spațiu de manevră cu noi cât are un șofer care vrea să întoarcă un jeep într-o garsonieră. Volan dreapta, perete. Volan stânga, perete. Volan înainte, nicio șansă. Singura variantă: datul înapoi.

 

Încercările bărbaților de a ne impresiona se lovesc de zidul încăpățânării noastre de a nu fi, sub niciun chip, impresionabile. Ba chiar mai mult, se ciocnesc frontal de încercările noastre de a ne demonstra că nici nu vrem să fim defel impresionate, în schimb am prefera să-i impresionăm noi cu faptul că pur și simplu… nu avem nevoie de ei. Suntem fericite, independente, ne deschidem singure ușile, ne ținem singure hainele, ne tragem singure scaunul, ne plătim, bineînțeles, singure nota. Ca la fotbal: noi centrăm, noi dăm cu capul, noi apărăm golul. Și ne apărăm și pe noi însene de orice amenințare la adresa statutului nostru de femei independente.

Au fost ani în care am cărăbănit, săptămânal, sacoșe imense pe străzi de piatră cubică, am făcut check-in la valize de 30 de kilograme și am târât prin avioane tot felul de minicufere pe care abia puteam să le ridic de jos. Evident, cu mândria la cote maxime: „Pot singură, pot singură!”. Totul până în ziua în care am realizat, subit, că încăpățânarea mea de a mă descurca singură nu-mi va aduce nicio promovare, niciun ropot de aplauze, niciun trofeu pentru cea mai independentă femeie.

 

Nu mă va face mai deșteaptă, mai abilă sau mai femeie. Mă va face, în schimb, mai maniacă într-ale controlului, îmi va șifona inutil hainele și mă va obosi fără niciun rost. Așadar, l-am interpelat cu îndrăzneală pe vecinul de scaun din avion, cu rugămintea de a-mi plasa valiza în compartimentul alocat. „Sigur”, mi-a răspuns numaidecât, cu un zâmbet. Și, hop!, valiza mea era sus, dintr-o mișcare, fără să mă poticnesc, fără să-mi zvâcnească tâmplele și să mă lupt corp la corp cu un bagaj de 10 kilograme, peste capetele tuturor celorlalți pasageri.

 

Da, există lucruiri pe care bărbații le pot face nu neapărat mai bine, ci mai ușor decât noi. Așa că… de ce să nu le dăm voie? Să ceri ajutor unui bărbat, fie că e vorba de o valiză, de o ușă sau de o inimă rănită, e un gest de mare curaj pentru o femeie a secolului XXI.

 

„Zoe” din vremurile noastre ar putea să fie „bărbată” în alte moduri: susținându-și convingerile în fața lumii, conducând o companie cu mână de fier, dar fără a-și pierde sensibilitatea și empatia – cele două daruri prețioase pe care bărbații nu le au – nelăsând pe nimeni să-i submineze încrederea și, nu în ultimul rând, cerând ce i se cuvine: să fie respectată, iubită și da, protejată atunci când trebuie. Chiar răsfățată. Nu cu bijuterii și haine de firmă, ci cu ceva infinit mai prețios: cu iubire sinceră și grijă autentică.

Timpul m-a ajutat să înțeleg că egalitatea cu bărbații sălășuiește undeva în circumvoluțiunile noastre, nu în birourile, mașinile sau bagajele pe care le purtăm cu noi prin viață, nici în îndârjitele noastre strădanii de emancipare. Pentru a fi cu adevărat „bărbată”, Zoe ar trebui să înceapă prin a redeveni femeie. Acesta este supremul curaj.

Acest extras face parte din cartea „Poveștile unei inimi”, publicată în 2012 la Editura Curtea Veche. Cele două tiraje ale „Poveștilor unei inimi” sunt epuizate în librării, dar puteți comanda cartea cu livrare direct acasă, dând clic AICI.

416843_222749914482987_211759885581990_487337_404713279_n

 

Hair: Adonis Enache

Make-up: Sînziana Iaru

Foto: Vali Bărbulescu

3 Comments

  • Ramona spune:

    Buna, Diana,

    Tot eu sunt – Ramona. Sper ca nu te-am pus in incurcatura cu „obtiunea search”
    Am facut o gresala de scriere si nu puteam sa nu ma scuz pentru asta 🙂

    Multumesc!

    • Draga Ramona, stai linistita 🙂 Exista optiunea Search, sub Newsletter. Te imbratisez cu drag si iti multumesc din tot sufletul pentru cuvintele frumoase. In astfel de momente ma simt tare norocoasa…

  • Ramona spune:

    Draga Diana, citesc de mai bine de doua ore articolele finesociety, iar eu nu sunt mare fan a cititului „de pe internet”. Citind acest articol mi-am reamintit de ce ador atat de mult stilul tau, datorita cartii „Povestile unei inimi” pe care am savurat-o cu mult patos. Esti o scriitoare deosebita, un om extraordinar – asa cum te cunoastem din scrierile tale si de aceea vreau sa iti transmit ca astept cu entuziasm urmatoarea ta carte. Nu sunt critic literar, dar cand citesc un articol de-al tau, pur si simplu ma simt si eu mai informata, mai inteleapta, mai frumoasa, mai buna. Iti multumesc mult pentru asta!

    PS: mi se intampla sa vreau sa recitesc un articol, dar imi este greu sa il gasesc. Nu am gasit obtiunea „search”

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.