Despre tot ce-i fin și fain

Lecție de parenting de la o italiancă

By 7 septembrie, 2017Rituals
read time 1 min
 
7 septembrie, 2017

Lecție de parenting de la o italiancă

Dacă o să am la un moment dat un copil, principalul concept de parenting pe care-l voi aplica în educația lui este unul simplu și în același timp dificil de dus, zi de zi. Mi l-a predat involuntar o italiancă, în fața unui cinematograf din Milano, și nu l-am mai uitat niciodată.

by

Pentru expoziția COS X Studio Swine, din cadrul Milano Fashion Week, am așteptat o oră la o coadă imensă, pentru a vedea ce au pregătit cele două studiouri creative. Mai exact un copac din care cădeau baloane albe, cu care puteai să te joci în palme, înainte ca ele să facă „puf” și să se transforme în fum. Toți ne-am transformat instantaneu în copii, iar timpul petrecut la coadă a fost uitat de la primul balon căzut în palme..

 

După ce am ieșit de la show, am mai zăbovit câteva minute în fața cinematografului în care se afla instalația, profitând de WiFi că să postez un filmuleț despre experiența mea. Am surprins, astfel, următorul dialog între o mamă italiană cu un copil de maximum doi ani și domnii de la intrarea în cinema. Fiind vorba de un copil, au vrut să fie amabili și să îi lase să între în față, ca să nu mai stea la coada imensă.

 

Femeia s-a uitat la cel mic și i-a zis:
– Uite, domnul e drăguț cu noi și vrea să ne lase să intrăm fără să stăm la rând. Dar uite, vezi ce mare e coada și câți oameni așteaptă?
Îi arată cu mâna spre șirul interminabil de oameni, iar cel mic privește atent.
– Toți oamenii aceștia stau aici de mai bine de o oră. Noi am putea să intrăm în fața lor, dar… ție ți-ar plăcea să stai la rând, cum stau ei, și să vină cineva care să intre direct în față?
Micuțul face semn din cap că nu.
– Bun. Atunci nu mai bine îl întrebăm pe domnul de la ce oră se deschide mâine și venim devreme, ca să fim primii?
Cel mic zâmbește și spune „Da”, apoi se îndepărtează amândoi.

 

În urmă, cei trei agenți de pază rămân tăcuți. După câteva secunde, primul sparge tăcerea:
– Îți dai seama ce frumos o să crească copilul ăla? Foarte norocos. Foarte. Nu mă așteptam să văd așa ceva.
Am zâmbit în sinea mea. Nici eu.

 

Știu că oamenii care n-au copii teoretic nu ar trebui să dea sfaturi despre copii, dar eu cred cu tărie că exemplul personal e cea mai bună metodă de educare și fiecare astfel de întâmplare îmi confirmă convingerea că nu poți să ceri de la un copil altceva decât îi oferi tu. Nu te poți aștepta să fie raw-vegan dacă tu mănânci McDonalds, să citească de drag dacă în casă n-a văzut niciun părinte cu o carte în mână sau să se comporte politicos dacă acasă aude un limbaj colorat. Nici să fie generos și empatic și să-i repecte pe ceilalți, dacă tu nu știi cum să-i mai găsești „scurtături” și ocolișuri convenabile. Degeaba dai copilul la cele mai scumpe școli și îi iei 30 de opționale dacă tu, părintele, nu aplici pe tine nimic din ce te aștepți să învețe și să facă el.

 

„Fă ce zice popa, nu ce face popa” nu se aplică în parenting. Și nu cred că trebuie să ai trei copii acasă că să-ți dai seama de ceva atât de simplu și de logic.

One Comment

  • Roxana spune:

    Nici eu. Si iti multumesc pt ca l-ai impartasit cu noi. De cand l-am citit prima oara am incercat sa-l pun in practica. Se pare ca ocazii se ivesc foarte multe.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.