Evit să scriu despre sănătate tocmai pentru că am avut mult de tras cu ea.

 

E un paradox, dar mi se pare că sănătatea e un domeniu în care se scrie mult „din cărți”, unde există teorii la modă și altele mai puțin la modă și unde, chiar dacă scrii din experiență, ajungi să faci parte din „zgomot”.

 

Când am decis, împreună cu fetele din #ACINCEAPUTERE, că vom scrie acest material despre pașii ritualului de sănătate feminină, ca parte a proiectului Iubire la puterea feminin, mi s-a părut un subiect necesar și complicat totodată.

 

Necesar fiindcă sunt lucruri esențiale pentru binele fiecăreia dintre noi. Complicat tocmai pentru că, în atât de mult zgomot, e greu să pătrunzi cu ceva util și valoros.

 

Mi-a fost clar din prima clipă și despre ce anume voi scrie eu în cadrul proiectului. Voi scrie ce aș fi vrut eu să citesc acum 15 ani. Voi scrie ca pentru mine.

Proiectul „Iubire la puterea feminin” este o inițiativă de prevenție realizată cu ajutorul medicilor specialiști, pornind de la 5 pași pentru menținerea sănătății feminine.

 

Intenția este de a deveni un ghid pentru toate femeile, dar un ghid practic, aplicat, conectat puternic cu realitatea, cu experiențe reale și sfaturi concrete.

 

PAȘII:

 

Cât de importante sunt analizele periodice, un lucru despre care a scris în stilul personal inconfundabil Cristina Stănciulescu.

Cum eliminăm barierele emoționale și cum gestionăm stările de anxietate în situații dificile, precum așteptarea unui diagnostic. A povestit în detaliu pe această temă Mara Coman.

 

Cât de importantă este monitorizarea sănătății reproductive, o temă abordată de Ana Bîtu.

 

Despre screening-ul și prevenția cancerelor feminine, inclusiv importanța testelor Papanicolau a povestit Noemi Meilman.

 

Și, despre CUM ÎȚI FORMEZI UN STIL DE VIAȚĂ SĂNĂTOS… am ales să scriu eu, cea care a testat toate variantele de stil de viață sănătos… dar și nesănătos.

 

Cei care mă urmăresc de multă vreme știu că am încercat toate tipurile de mișcare (de la Pilates la Bootcamp-uri army), toate regimurile nutriționale (de la diete medicale cu 10 ingrediente până la keto), toate tipurile de meditații, retreat-uri și ritualuri de relaxare.

 

Toate aplicațiile de relaxare, de gestiune a timpului sau de monitorizare a somnului.

 

Spuneți-mi orice tehnică de lifestyle și, dacă nu am încercat-o, sigur m-am documentat cândva despre ea.

 

E foarte ușor să vorbești despre „stil de viață sănătos” când ești sănătos tun și ai un corp care funcționează în parametri optimi, dar în ziua de azi puțini dintre noi mai funcționăm în acei parametri „din fabrică”.

 

Vorbind cu un medic oncolog din Suedia, în urmă cu mulți ani, mi-a rămas în minte această afirmație: „Oamenii vremurilor noastre s-au obișnuit cu durerea: ne doare capul, ne ține spatele,  ne înțeapă omoplații, dar ni se pare normal, fiindcă știm cum am stat aplecați la birou, știm ce am mâncat azi, știm că ne-am trezit obosiți. Dar a ajuns să ni se pară ceva normal”.

 

Aici este și problema, fiindcă un stil de viață sănătos, mai ales ca femeie, pornește de la propriile noastre standarde și repere.

 

În cazul meu, la un moment dat am realizat că, la fel cum aviatorii care zboară în ceață își pierd la un moment dat reperele de sus, jos, stânga, dreapta, eu nu mai știam ce înseamnă BINELE.

 

Am avut perioade în care BINELE însemna să nu mă doară chiar atât de tare, perioade în care BINELE însemna să pot face lucruri zilnice obișnuite fără să obosesc imediat și în care BINELE însemna că a trecut o zi în care nu am avut nicio jenă, nicio înțepătură, nimic care să „bată sau să troncăne”, cum ar spune vânzătorii de mașini.

 

Glumesc des, fiindcă umorul a fost unul dintre reperele care mi-au rămas mereu intacte și unul dintre cei mai importanți pași de sănătate personală, fizică și psihică.

 

Ce înseamnă pentru mine STIL DE VIAȚĂ SĂNĂTOS, în contextul celor 5 PAȘI DE SĂNĂTATE FEMININĂ?

 

Înseamnă să te informezi temeinic, să îi asculți pe cei mai buni, dar la finalul zilei să îți găsești propriul tău BINE, cel care ți se potrivește ȚIE. Adică:

 

1.Să te cunoști foarte bine pe tine însăți

 

Ca pacient care a fost la mulți medici de-a lungul timpului, am învățat devreme că actul medical ar trebui să fie o întâlnire dintre doi experți: medicul, expertul în corpul uman, și pacientul, expertul în… sine însuși.

 

Da, eu una sunt expertă… în mine.

 

Știu ce îmi priește și ce nu, ce funcționează și ce nu, la ce trebuie să fiu atentă și care sunt semnalele mele de alarmă.

 

Și asta fiindcă, de-a lungul vremii, m-am analizat cu atenție.

 

Sub presiunea timpului și a societății, femeile sunt atât de prinse de toate lucrurile pe care le au de făcut pentru cei din jur încât se deconectează de la ele însele.

 

Nu mai observă semnalele corpului, se obișnuiesc cu lucruri care nu sunt în regulă și care devin normalități zilnice, până când e prea târziu.

 

Toate diagnosticele primite în cabinetele medicale sunt livrate mai întâi tacit și subtil, prin multe semnale zilnice ale corpului.

Să monitorizez ce mă doare și când.

 

Faptul că oamenii s-au obișnuit cu răul – cu înțepături, dureri, amorțeli și alte consecințe ale stilului de viață contemporan – nu înseamnă că disconfortul e normal.

 

Da, e normal să te doară spatele după o zi de scris nemișcată la birou, dar dacă te doare în fiecare zi, 7 zile din 7, acolo e o problemă.

 

Da, e normal să simți că ești mai slăbită în unele zile, dar dacă ești vlăguită trei zile din cinci, acolo e o problemă.

 

Dacă lăsăm stările de rău să devină normalul, nota de plată a indiferenței va fi foarte costisitoare.

 

Să nu ignor semnalele corpului.

 

Femeile au un al șaselea simț: auzim asta foarte des, dar de multe ori acest simț este ratat tocmai în lucrurile cele mai importante pentru noi.

 

Ne dăm seama în două secunde de dinamica de la birou și de tensiunile din familie, dar ratăm faptul că ne-a apărut – Doamne ferește! – un nodul.

 

Sau că ne simțim mai umflate sau că, la duș, anumite zone sunt mai uscate sau mai dureroase. Trăim pe pilot automat și nu mai observăm lucruri care sunt, de fapt, semnale.

 

Când fac duș, când mă dau cu cremă, când mă dezbrac în fața oglinzii, eu una încerc să fiu cât mai prezentă. Să fiu ACOLO.

 

Încerc să mă observ cu atenție și să mă uit efectiv la mine, nu să privesc PRIN mine în timp ce mă gândesc la lista de TO DO pentru mâine.

 

Să țin un jurnal alimentar

 

Teoretic, acesta este un pas pentru persoanele care au probleme cu anumite ingrediente, care se bănuiesc de intoleranțe și probleme digestive. Practic, oricine poate beneficia de pe urma lui.

 

Durează sub un minut să scrii, la finele zilei, ce ai mâncat în ziua respectivă și, dacă te-ai simțit rău, să pui un semn de întrebare în jurul acelor alimente.

 

Și să observi cum te simți data viitoare când consumi același lucru.

 

Când mergi la medic, pentru analize și consult de specialitate, e o mare diferență între a spune „Reacționez prost la kefir, ridiche și vinete”, decât „Mă doare stomacul după ce mănânc”.

 

Ajuți și medicul în diagnostic și te ajuți și pe tine în găsirea unei soluții rapide și eficiente.

 

 

Să îmi trăiesc și să-mi înțeleg emoțiile

 

Sună complex, dar de fapt e foarte simplu și logic.

 

Pe de-o parte, îmi dau voie să simt ce e de simțit, chiar și când sunte emoții negative.

 

Pe de altă parte, când emoția a trecut prin mine și s-a consumat, încerc să înțeleg de unde a venit.

 

Toți avem zile proaste sau foarte proaste, dar modurile de a lupta cu revolta, dezamăgirea, tristețea sunt de obicei greșite, fiindcă nimeni nu ne-a învățat, în copilărie, să ne gestionăm corect emoțiile.

 

Așadar, fie încercăm să le reprimăm și să „gândim pozitiv” (asta însemnând să înăbușim emoția din fașă, cu strâns din dinți), fie cădem și ne abandonăm stării, fără să chestionăm de unde vine.

 

În ambele scenarii, ajungem să avem multe zile proaste, care se transformă în săptămâni și luni proaste și apoi devin ani despre care ajungem să ne referim ca la „acea perioadă întunecată a vieții”.

E un citat teribil de real despre sănătate psihică, despre cum „Am stat cu durerea, în tăcere, până când mi-a zis că numele ei este deznădejde”.

 

Durerea are mereu un nume, dacă ai puțină răbdare s-o asculți.

 

Și, indiferent dacă mergi sau nu la un terapeut, e sănătos să te întrebi, periodic: „De ce am reacționat așa?”, „De ce mă simt așa?”, „De ce afirmația respectivă m-a atins atât de tare?”, „De ce ziua asta a fost așa apăsătoare?”.

 

E vorba de igienă mentală și e încă o formă de conectare la propria persoană, la fel de importantă precum conștientizarea durerilor fizice.

2.Să nu îți fie rușine să întrebi, să previi sau să tratezi anumite probleme.

 

Să nu îți fie rușine să discuți despre anumite subiecte cum este vaccinarea anti-HPV.

 

Da, este recomandată înaintea începerii vieții sexuale.

 

Dar și dacă ți-ai început viața sexuală și ai copii, poate chiar un singur partener stabil, vaccinarea anti-HPV este necesară. Efectele infecției cu HPV pot să apară după ani buni.

 

Vaccinul HPV este gratuit pentru fetele și băieții cu vârsta între 11 și 18 ani, și 50% compensat pentru femeile cu vârsta între 19 și 45 ani. Mai multe detalii, aici.

 

3.Să înțeleg că merit să am TIMP

 

Câte dintre femei nu ratează analizele periodice, testele Papanicolau sau mamografiile anuale,  din lipsă de… timp?

 

Nu pentru că nu le-ar considera necesare, ci pentru că timpul este o resursă limitată, iar Binele personal e adesea pe ultimul loc.

 

La acest capitol sunt o expertă, fiindcă mulți ani lista priorităților mele arăta cam așa: „Locul 1, 2, 3, 4, 5…. jobul. Locul 100: programările mele la medic, Locul 101: timpul pentru mine. Locul 102: hobby-urile mele”.

 

Ne vine aproape instinctiv ca atunci când viața se complică și apar probleme urgente să renunțăm la ceea ce pare cel mai ușor de tăiat de pe listă: chestiunile noastre personale.

 

În fond, un masaj de relaxare nu e urgent.

 

O programare la analize periodice nu e urgentă, că doar se cheamă periodică, o pot face oricând.

 

O programare la screening nu e urgentă, pot să o fac săptămâna sau luna viitoare, dar proiectul „arde” să fie predat azi.

 

Dintre toate lucrurile pe care le-am avut de învățat în acești ani, asta a fost cea mai grea lecție: să mă conving că tot ce ține de mine, de Binele meu, este URGENT.

 

La fel de urgent ca orice alt lucru de pe ordinea de zi, la fel ca o întâlnire, la fel ca un eveniment, la fel ca o predare de proiect.

 

Încă mă lupt cu asta, încă am zile în care ratez, dar important este că îmi reamintesc zilnic cât de important este Binele meu.

 

Și, într-o zi, poate nu va fi nevoie să-mi mai amintesc fiindcă o să se așeze în mine această realitate, ca un beton care se întărește într-o construcție la care ai lucrat mulți ani.

4.Să nu îți fie teamă să încerci… și să renunți

 

Cred în mișcare ca element esențial pentru o viață sănătoasă, dar nu cred orbește în mișcarea pe care o propovăduiesc oamenii „de meserie”, antrenorii din sălile de fitness.

 

Cred în întâlnirea dintre ce spun specialiștii în sport și profilul fiecăreia dintre noi.

 

Am făcut mulți ani Pilates – sportul considerat ideal pentru femei – până am realizat că mă simt mult mai bine și fericită când fac ceva mai dinamic.

 

Sau că trebuie să alternez măcar între ele, fiindcă eu așa funcționez mai bine.

 

Am făcut antrenamente militărești (Bootcamp-uri) fiindcă mi se părea că un antrenament trebuie să fie foarte intens, să te lase lat, ca să funcționeze.

 

Apoi mi-am luat o trambulină mică și am observat că am mai multă energie și serotonină sărind pe ea 30 minute pe zi decât aveam după un weekend de antrenament intens.

 

Și am realizat că poate corpul meu vrea, de fapt, altceva.

 

Am testat de toate, de la balet pentru adulți la HIIT, de la Pilates la zumba, Kangoo Jumps și la… orice.

 

La multe am renunțat rapid, fiindcă nu era ceva ce aș fi făcut pe termen lung și reprezentau o corvoadă mai mult decât o bucurie sau un ritual de binefacere.

 

Ce funcționează pentru mine: mult mers pe jos, plus antrenamente la sală de 2-3 ori pe săptămână, plus trambulina (nu râdeți).

 

Am observat că Pilates-ul mă stresa fiindcă trebuia să am o oră fixă de lucrat cu antrenoarea, în anumite zile fixe ale săptămânii, iar programul meu nu e fix.

 

De la un punct încolo, devenise o corvoadă mai mult decât o bucurie. La sală, în schimb, merg după programul și ritmul meu și sunt zile în care aștept cu nerăbdare. Nu e stres, e doar entuziasm.

 

Acesta este doar un exemplu, tu trebuie să găsești ce funcționează pentru tine, dar nu ce „zice lumea” că are efect sau este ideal pentru femei, pentru vârsta ta sau pentru efecte cât mai rapide.

 

Cea mai bună mișcare e cea de care simți că poți să te ții toată viața și care îți aduce și un strop de bucurie (și nu e doar „datorie”), altfel e în zadar.

5.Să pui multe întrebări

 

Nu te teme niciodată să pui întrebări, dar cu atât mai mult când e vorba de Binele tău.

 

Pune întrebări medicilor, pune întrebări antrenorilor, pune întrebări doamnelor la care mergi pentru tratamente cosmetice, pentru masaj sau pentru orice.

 

Dacă un profesionist se supără că pacientul sau clientul lui are curiozități și întrebări, acolo e o problemă evidentă și nu, nu este problema ta.

 

Ba chiar poate fi un semn să cauți o altă persoană, cu care să rezonezi mai bine.

 

Femeile sunt adesea prea bune, timide și la locul lor și nu vor „să deranjeze” restul lumii.

 

Nu vor ca oamenii din jur să se simtă chestionați sau lezați sau să aibă impresia cumva că ele n-ar avea încredere în ei și în profesionalismul lor, deși nu are nicio legătură una cu alta.

 

În realitate, un bărbat nu și-ar face atâtea procese de conștiință când e vorba de Binele propriu, așa că aici avem de învățat masiv de la omologii noștri masculini.

6.Să te iubești pe tine mai mult decât…

 

Cea mai bună lecție de nutriție am primit-o acum 10 ani, la un semafor de pe Dorobanți, în timp ce așteptam să se pună verde.

 

Două doamne la un 60+ stăteau în fața mea, iar dinamica lor trăda că sunt, în mod evident, prietene bune și vechi.

 

Doar una dintre ele vorbea, cealaltă asculta oarecum resemnată tirada prietenei care încerca să-i explice beneficiile unui stil de viață sănătos.

 

La un moment dat, vizibil exasperată, prietena care ținea discursul s-a oprit, a tras aer în piept și a emis următoarea frază: „Măi Mariano, înțelege și tu că trebuie să te iubești PE TINE mai mult decât iubești mâncarea”.

 

Am zâmbit larg și am trecut mai departe, dar ideea a rămas cu mine mereu.

 

Atât de logică și de elementară, ieșită de pe buzele unei femeie simple, dar înțelepte.

 

Pentru că da, despre asta e vorba.

 

Toate alegerile pe care le facem în viață și mai ales cele pentru sănătate, pornesc fix de la această chestiune.

Ne iubim pe noi sau iubim mai mult… viciile, slăbiciunile, lucrurile pe care le-am adus în viețile noastre pentru a compensa sau balansa ceva și de care nu mai știm să scăpăm?

 

Ne iubim mai mult pe noi sau… țigările?

 

Ne iubim mai mult pe noi sau… mâncatul compulsiv, din stres?

 

Ne iubim mai mult pe noi sau… dulciurile?

 

Ne iubim mai mult pe noi sau… lenea care ne ține țintuite pe fotoliu când am vrea să ieșim la sport?

 

Ne iubim mai mult pe noi sau… telefonul pe care-l butonăm, absente, ore-n șir?

 

Ne iubim mai mult pe noi sau… jobul, pentru care am sacrifica orice, inclusiv programările noastre la medic?

 

Ne iubim mai mult pe noi sau… pe cei din jur?

 

La ultima întrebare, multe veți spune „Da, păi îmi iubesc copilul/soțul/familia mai mult decât mă iubesc pe mine, e normal”.

 

Nu, nu este normal și nu este sănătos, fiindcă iubirea adevărată începe cu propria persoană.

 

Dacă nu ne iubim și nu ne îngrijim noi pe noi, la un moment dat, foarte curând, nu vom mai avea energie de dat nici oamenilor pe care-i iubim.

 

Și poate, la un moment dat, vom dispărea complet și subit din viețile lor, lăsându-i cu inimile frânte și viețile distruse. Și asta nu e iubire.

 

Stilul de viață sănătos începe de la iubirea de sine, o iubire care nu e egoism, e armonie, e normalitate, e Binele în stare pură.

 

Și, dacă ne DĂM VOIE să ne iubim pe noi însene… totul va fi bine.