Primul episod din Griselda începe cu un citat, cu litere albe pe fond negru, care dă tonul întregii producții.

 

Sunt cuvintele lui Pablo Escobar, cel mai temut om din lumea cartelurilor de droguri, și sună cam așa: ”The only man I ever feared was a woman: Griselda Blanco” (”Singura persoană de care m-am temut vreodată a fost o femeie: Griselda Blanco”).

 

Nu voi divulga nimic care să vă strice experiența de vizionare, deși probabil cei care au urmărit Narcos sau care cunosc istoria cartelurilor columbiene de traficanți de droguri cunosc, în linii mari, povestea Griseldei Blanco, femeia care a condus, pentru o vreme, cartelurile de droguri din Columbia și chiar din America.

 

Modul în care Sofia Vergara o aduce în fața publicului pe Griselda este remarcabil, printr-un rol care a implicat nu doar o provocare actoricească (Sofia fiind mai curând renumită pentru abilitățile sale de comedie), dar și o transformare fizică, prin elemente prostetice.

 

De la nas și dinți până la sprâncenele emblematice ale Sofiei, toate au fost modificate pentru a spune povestea Griseldei într-un mod cât mai credibil.

 

În același timp, este și primul rol pe care Sofia l-a interpretat vreodată în limba spaniolă.

 

Am început serialul cu un entuziasm mai degrabă legat de simpatia mea pentru Sofia decât de subiect în sine, având în vedere că nu sunt atrasă neaparat de poveștile despre lumea cartelurilor de droguri.

 

Am fost surprinsă însă de cât de repede m-a prins acțiunea, într-atât de tare încât am văzut toate cele 6 episoade dintr-o suflare și am început să-i pun și în gardă pe cei din jur să fie pe fază pe 25 ianuarie, când GRISELDA va apărea oficial pe Netflix.

Preambulul seriei GRISELDA este următorul: Griselda Blanco, o fostă prostituată columbiană care s-a ocupat mulți ani alături de soțul ei, Alberto, de trafic de droguri în Medellin și New York, fuge într-o noapte în Miami, Florida, alături de cei trei băieți ai ei.

 

Nu o să vă spun de ce anume fuge, dar ideea este că Griselda trebuie să înceapă viața de la zero.

 

Acesta este punctul de plecare al mini-seriei, iar Griselda pare, cel puțin la început, o mamă ca oricare alta, încercând să ofere o viață mai bună copiilor ei.

Indiferent de modul în care evoluează situația, acesta rămâne un fir roșu al seriei și un element fundamental al personalității Griseldei: toate lucrurile pe care le face au ca motivație nevoia, ba chiar disperarea, de a avea grijă de familia ei, chiar dacă în final tocmai familia este cea care are cel mai mult de suferit.

 

Griselda este, astfel, un personaj unicat și un om al contrastelor: o femeie săracă și needucată, dar care ajunge lider de cartel într-o țară care nu este a ei; o „nașă” mafiotă care operează într-o lume violentă și are drept de viață și de moarte asupra celor din jur, dar care seara merge acasă pentru a avea grijă de cei trei copii ai ei.

 

„E ca și cum l-ai vedea pe Tony Montana pregătind pachețelul pentru școală al copiilor”, spune Sofia Vergara. „Serialul arată cât de îngrozitor de departe a putut merge această persoană pentru a avea grijă de familia ei”.

 

Ce m-a impresionat la cele 6 episoade ale mini-seriei:

 

Sofia Vergara reușește să te facă să uiți de „profesia” Griseldei

 

Sofia Vergara este și producător executiv al mini-seriei care poate fi considerată, din multe puncte de vedere, o poveste despre tenacitatea și capacitatea de a răzbi a femeilor din anii ’70.

 

Chiar dacă Griselda este o traficantă de droguri, iar serialul nu încearcă în niciun fel să cosmetizeze sau să glorifice acest lucru, serialul te lasă cu un gust amar legat de modul în care femeile, indiferent de statutul lor, au fost nevoite mereu să-și câștige locul în societate și respectul bărbaților, făcând uneori compromisuri de neconceput.

 

Povestea urmărește viața Griseldei Blanco în oglindă cu viața unei femei detectiv din Florida, Jane, care încearcă să o prindă și să o aducă în fața justiției.

 

Amândouă se confruntă, fiecare în felul ei, cu aceleași obstacole sociale, fiind luate în derâdere, umilite și ridiculizate în repetate rânduri, deși abilitățile lor sunt cel puțin la nivelul omologilor lor de gen masculin.

 

Expresia „E o lume a bărbaților” nu a fost niciodată mai evidentă decât în GRISELDA, unde femeile, indiferent de domeniul lor de activitate, trebuie să își asigure supraviețuirea împotriva tuturor celor din jur.

GRISELDA este o lecție despre latura întunecată a puterii

 

”Când ești singură în fața lumii, vrei să omori monstrul care te-a pus la pământ. Și lupți, lupți, până când ajungi să uiți pentru ce luptai. Și te trezești într-o zi că tu ai devenit monstrul”, îi spune la un moment dat Griselda prietenei ei, Carmen.

 

Este citatul meu preferat din serial, am derulat de trei ori scena ca să-l aud și să-l las să se așeze mai bine, fiindcă mi s-a părut un adevăr ca un pumn în stomac.

Pentru Griselda, drogurile reprezintă un mijloc care servește unui scop, fără prea multe procese de conștiință: viața a învățat-o că, pentru a avea grijă de familia ei, trebuie să facă orice e nevoie.

 

Ceea ce începe însă ca un mijloc de supraviețuire și de răzbunare a unor nedreptăți devine, în scurt timp, o luptă pentru putere.

 

Dacă Griselda pornește cu scopul de a-și asigura liniștea și confortul unei vieți sigure pentru ea și copiii ei, de la episod la episod mobilul acțiunilor ei se schimbă.

 

În scurt timp, scopul nu mai este supraviețuirea, ci puterea, iar goana după puterea supremă este adevărata dramă a personajului.

 

Totodată, este încă o dată fascinant de urmărit sistemul de valori din această lume a drogurilor, în care oamenii invocă adesea onoarea și loialitatea, făcând abstracție de natura violentă și reprobabilă a acțiunilor lor din restul timpului.

 

Sunt multe personaje-metaforă în acest sens și multe momente în care, privind evoluția unui personaj, simți direct ironia șfichiuitoare a vieții în fața acestor așa-zise valori și principii.

 

Remarcabil este și magnetismul Griseldei, care reușește să convingă oamenii să se ralieze scopurilor ei, vorbindu-le pe înțelesul lor și spunându-le exact ceea ce au nevoie să audă.

 

Scena în care își atrage imigranții cubanezi de partea ei poate fi considerată o lecție de speaking motivațional modern.

 

Lumea anilor ’70, cu umbre și lumini

 

Sofia Vergara spunea, în cadrul conferinței de presă, că unul dintre elementele captivante ale Griseldei ca personaj este amestecul dintre feminitate și cele mai nefericite aspecte ale masculinității: ”Este ca atunci când se petrece un accident și toată lumea se uită”.

 

Acțiunea se desfășoară într-o perioadă emblematică din istorie – anii ’70 – ’80 – lucru reflectat de coloana sonoră extrem de reușită, dar și de elemente de decor și de stil personal al Griseldei.

 

Totul este extrem de bine pus la punct și, chiar dacă povestea nu are cu siguranță nicio latură glam, totul este ancorat în realitate și reflectă povestea dură și întunecată a personajului.

 

Andrés Baiz, cel care a regizat toate cele șase episoade ale seriei, consideră că transformarea Sofiei și despre toate elementele ținând de imaginea Griseldei sunt doar moduri de a reflecta povestea cu cât mai multă veridicitate, transpunând telespectatorii în atmosfera dură, dar și plină de culoare din Miami-ul anilor 70.

 

”De asta nimic la Griselda nu seamănă cu stilul de jachete albe și culori pastel din Miami Vice, de exemplu”, punctează Safowa Bright Bitzelberger, creatoarea de costume, care a făcut un mix între piese vintage găsite în diferite magazine din toată lumea și piese create de la zero.

 

Totodată, scenograful Knut Loewe a încercat să creeze un Miami real din punct de vedere istoric, dar nu predictibil: „Multe dintre decoruri sunt menite să surprindă ambele laturi, adică atât aspectul sinistru, cât și stilul ostentativ al celor proaspăt îmbogățiți”.

Din punctul meu de vedere, GRISELDA – care are premiera pe 25 ianuarie, pe NETFLIX – este o mini-serie de neratat.

 

Indiferent dacă elementul de atracție este povestea, prestația Sofiei Vergara sau curiozitatea în legătură cu amândouă, este un serial care nu o să vă dea voie să atingeți telecomanda, până la ultima scenă.