Despre tot ce-i fin și fain

Expoziția „Mademoiselle Privé” din Tokyo: o recapitulare artistică a spiritului Chanel

By 30 noiembrie, 2019Chronicles
read time 10 min
 
30 noiembrie, 2019

Expoziția „Mademoiselle Privé” din Tokyo: o recapitulare artistică a spiritului Chanel

Am stat la coadă, în ploaie, pentru expoziția itinerantă „Mademoiselle Privé” din Tokyo și a meritat fiecare secundă de așteptare.

by

Mademoisellé Privé: asta scrie pe ușa de la etajul al cincilea, pe Rue Cambon 31 din Paris. În clădirea în care Gabrielle Chanel a trăit toată viața – și care a devenit monument istoric în 2013 – această ușă conducea către atelierul de creație al domnișoarei Chanel.

 

În prezent, ”Mademoiselle Privé” este numele unei linii speciale de haute-joaillerie și de creații orologere ale casei Chanel, dar și o expoziție itinerantă care, după Londra, Seul, Hong Kong și Shanghai, s-a oprit în luna noiembrie 2019 la Tokyo.

 

Pentru că iubesc brandul Chanel și toată istoria lui, ultima mea zi în Tokyo a fost dedicată acestei expoziții, ceea ce a implicat și 20 de minute de stat în ploaie, la o coadă imensă, pe una dintre cele mai câinoase zile de toamnă japoneză.

 

Efortul a meritat, la fel și epopeea rezervării unuia dintre locurile limitate, de pe aplicația specială – în limba japoneză – creată special pentru eveniment.

 

Odată intrată în universul Mademoiselle Privé, însă, totul a dispărut: ploaia de afară, agitația orașului Tokyo, lucrurile pe care le mai aveam de făcut pe ziua respectivă. Și a început povestea.

 

Expoziția „Mademoiselle Privé” e o metaforă pe mai multe paliere, ceea ce mă face să admir cu atât mai tare realizarea extraordinară a echipei care a compus-o de la un capăt la altul (schițele de moodboard care au stat la baza ei pot fi vizualizate pe un perete, la ieșirea din spațiul expozițional).

 

 

 

 

Primul element: scara în spirală și albul Chanel

Scara în spirală de pe Rue Cambon este coloana vertebrală a universului Chanel, fiind se pare inspirată de scara de la mănăstirea cisterciană din Aubazine, unde se afla orfelinatul în care a copilărit Gabrielle Chanel.

 

Decorată într-un tipar atipic de oglinzi, scara era locul în care Coco se ascundea pentru a-i vedea pe ceilalți fără ca ea să fie văzută, dar și un pretext de manifest artistic, prin refracțiile chipurilor asemeni unei picturi cubiste.

 

 

În timpul vieții lui Mademoiselle, scara era parfumată în fiecare dimineață cu Chanel no.5 înainte de venirea ei în atelier, iar în expoziția Mademoiselle Privé scara în spirală, cu oglinzile ei, inspiră un cod esențial al casei: albul.

 

Albul primelor jerseuri realizate de Coco Chanel, albul ca terminație rafinată pentru mânecile micilor rochițe negre care au făcut-o celebră, albul pijamalelor de mătase pe care le-a creat ca ținute strălucitoare de stat prin casă, albul ținutelor ei de vară de la Deauville.

 

Costumul deux-pieces din 200.000 de bucăți de oglindă, expus la Tokyo, a fost realizat pentru colecția Haute-Couture din 2017 și a implicat nu mai puțin de 2.240 de ore de muncă manuală în atelierele pariziene ale brandului.

 

 

 

 

 

 

 

 

Al doilea element: canapeaua și nuanțele de beige

Beige-ul a fost constanta vieții lui Mademoiselle, indiferent de etapa în care s-a aflat și în care dintre casele ei locuia la momentul respectiv.

 

Vila ei „Bel Respiro” din Garches, în apropiere de Paris, a scandalizat la momentul respectiv locuitorii micuțului orășel, cu fațada ei beige și obloanele lăcuite în negru, care încheiau tradiția coloristică a respectivei așezări.

 

Când s-a mutat în apartamentul ei din Rue Cambon 31, primul lucru pe care l-a făcut Mademoiselle a fost să acopere canapeaua cu o cuvertură subțire din piele întoarsă beige. Acea canapea avea să devină locul ei de refugiu, cel în care citea, în care stătea pe gânduri și în care își invita oaspeții să se așeze pentru un cocktail.

 

Inclusiv legăturile din piele ale cărților care decorează biblioteca ei sunt o nuanță mai închisă de beige.

 

Beige-ul, cu toate nuanțele lui, este o culoare care nu va ieși niciodată din modă și care este mereu reinventată la fiecare colecție Chanel. În plus, în funcție de tonurile ei, poate merge de la delicatețe feminină până la nuanțe masculine care duc cu gândul la piele, tutun și cognac învechit.

 

 

 

 

Al treilea element: zona de dining și negrul Chanel

Camera decorată cu deja-celebrele paravane lăcuite chinezești este locul în care Coco își invita prietenii la serate de povestit.

 

Deși dimensiunile camerei erau mici, reușise să recreeze aici o atmosferă somptuoasă, potrivită pentru încăperi grandioase: un candelabru din cristal, două oglinzi octogonale, o masă din lemn lăcuit de alun, elemente decorative cu lei și scoici aurii, precum și două măsuțe venețiene cu picioare aurii, reprezentând alegorii ale verii și toamnei. Înlocuise tăbliile lor de marmură cu un lac negru care se juca, în lumină, cu percepțiile oamenilor.

 

În colecțiile Chanel, negru este chintesența stilului lui Gabrielle și elementul cu care ea a cucerit lumea.

 

Dintr-o culoare până atunci rezervată clerului și perioadelor de doliu – și în esență o nuanță masculină – Coco a transformat negrul în culoarea senzualității discrete, a feminității asumate și a libertății alegerilor, într-o epocă în care femeilor le erau rezervate corsete strânse și imprimeuri spectaculoase.

 

Negrul era misterios și auster, rezervat bărbaților, iar Coco l-a luat și, cu îndrăzneală, l-a transformat în arma secretă a femeilor, până la sfârșitul timpurilor.

 

 

 

 

Al patrulea element: biroul și nuanțele de roșu ale casei

Roșul este prezent în doze mici în apartamentul lui Coco, contribuind ca pată de culoare la atmosfera discretă și liniștitoare dată de lumina care pătrunde prin draperiile beige. Biroul lui Mademoiselle și cărțile legate în piele în spatele lui duc toate la nuanțe roșcate.

 

În colecțiile Chanel, roșul a fost omniprezent, chiar dacă niciodată dominant. Totuși, în fiecare colecție, pe lângă pastelurile dragi lui Coco și nuanțele fine de beige și bleumarin, încă din vremea lui Gabrielle Chanel exista cel puțin o piesă de culoare roșie.

 

 

 

 

Al cincilea element: șemineul și auriul baroc 

În apartamentul lui Coco, în fața canapelei se afla un șemineu cu model de cariatide și lemn, unde focul ardea aproape tot timpul anului, pentru că Mademoiselle detesta frigul. 

 

Deasupra șemineului, se găseau câteva dintre obiectele ei preferate: un cap de Buddha, o zeiță Venus grecească și doi lei. Pe laterale, cei doi câini din bronz creați de Jacques Lipchitz în 1921, dar și o masă cu piciorul sculptat sub forma unor spice de grâu (simbol al abundenței mult-iubit de Coco Chanel), creat de Robert Goossens.

 

Pentru Chanel, auriul a fost mereu o sursă de inspirație în colecții, de la auriul mantiilor de sărbătoare ale clerului din copilăria ei până la fascinația ei pentru comorile de la bazilica San Marco din Veneția sau mozaicurile bizantine din Torcello.

 

Încă din 1910, colecțiile Chanel au inclus mereu lamé auriu, dantelă și broderii în nuanțe de auriu și mătase cerată. Nasturii taioarelor Chanel erau, de cele mai multe ori, ștanțați cu capul unui leu, cu o stea sau cu un dublu C. 

 

 

 

 

Foto: Fine Society