Într-un moment al vieții mele, am încercat psihoterapia online. 

 

Nu exista pe atunci Hedepy – care s-a lansat în 2021 în România – dar mi-am făcut cont pe o platformă internațională și am discutat cu cineva, la distanță. Ideea de a mă vedea cu un psiholog față în față mă crispa și, fiind o introvertită, discuția printr-un ecran mi-a dat o stare de confort emoțional.

 

De altfel, eu și tinerii din ziua de azi avem măcar un lucru în comun: și eu, ca și ei, m-am simțit mereu mai în siguranță de cealaltă parte a unui ecran. În scris, într-o fereastră de Messenger, în fața unei tastaturi. 

 

Tocmai terapia a fost cea care m-a ajutat să înțeleg că spiritul meu introvertit nu e ceva care trebuie vindecat sau reparat, că nu am o piesă lipsă sau un circuit sucit.

 

Așa sunt eu și trebuie să-mi celebrez unicitatea, nu să încerc s-o înăbuș.

 

Astfel, cu experiența omului care a făcut terapie atât online, cât și „clasic”, pot spune că nu există o variantă corectă, ci doar varianta care ți se potrivește ție cel mai bine.

 

Online-ul mi s-a părut eliberator inclusiv pentru că, dincolo de natura mea introvertită, mi-a oferit ce era important – dialogul – scutindu-mă de toate resorturile logistice de tipul „Unde se află cabinetul? Găsesc loc de parcare? Cât durează să ajung? Aoleu, să nu întârzii, dacă e trafic?

 

Și, automat, m-a scutit și de eventualele subterfugii pe care mintea le găsește ca să amâne sau să contramandeze o întâlnire.

 

La terapia online, totul e simplu: la ora x, deschizi laptopul sau telefonul și, timp de o oră, ești tu cu emoțiile tale, în prezența unui specialist care mediază tot procesul.

 

În ultimii ani, am sfătuit multe persoane să încerce terapia online, în special pe cei care se temeau de act în sine sau pe alți introvertiți ca mine.

 

 

„Cum să mă duc să îmi deschid sufletul în fața unui străin?”. „Ei bine, încearcă mai întâi online”. Brusc, procesul devenea mai digerabil, iar pandemia a făcut chiar și mai facilă această variantă de terapie.

 

Când cei de la Hedepy ne-au propus nouă, fetelor din #Acinceaputere, să descoperim serviciul și să scriem despre el, factorul esențial l-a reprezentat un element nou și necesar din oferta de servicii a platformei. 

Mai precis, cei de la HEDEPY sunt primii care au pe platformă terapeuți specializați în lucrul cu persoane din comunitatea LGBTQIA+, una dintre cele mai vulnerabile categorii în relația cu ajutorul specializat.

Prin terapeuți specializați mă refer la profesioniști cu care aceștia să poată face o terapie reală, orientată spre propriile nevoi și anxietăți, axată pe dezvoltare personală, nu pe mascarea propriei personalități sau pe mecanisme de adaptare.

 

Ca să fiu francă, un terapeut bun înseamnă, pentru o persoană gay, de exemplu, cineva care să îl ajute să se descopere pe sine și să-și gestioneze emoțiile, nu care să-i dea sfaturi despre cum „să fie la fel ca ceilalți” sau despre cum să-și ascundă sentimentele.

DE CE E ATÂT DE NECESAR AJUTORUL SPECIALIZAT?

 

Pe primul meu prieten care avea o altă orientare sexuală l-am cunoscut când aveam 16-17 ani.

 

Aveam un mic proiect artistic împreună și ne-am apropiat suficient cât să-mi mărturisească, într-o zi, că este gay. 

 

Era într-o perioadă în care asemenea mărturisiri se făceau doar în șoaptă, nu se vorbea despre asta, iar când se vorbea era un stigmat vizibil.

 

Țin minte și acum o profesoară din liceu care, văzându-mă pe mine și pe prietena mea cea mai bună cum mergeam să ne cumpărăm merdenele de la chioșc, ținându-ne de mână – noi având 15 ani pe atunci, niște copile care încă se uitau la desene animate – ne-a strigat „Ce e asta? Numai lesbienele se țin de mână!”.

 

Nici nu știam ce înseamnă lesbiană, dar nu am uitat niciodată acea remarcă agresivă. De multe ori mă gândesc la acel moment când aud prin ce trec oameni care sunt cu adevărat de o altă orientare. 

 

Cum e ca toată viața ta să fie un șirag de remarci urâte, de agresivitate, de respingere? Doar pentru că ești diferit.

 

Cu cât oamenii sunt mai diferiți de „media” acceptată de societate, cu atât au nevoie mai mult de ajutor pentru a-și găsi locul într-o lume care vrea „șabloane”.

 

Diferențele mergând de la a fi introvertit, emotiv, sensibil până la o orientare diferită sau alegeri care nu corespund cu ale majorității.

 

Revenind la prietenul meu gay de la 16 ani, o să-i mulțumesc mereu pentru prietenia lui – chiar dacă viața ne-a dus pe căi diferite și el locuiește în cealaltă parte a lumii – fiindcă mi-a permis să înțeleg măcar puțin ce înseamnă o viață complet diferită și „împotriva tuturor”.

 

Fiind amândoi copii și neavând niciun fel de strat de „corectitudine politică”, mi-am permis atunci să-l întreb tot ce îmi trecea prin minte pe acest subiect, iar el mi-a răspuns. 

 

Mi-a povestit cum și-a dat seama că e diferit, cum mereu simțise că nu se potrivește în identitatea de băiat, dar și cum familia lui – de intelectuali onorabili – nu trebuia să bănuiască vreodată că el este gay.

 

Mi-a rupt inima când mi-a povestit cum mama lui se referea la persoanele de o altă orientare ca la „dezaxații ăia”.

 

Asta se întâmpla la începutul anilor 2000, dar în foarte multe familii situația e identică și în zilele noastre. 

 

Cei mai mulți membri ai comunității nu găsesc sprijin în rândul oamenilor apropiați, așa cum poate am face noi când avem o problemă. Noi ne-am duce la un prieten, la un părinte, la o rudă și i-am spune ce avem pe suflet. Ei, de cele mai multe ori, nu au această opțiune.

Cei de la Hedepy primesc multe emailuri și mesaje pe chat-ul de suport de la tineri cu vârste între 18-23 de ani care au o altă orientare sexuală și se tem să vorbească despre asta. Cu oricine. 

 

Când ești diferit, o mărturisire în momentul nepotrivit, către cineva nepotrivit, poate fi o veritabilă catastrofă, cu consecințe dintre cele mai urâte: marginalizare, abandon, insulte, agresivitate, violență.

 

Tocmai de asta, foarte mulți oameni din comunitatea LGBTQIA+ aleg să-și păstreze în ei anxietatea, panica, temerile, depresia, dilemele, toate lucrurile care ar trebui discutate și procesate emoțional.

 

Și tot de asta sprijinul unui profesionist este atât de prețios.

 

Hedepy este o platformă de psihoterapie online care a început în Cehia și s-a extins în țara noastră, Polonia și Italia, iar această abordare integrată a comunităților există deja în celelalte țări, prin urmare era firesc să se întâmple și în România.

 

Ce oferă HEDEPY pentru cei din zona LGBTQIA+?

 

Pe platformă, la specializările terapeuților, există categoria SPRIJIN LGBTQIA+, astfel încât cineva care intră prima oară pe Hedepy să vadă care sunt terapeuții care au pregătire pe această nișă.

 

Cum poți ști dacă terapeuții sunt empatici și profesioniști?

 

Tocmai pentru că sunt mulți terapeuți care – în ciuda formației profesionale – judecă sau au prejudecăți proprii despre persoanele cu o altă orientare sexuală, Hedepy triază specialiștii de pe platformă prin două interviuri succesive. 

 

Pe Hedepy, un terapeut nu se poate înscrie singur pe platformă, cum se întâmplă în alte sisteme, ci este recrutat și trece prin 2 interviuri „face to face” înainte de a-și putea oferi serviciile online.

 

Procesul de recrutare confirmă – sau infirmă – compatibilitatea principiilor terapeutului cu principiile Hedepy.

 

Ce putem face noi, ceilalți?

 

Să facem ca mesajul să ajungă la toți cei care au nevoie de terapie și cu atât mai mult la comunitatea LGBTQIA+. 

 

Dacă noi avem o plajă mai largă de terapeuți din care să alegem, pentru ei este esențial să găsească un profesionist avizat, care să-i sprijine, nu să le facă și mai mult rău.

 

Sunt mulți oameni care spun „Eu nu cunosc pe nimeni gay” sau „În jurul meu nu sunt oameni de o altă orientare, deci nu am cui să-i trimit”. 

 

Este doar o iluzie.

 

Cu toții cunoaștem oameni de altă orientare, unii fiind persoane la care probabil nu te-ai aștepta niciodată, tocmai pentru că le este teamă să vorbească deschis despre asta.

 

Le e teamă de reacția oamenilor, de judecată și de prejudecată.

 

Dacă l-ați cunoaște pe prietenul despre care povesteam mai sus, nu ați avea nici cea mai vagă idee că este gay, dacă nu v-ar spune el asta.

 

Toți aveți, fără să bănuiți, un astfel de prieten care are nevoie de cineva cu care să vorbească, care să-l ajute să se înțeleagă pe sine. Chiar dacă nu puteți fi voi „cineva”-ul,  puteți să dați mai departe serviciul, ca o formă de prietenie și de suport tacit.

 

E online, e simplu și poate schimba viețile unor oameni.

 

Poate chiar viețile unor oameni pe care-i iubiți, dar de ale căror bătălii nu aveți habar.

 

Acest articol a fost scris sub umbrela #Acinceaputere

 

Mai precis, Cristina Stanciulescu, Ana Bîtu, Noemi MeilmanMara Coman și cu mine ne-am unit vocile sub conceptul #AcinceaPutere.

 

Este un hashtag, un proiect și o “umbrelă” sub care noi cinci vom scrie periodic pe teme din actualitate, pe subiecte care înseamnă ceva pentru noi și care ne fac să NU vrem să tăcem și să ignorăm. Este un proiect de idei, de concept, de convingere.