Subiectul acestui jurnal, Cătălin, e un „băiat bun”. Cu siguranță orice om care-l cunoaște i-ar pune această etichetă. Genul de băiat „să-l pui pe rană” când vine vorba de a cere o părere tehnică sau o mână de ajutor. E și un prieten devotat și sincer. Cu femeile, în schimb, nu am reușit niciodată să ajungem la un numitor comun. Eu îi spun tot timpul că se află în căutarea perfecțiunii – și ceva în plus – iar el așteaptă mereu momentul perfect, femeia perfectă, contextul ideal.

 

Și Cătălin mai caută ceva. Cartea care să descrie, pe pași, cum cunoști o fată și cum te împrietenești cu ea, fără niciun efort. Un fel de „Ghidul burlacului: cum să cucerești o fată fără să te doară capul”. În 17 ani de când îl cunosc, am auzit de vreo câteva zeci de ori următoarea întrebare: ”Dianaaa, ce să vorbesc cu o fată la prima întâlnire? Îmi faci și mie o listă de subiecte?”.

 

Toate încercările mele de a-i explica faptul că NU există listă-standard, rețetar de discuții sau „How To” se loveau de un zid. Și acum e convins că există un algoritm secret care decodează toate discuțiile cu fete, doar că nu vreau eu să i-l spun.

 

El e un „overthinker” ca la carte: nu poate să facă ceva doar pentru că e un gest drăguț, romantic sau pentru că ar putea fi o activitate agreabilă. Iar spontaneitatea este, clar, dușmanul. Cătălin trebuie să analizeze fiecare amănunt, să disece, să filosofeze despre sensul matematico-metafizic al fiecărui lucru și la final să decreteze de regulă că NU are rost, că NU merită, că NU s-au aliniat planetele și că NU e momentul potrivit din lună sau an pentru a cunoaște o femeie/a ieși la un suc/a face un efort.

 

De exemplu, noiembrie și decembrie sunt off-limits, pentru că vine Crăciunul și i se pare că e ciudat să începi o relație de sărbători (bătaie de cap: ce faceți de sărbători, faceți ceva sau nu, Revelion), apoi ianuarie-februarie-martie la fel (urăște 1 martie, 8 martie, Dragobetele…), după care vine Paștele, apoi e vara… Și ați cam prins voi ideea. Cătălin așteaptă mereu ceva care nu vine: momentul potrivit, contextul potrivit, Mercur ne-retrograd, alinierea planetelor în formă de peștișor auriu, vara, iarna… Mereu e altceva, dar există invariabil un motiv pentru care nu va face lucrurile ACUM. Momentul nu e niciodată acum și aici.

 

De altfel, este emblematică o discuție avută cu ani în urmă, când el tocmai terminase liceul și eu l-am întrebat ce planuri are pentru pasiunile lui, de exemplu fotografia, care era hobby-ul numărul unu. Răspunsul lui mă va urmări mereu. Știți ce mi-a zis? „Da, iubesc fotografia. Așa că de abia aștept, când o să ies la pensie, să mă apuc serios de ea”. Nu glumea, nu era ironic, nu făcea un spirit de glumă. La 19 ani, Cătălin „delega” deja lucruri pentru pensie. La fel face și acum.

 

Când mă gândesc la Cătălin, îmi vine în minte un episod din „Friends”. Moare vecinul de deasupra lui Chandler, Mr.Heckles, un bătrân singur și ursuz, care le bătea mereu în calorifer și avea tot timpul ceva de obiectat. Pentru că nu avea pe nimeni, ii lasă apartamentul și posesiunile din el… lui Chandler și prietenilor lui, fiindcă ei erau singurele persoane cu care, chiar și în ceartă, mai interacționase în ultimii ani.

 

Chandler și gașca se duc să facă curat în lucrurile lui Mr.Heckles și găsesc poze cu el din tinerețe, văzând că fusese un tip prezentabil, chiar fermecător. Și, în timp ce se tot întreabă de ce omul o fi rămas singur toată viața, găsesc un album numit „My Big Book of Grievances” (Marea carte a nemulțumirilor mele), unde fiecare pagină avea o poză cu câte o femeie. Toate frumoase, elegante, sexy.

Dedesubtul fiecărei poze era o mică descriere: „Martha. Drăguță, dar are un râs enervant”, „Priscilla. Un ochi pare mai mare decât celălalt”, „Andrea. Are mâinile prea mari”. „Jennifer. Nu-mi place vocea ei”. Și tot așa.

 

E un exemplu pe care i l-am dat lui Cătălin, în momentele în care am făcut ce ar trebui să facă prietenii: l-am scuturat bine, ca să-i explic că nu o poate duce în felul ăsta forever. Se întâmpla în perioada în care descrierea femeii ideale era ceva de genul „Să fie romantică, dar să nu vrea flori. Să fie vegetariană, dar și sportivă. Să aibă bicicletă, dar să nu-i placă să călătorească foarte mult, fiindcă eu vreau să stau în casă și sunt cam antisocial. Să fie înaltă, dar nu prea înaltă. Să fie amuzantă și să avem ce discuta, dar să nu mă bată la cap. Să nu fie Leu, Fecioară sau Pești. Dar nici Scorpion…” și tot așa.

În cadrul rubricii „Jurnalul unui bărbat neînțeles”, Cătălin va aborda subiecte precum:

-De ce stau 30something men pe Tinder și ce caută ei?

-Ce-și doresc femeile? (sau ce cred bărbații că și-ar dori ele)

-Care e problema cu băiatul lu’ mama?

-De ce horoscopul e o chestie mai importantă decât pare?

-Cât de pretențios înseamnă „prea pretențios”, la bărbați și femei deopotrivă.

Plus multe alte subiecte destul de incorecte politic, dar scrise savuros și… uneori ca un duș rece, pentru ambele genuri.

Care crezi că e defectul tău principal în raport cu femeile?

CĂTĂLIN: E foarte discutabil. Mereu am trăit cu impresia că sunt iubitul perfect pentru femeia vieții mele. Dacă ar fi să mă raportez în schimb la o medie a pieței, atunci lucrurile devin un pic interesante. Cel mai mare defect în punctul asta e că privesc cu foarte multă suspiciune orice declarație de amor lipsită de echivoc. Pur și simplu nu cred că sunt de neînlocuit.

 

Apoi ar urma dezinteresul sincer față de ideea de căsătorie și reînnoirea speciei. Iar asta din start mă transformă deopotrivă într-o mare pierdere de timp, un potențial irosit și un interlocutor căruia nu i s-ar putea adresă niciodată cuvintele pe care orice bărbat vrea să le audă de la iubirea vieții lui: „Puteam să am pe oricine, în schimb, mi-am sacrificat tinerețea cu ține, te-am făcut bărbat, mi-am distrus și frumusețea că să-ți fac și să-ți cresc copiii și așa mă răsplătești?”.

 

În rest lucruri mărunte: îmi las uneori șosetele aruncate prin casă, sforăi noaptea, nu mă preocupa statusul colacului de la WC, nu suport să cumpăr și să ofer flori și sunt cam zgârcit.

De ce nu îți place să oferi flori? Orice femeie iubește un buchet de flori și e ceva foarte… simplu.

Pentru că nu îmi plac deciziile iraționale. Am încercat, dar chiar nu reușesc să justific investiția de timp și energie în tot ritualul asta cu tentă ușor (pre)istorică. Cu atât mai puțin cu cât nu sunt nici pe departe un romantic incurabil. Aș prefera o grădină de flori.

 

Dar hai să ne uităm un pic la tot procesul. Trebuie să mă duc să cumpăr flori. Am de ales între piața de flori, unde trebuie să gestionez un tip de negociere cu care nu sunt deloc confortabil sau florăria unde plătesc uneori dublu. Există mereu riscul să aleg ceva plictisitor sau care să nu îi placă. Mie oricum nu-mi place. Le ofer, zâmbește, le pune în apă, rezistă 2-3 zile și mor. Le aruncă la gunoi.

 

De ce mi-aș dori o relație în care fericirea partenerei este condiționată de tipul asta de stimuli și care – din punctul meu de vedere – echivalează cu a arunca la gunoi 30-50 euro pe săptămână? Prefer – cu banii ăștia – să plec în vacanță. Singur. Pentru că ea nu mă mai iubește, că nu-i ofer flori.

Ce îți dorești tu cel mai mult de la o relație?

Presupunând că aș crede în așa ceva și mi-aș dori cu adevărat o relație, ar fi ceva ce să nu aducă schimbări majore flow-ului pe care îl am deja că burlac, ci mai degrabă să completeze anumite zone care acum poate îmi lipsesc. Iar cu persoană potrivită, lucrurile astea nu s-ar simți că niște compromisuri pentru că, ideal, ni le-am dori amândoi.

 

În doar câteva cuvinte cheie vorbim de: compatibilitate, libertate, sinceritate, raționalitate, responsabilitate, maturitate și fair play. Ea ar trebui să aibă în mare aceleași nevoi că mine și să simtă că împreună funcționam mai bine decât separat. Dacă oricare dintre noi ar fi doar un mijloc pentru celălalt partener, atunci probabil ne cam pierdem timpul împreună.

Crezi că ești ușor de suportat?

Sunt incredibil de ușor de suportat dacă avem stiluri similare. Dacă nu, probabil o să ajungi destul de repede să vezi câte o armă albă în aproape orice obiect solid de prin jurul tău. Un argument ar fi că am obiceiuri și apucături ușor atipice dacă e să mă raportez la masculul feroce, băutor și bătător, dornic să demonstreze că el e miezul din orice.

 

Nu fac gălăgie, stau în general acolo unde mă pui, uneori poți să mă confunzi și cu mobila. De fapt e foarte bine dacă faci asta, mai ales când am de lucru. Nu vreau să-mi pierd concentrarea pentru o poveste despre lucruri „interesante„.

 

Reversul medaliei e că atunci când știu ce îmi doresc, și are sens treaba aia pentru mine, e destul de greu să mă convingi să renunț. Gândește-te numai cât de greu e să găsești în ziua asta un bărbat care după ce muncește toată ziua, când ajunge acasă, în loc să stea la meci(uri) sau pe consolă, face curat, gătește, spală vasele, duce gunoiul și la nevoie ascultă, face masaj și alte chestii, dacă ar fi cerere în acest sens. Dacă aș plânge și la seriale aș fi practic ca o femeie, înainte că feminismul de rit nou să fie the shit.

Te consideri „baiatul mamei”? Și ce părere ai de „mamma’s boys” în general?

Mereu m-am raportat la familie că la un support system, dar nu cred că sunt nici pe departe băiatul mamei. În final, tot eu sunt cel care ia deciziile și nu ar fi normal să fie altfel la vârsta asta. Plus că părinții mei au avut ghinionul să aibă un copil foarte diferit în gândire și comportament față de ei, așa că s-au cam obișnuit să credem și să facem lucrurile altfel.

 

Sincer, nu am întâlnit chiar așa de mulți mamma’s boys precum ai crede. Cel puțin în lumea în care mă învârt eu, nu prea văd masculi care să dea raportul zilnic. Văd în schimb o groază de pussy boys la care “da dragă” și “te rog eu iubi” sunt mai des folosite decât “te rog”, “mulțumesc” sau “îmi cer scuze”.  Am întâlnit,  în schimb, o groază de momma’s girls. Go figure…

De ce e atât de important horoscopul pentru tine?

Când aud cuvântul horoscop mă gândesc automat la Neti Sandu, cu vocea și coafura specifice personajului. Tot respectul pentru orice persoană care reușește să se identifice cu un anumit cuvânt din dicționar, doar că nu prea are legătură cu felul în care folosesc astrologia în viața de zi cu zi. Sau cel puțin atât cât înțeleg și cât am fost interesat să citesc despre treaba asta.

 

Pentru mine e mai degrabă un survey informal și complet neacademic, care nu-mi va aduce niciun premiu sau recunoaștere internațională. Vreau pur și simplu să văd cât din stereotipurile legate de zodii se verifică și în realitate. Și recunosc că e al naibii de amuzant când cei mai mari sceptici, cei mai siguri pe ei intelectuali, cei mai aroganți dintre înțelepți se feresc să-ți spună ziua de naștere sau și mai rău, pică fix pe profil. La urma urmei, dacă nu crezi în ceva, de ce ți-ar fi frică de acel lucru?

Care sunt lucrurile care te enervează cel mai tare pe Tinder? 

Lista e destul de lungă și pornește de la libertățile pe care ți le oferă și la modul în care se raportează fiecare. Aplicația în sine e un excelent experiment social și poate asta o și face incredibil de interesantă. Dacă ar fi să o evaluez însă după modul cum a fost promovată, cel puțin în România, pe segmentul meu este un eșec total.

 

Majoritatea bărbaților își doresc diferite forme de hedonism lipsit de griji, mai mult sau mai puțin responsabil. Subscriu la varianta „mai responsabil”. Femeile, în schimb, par să graviteze destul de repede spre varianta unei relații călduțe, de tip asigurare de viață, finalizată prin căsătorie și copii, chiar dacă prima opțiune este doar una temporară.

 

Ca bărbat înțelegi repede că sunt o groază de indivizi mult mai disperați decât tine, responsabili pentru mirajul popularității infinite. Așa ajungem în situația în care un proverbial specimen de notă 6,83+, cu sute de match-uri, să ne explice cu un grad de condescendență la care pare că au contribuit toate colegele de birou, că nu își va irosi timpul cu tine dacă nu ești înalt și arătos precum Thor, dacă nu ești feminist dar și cavaler de modă veche, tot cam la fel ca Thor, dacă nu o faci să râdă în primele 2-3 minute mai ceva că [adaugă tu aici un nume de comedian corect politic, mie îmi scapă, hai poate Ellen], dacă nu știi ce vrei de la viață, dacă, dacă, dacă…

 

Și uite așa ajungem să dăm swipe, să ne bucurăm și să ne mândrim că ne crește numărul de match-uri, să ne uităm la lista nu foarte mare de conversații interesante și să tragem concluzia că „sunt numai bărbați nașpa în țara asta”.

Și, dacă asta nu v-a lămurit, vă ofer aici câteva mostre din conversațiile noastre de Messenger din ultimele luni, de la care a și pornit ideea luminoasă a acestei rubrici:

-Ce vrei tu de la o relatie? Daca vrei ceva serios, trebuie sa devii mai responsabil, ca doar tu va trebui sa fii barbatul in acea relatie.

-Sincer, eu as vrea ca ea sa fie si barbatul, si femeia in relatie, iar eu doar sa mai trec pe acolo din cand in cand…

++++++++++

 

– Mi-a zis ca mesajele mele de pe OkCupid nu arata inteligenta peste medie pe care zic eu in profil ca o posed.

– Ai scris asta in profilul tau?

– Da, si cred ca m-a insultat asa fiindca i-am zis ieri ca nu ma provoaca intelectual dialogurile noastre. Si cumva i-am zis ca e boring. Crezi ca imi mai raspunde acum sau imi da unmatch?

-Fata te crede tampit. Chiar crezi ca o sa iti mai raspunda vreodata?

-Pe mine toate fetele ma cred tampit, dar asta nu inseamna ca e si adevarat.

++++++++++

 

 – Diana, am intalnit-o pe femeia visurilor mele pe Tinder, dar dupa ce i-am spus ca pictorul meu preferat e Bruegel, n-a mai zis nimic. Crezi ca e o problema?

++++++++++

 

– Of, pacat ca nu ma place, avea luna in Balanta.

– Asta e de bine?

-Sunt Varsator, Diana, tu ce crezi? Normal ca era de bine!

++++++++++

 

– Diana, am gasit-o pe femeia visurilor mele. Si e la fel de pasionata de parfumuri. Are o colectie de 250 de parfumuri.

– Unde? 

– Mi-a zis ca le tine jumatate intr-o cutie, unele intr-un seif si restul prin casa.

– Intrebasem UNDE ai cunoscut-o.

– Ah. Pe Tinder, evident”

++++++++++

 

– Auzi, tie nu ti se pare ca NU ai evoluat deloc, din liceu, in privinta asteptarilor tale de la fete si de la relatii? Privesti lucrurile cam… naiv. Nu mai ai 19 de ani, dar imi spui aceleasi tampenii pe care le credeai atunci despre fete.

– Am devenit mult mai misogin decat eram in liceu. Nu e si asta o evolutie?”

++++++++++

 

– De ce m-ai sunat de 7 de ori?? Am crezut ca ai patit ceva, ca tu nu ma suni niciodata!

– Era fosta mea la sala. THE EX! 

– Si?

– Nu stiam cum sa reactionez, asa ca am intrat in modul panica, panica, panica, panica, panica…”

++++++++++

 

– Diana, sunt intr-un triunghi sentimental si nu stiu ce sa fac.

– ?!?

– Am impresia ca antrenoarea de la clasa de zumba de la sala ma place. Mi se pare ca imi zambeste mai cu subinteles.

– Tu faci zumba!?

– Da… normal! Ce loc mai bun sa gasesti femei singure?”

++++++++++

 

“- Am o dilema.

-?!?

– Sunt la sala si e o domnisoara care se uita in oglinda langa care sunt eu si isi face selfie-uri. Si nu-mi dau seama daca imi zambeste mie, daca e un apropo, asa…

– Intra in vorba cu ea.

– Ai innebunit? De ce as face asa ceva?”

++++++++++

 

– Diana, am nevoie de o parere.

– NU, nu iti zambeste tie. NU, nu s-a asezat langa tine la sala ca sa se dea la tine. NU, nu o sa faca ea primul pas daca tu nu intri in vorba.

– You’re the worst best friend. Nu poti lasa un baiat sa spere macar?”

++++++++++

 

– Diana, ce zici: femei sub 30 sau peste 30?

– In ce sens?

– Ce e mai “safe”, daca nu vrei sa te insori sau nu vrei o relatie serioasa.

– Nu exista “safe”-ul pe care il vrei tu.

– Am inteles, niciun barbat nu e safe daca e o femeie in proximitate”

++++++++++

 

– Diana, mi-am dat seama ce poti sa faci ca sa nu iti mai fie dor de mine.

– Nu imi este dor de tine absolut deloc.

– O sa ma prefac ca nu am auzit asta, dar totusi… poti sa ne intalnim asa, intamplator, si sa mi-o prezinti si mie pe prietena ta X, pe care am vazut-o in poza ta de Facebook de ieri?”

++++++++++

 

– Auzi, sunt la Sephora, imi caut un nou parfum si am o mare intrebare la tine.

– Spune.

– Cat ce ciudat crezi ca este daca o sun pe fosta mea iubita si o rog sa vina sa ma miroasa?

– Ha?

– Da, sa ma miroasa si sa imi spuna o parere despre ce parfum mi se potriveste.

– NU mai sunteti impreuna. E FOSTA ta iubita, hello!

– Tocmai! Acum, ca simpla prietena, ar trebui sa isi doreasca sa ma ajute in acest demers”

++++++++++

 

Eu: – Crezi ca poti sa-mi recomanzi un grafician bun? Tu mai stii oameni din domeniul asta.

El: Hmm… as putea sa ti-o recomand pe o tipa cu care m-am match-uit la un moment dat pe OK Cupid, dar apoi m-a ghost-uit si nu cred ca e totusi un om ok. Daca isi ghost-uieste si clientii la fel?”

++++++++++

 

– Mi-l imprumuti si mie pe Charlie?

– Poftim? Pentru ce?

– Vreau sa imi fac o poza cu el pentru profilul meu de Tinder. Am inteles ca fetele sunt innebunite dupa barbati care isi exploreaza latura soft, feminina si tandra, si ce poate fi mai potrivit decat un catel cu mutra aia?

– Daca tu crezi ca imi pimp-uiesc catelul ca sa pacalesti cu el femei nevinovate pe Tinder, te inseli. Si chiar daca ti l-as da: ce te faci daca fata vrea sa vada catelul?

– Hmm… ii zic ca nu e al meu, dar ca sunt… unchiul lui. Dar oricum relatiile mele nu ajung niciodata atat de departe”.

++++++++++

 

– Diana, am o dilema zodiacala.

–  ?!?

–  In punctul asta chiar nu mai stiu cu ce zodie ma potrivesc de fapt.