Singurul parfum pe care l-am cumpărat vreodată fără să-l miros și fără să știu ceva despre el a fost un parfum al lui Gérald Ghislain. Pe atunci habar nu aveam cum îl cheamă pe creatorul lui, știam doar că acea cutie portocalie, pe care scria „Histoires de Parfums – Ambre 114”, plus o scurtă detaliere a ingredientelor și a „spiritului” parfumului, este ceva fără de care nu pot pleca acasă.

 

Mă aflam într-un concept-store din Milano, iar acel parfum nu avea tester. Îmi amintesc că era singurul fără așa ceva. Totuși, ca o iubitoare de ambră și o eternă căutătoare a „ambrei perfecte” am simțit că aceea era ambra pe care o căutasem mereu. Fără măcar s-o miros. Am luat cutia și abia seara, la hotel, am deschis și am mirosit parfumul. Timp de trei ani, a fost parfumul meu preferat. 

I-am spus povestea asta lui Gérald Ghislain, la interviul nostru, pentru că am simțit că e primul lucru pe care ar trebui să i-l spună cineva persoanei căreia „îi datorează” semnătura olfactivă din trei ani de viață. 

 

Zâmbetul lui larg, așa cum se vede în poza de mai sus, a devenit și mai larg. Sunt sigură că auzise de atâtea ori povești similare, dar nu e genul de om pentru care afecțiunea publicului să poată deveni vreodată ceva banal. ”Îți mulțumesc”, mi-a spus.

 

„Știi, scopul meu principal nu e doar să vând zeci de mii de sticle de parfum, ci să fiu iubit de oameni. Asta mi-am dorit mereu. Multe branduri vor să fie exclusive, să crească încontinuu, să construiască imperii. Eu vreau să fiu iubit. Un om care-ți spune că îți poartă parfumurile… asta e cea mai frumoasă declarație de dragoste”.

 

„Ambre 114” este, întâmplător, unul dintre cele mai bine-vândute parfumuri ale brandului „Histoires des Parfums” (deși eu habar n-aveam de asta când l-am luat), dar lui Gérald i se întâmplă să vină la el cu povești de dragoste similare și oameni care poartă unele dintre parfumurile care n-au intrat niciodată pe lista de bestsellers. În general e vorba despre cele mai ciudate, mai atipice și mai greu de descifrat.

Gérald iubește analogiile și îmi spune că – atunci când vine vorba de parfumuri – cele vandabile sau mai puțin vandabile se tranșează la fel ca în modă: „Pe podium vezi câteodată niște creații spectaculoase, cu pene, paiete, spectacol curat. Când te duci în magazin, găsești versiunea mai cuminte, poate cu două paiete și o pană pe un umăr, ceva mai ușor digerabil. Dar există și oameni care-și doresc versiunea inițială, cea extravagantă și greu de purtat”. La fel este și cu parfumurile. 

 

”Când fac un parfum, știu exact care o să vândă bine și cu care o să pierd bani”, zâmbește el. „Chiar dacă nu am pornit acest business ca să mă îmbogățesc, tot am facturi de plătit, așa că atunci când semnez comanda acelor parfumuri în mintea mea știu precis că voi pierde cu ele. Dar dacă îmi plac, o fac oricum”. Începe să râdă. Un râs puternic, tumultuos, care face să răsune camera în care ținem interviul. 

 

„Când oamenii se miră de ce fac asta, folosesc un exemplu. Poate că sună groaznic, dar e un exemplu din viață. Dacă tu aștepți un copil și-ți dorești nespus să fie băiat, dar iese fată, ce faci? Normal că o s-o iubești și pe fată ca pe ochii din cap! La fel e și cu parfumurile”. Parfumurile sunt copiii lui, dar nu singurii: mai are patru acasă, plus doi nepoți. Cu alura lui de tânăr năvalnic, îmbrăcat cool, Gérald este de fapt un dublu-bunic.

Când spune că nu a făcut business-ul pentru bani, Gérald vorbește serios. Parfumurile au apărut în viața lui la maturitate, după ce trăise deja o bună parte a vieții între Franța și Maroc, deținuse patru restaurante, plus multe afaceri secundare, inclusiv o companie de dansatori de flamenco. Când a pornit „Histoires de Parfums”, în 2000, deja își dovedise tot ce era de dovedit. 

 

Și avusese și o revelație, undeva pe la 40 de ani, când era producătorul acelei trupe de flamenco și trebuia să meargă să asiste la o repetiție.

 

„A fost o zi, pe care mi-o aduc aminte aievea, când trebuia să merg la repetițiile fetelor din trupa mea. Eram obosit și nu-mi doream deloc să fiu acolo. Am traversat strada ca să ajung să iau un taxi, iar în acel moment ceva din mine a zis: «Auzi Gérald, nu crezi că ai ajuns la vârsta la care nu trebuie să mai faci ceea ce NU vrei să faci? Dacă nu vrei să te duci, nu te duce!» ”. 

A fost un declic care a continuat să-l ghideze în toate deciziile, atât atunci când e vorba de a nu face ceva, cât și în momentele în care se gândește „Ce-ar fi dacă am încerca cutare sau cutare lucru?”. Însuși faptul că e stăpânul acestor alegeri reprezintă un lux.

 

Ca parfumier independent, se deține pe el însuși: ”Creez atunci când simt, când am o idee, nu am un șef care să-mi susure în ureche că e momentul să lansăm ceva nou”. Tot mai mulți independenți sunt cumpărați de marile concerne de cosmetice în ultimii ani, ceea ce le schimbă total agenda și prioritățile, aducând presiunea de a „livra” rezultate și de a crește tot mai mult în fiecare an. Gérald face business, dar își dorește libertate.

 

Din libertate se nasc parfumurile lui incredibile, inspirate de cele mai neașteptate lucruri. Sunt deopotrivă istorii ale parfumurilor, dar și povești neașteptate despre esențe. Există o colecție – Characters – inspirată de perioade (fiecare esență are ca denumire un anumit an) și de oameni reprezentativi pentru ele, precum Jules Verne, George Sand sau Casanova.

 

Mai ales Casanova pare o alegere firească, având în vedere că Gérald a spus în toate interviurile pe care le-a dat vreodată – și inclusiv în acesta a ținut să precizeze – că pentru el parfumul înseamnă în primul rând seducție.

„Parfumul este seducție pură. Te seduce pe tine, tu îți seduci prietenii cu el, seduci tot restul lumii. Totul în viață e despre o formă de seducție. Am trăit în Maroc când eram tânăr și senzualitatea acolo e cu totul altfel. De asta parfumurile mele sunt fațete diferite ale seducției: spre exemplu 1969 are o senzualitate debordantă, în timp ce Ambre 114 e mai subtil. Sunt viziuni diferite”.

 

Pe lângă „Characters”, Histoires de Parfums are și alte linii care merită descoperite, fiindcă nu seamănă absolut deloc unele cu altele. Libertatea pe care o evocă Gérald aduce și multă creativitate, plus un strop de nebunie.

 

Există un parfum care redă mirosul rujurilor de altădată și al pudrei dansatoarelor de la Moulin Rouge, o linie inspirată de diferitele culori ale aurului, una care declină nuanțele subtile ale tuberozei (una dintre cele mai „dificile” flori în parfumerie) sau deja-celebra „This Is NOT a Blue Bottle”, care vine într-o sticlă albastru-intens, fără nicio denumire de brand.

Aceasta din urmă a fost o esență pe care n-a plănuit-o, dar pe care lumea și-a dorit-o aproape în ciuda voinței creatorului său. A fost inventată acum șase ani, pentru o campanie umanitară, urmând ca toate profiturile să meargă către copii. Erau 150 de sticle, pe care Gérald s-a gândit să le picteze în albastru, pentru un impact mai mare. Pe etichetă a pus un titlu în ton cu campania: ”Make Perfume, Not War”. 

 

„S-au vândut, iar a doua zi toată lumea voia acel parfum în sticlă albastră. După vreo șase luni în care le-am explicat că a fost doar pentru un scop umanitar, că nu există sticla albastră și tot așa, echipa mea m-a tras de mânecă să lansăm acest parfum pe care lumea în mod evident și-l dorea. Și, evocându-l pe Magritte, am folosit analogia lui cu pipa, fiindcă acest parfum n-a fost ceea ce lumea credea că e, dar și l-au dorit chiar și așa”.

Cea mai recentă creație Histoires de Parfums și cel mai bine-păstrat secret în seara evenimentului nu e propriu-zis o creație. E o întâmplare frumoasă, iar Gérald se întoarce tot la analogiile lui:„Să zicem că dai o petrecere, tema este mâncare italienească, așa că vrei să faci paste cu mozarella și roșii. Te apuci să compui o nouă rețetă, prepari totul, iar înainte să vină oaspeții realizezi că pastele sunt delicioase, dar că a ieșit ceva care este, ca gust, mai mult înspre stilul chinezesc. Așa că refaci mâncarea, prepari ceva italienesc tipic, dar nu uiți acea rețetă extraordinară care îți ieșise întâmplător și o păstrezi pentru altă ocazie”.

 

Uneori, pregătești un parfum pentru o anumită poveste din mintea ta și, în timp ce creezi acea poveste, descoperi o alta. Și o păstrezi pe cea neașteptată și providențială. În timp ce-mi pune câteva picături de 7755 pe încheietura mâinii, Gérald îmi spune că, prima dată când a mirosit acest parfum, i-a venit să zâmbească larg. A fost o reacție instantanee.

„Căutam altceva, dar în același timp de multă vreme îmi dorisem să mă întorc și spre o aromă eminamente feminină. Ceva simplu, senin, chintesență a femeii. Fără oud, fără lemnoase, fără ingrediente grele. Toată lumea vorbește în ziua de azi despre parfumuri unisex, parfumuri cu sex neutru, dar uneori o femeie vrea ceva foarte feminin, iar un bărbat ceva foarte masculin…”.

 

7755 este întâlnirea perfectă dintre „a face exact ce vrei” și „a nu-ți păsa de calcule sau strategii”, adică cele două credințe ale lui Gérald. Este denumit așa după dimensiunile Monalisei, celebra pictură a lui Leonardo DaVinci: 77 lungime, 55 lățime, în centimetri.

 

De vreme ce reacția instantanee pe care i-a trezit-o a fost nevoia de a zâmbi, Gérald a ales să se inspire de la cel mai celebru și senin zâmbet feminin din istorie: acel zâmbet al Monalisei care nu e nici arogant, nici resemnat, e doar un zâmbet senin, al cuiva care știe foarte bine cine este și ce vrea.

 

„I-am zis 7755 fiindcă noi suntem brandul cu numerele și pentru că nu voiam o denumire trendy. Am 55 de ani, nu sunt bătrân, sunt vintage, și voiam o denumire vintage, ca mine”, râde el. „La Histoires de Parfums numele evocă ceva vechi, dar parfumurile sunt mereu despre concepte cât mai noi și despre îndrăzneală”.

 

La final, Gérald mi-a făcut o mărturisire, poate cea mai neașteptată dintre toate, având în vedere că până atunci îl văzusem povestind jovial și relaxat cu o mulțime de oameni, ca și cum acesta ar fi fost mediul lui natural de-o viață întreagă:

 

„Să știi că eu nu sunt un people-person. Genul acesta de eveniment cu mulți oameni nu e deloc stilul meu obișnuit, e o excepție. De multe ori le spun oamenilor că, dacă voiam să fiu tot timpul înconjurat de oameni, mă făceam actor. Eu prefer să vorbesc cu oamenii prin parfumurile mele”.

Zâmbetul lui Gérald din imaginile care însoțesc această poveste e chiar mai expresiv în realitate. E unul dintre cei mai fericiți oameni pe care i-am văzut vreodată și asta se simte prin toți porii. Are 55 de ani, propriul lui brand de parfumuri și absolut nimic de pierdut. „Sunt un mare, mare norocos”, îmi spune și izbucnește în râs. ”Dacă aș muri mâine, aș muri fericit și fără niciun fel de regret”.

Pentru mai multe personaje interesante, idei și inspirații, mă poți urmări și pe pagina mea de Instagram.