Memoriile lui Matthew McConaughey – Greenlights – sunt o lecție de viață
Impresii despre cartea autobiografică a actorului Matthew McConaughey, ”Greenlights”, una dintre cele mai reușite lecturi din acest registru.
Memoriile lui Matthew McConaughey sunt atipice față de biografiile citite până acum.
Sunt un puzzle de rememorări cronologice și bucăți din jurnalul pe care îl ținea încă din copilărie.
Când ne explică lucruri despre viața lui, Matthew o face ca pentru sine, tot ca un jurnal în care își ține cronologia vieții astfel încât să-și poată aduce aminte mai târziu ce a făcut într-un anumit moment-cheie și de ce.
McConaughey a crescut intr-o familie americană sudistă, deopotrivă traditionalistă și disfuncțională: părinții lui se băteau și se adorau cu aceeași pasiune, astfel încât au divorțat și s-au recăsătorit de trei ori… unul cu celălalt.
Filosofia de parenting pe care au oferit-o a fost de “tough love”: iubire asezonată cu vânătăi și abuz bătut pe muchie, pe care el o prezintă cu luciditate, fără patimă, aproape cu duioșie.
Nu stiu câți îl vedeau așa, dar Matthew McConaughey este un tip deosebit de profund și introspectiv, genul de om care crede în vise premonitorii care îl ghidează către celălalt colț al lumii.
Genul care iubește sa conducă mii de kilometri, să stea singur o lună în deșert sau să colinde America în rulotă, doar el și câinele lui, un labrador numit Ms. Hud.
Care ia decizii gândindu-se la filosofia și principiile din spatele actiunilor, la semnificații și la relevanță. Și face toate astea să pară cel mai normal lucru.
In “Greenlights” nu e nimic despre vedete, anecdote de Hollywood sau povești amuzante de pe platouri.
Găsești, în schimb, explicații fascinante despre facerea unui actor, din intuiție și îndrăzneală.
Despre cum s-a construit un anumit personaj și cât din el a fost scenariul și cât a fost zbuciumul personal de la momentul respectiv.
Pentru cine caută inspirație, cartea lui McConaughey bate orice volum motivațional: e despre viață, îți strecoară cu picătura lecții și adevăruri, dar nu e nimic didactic, e trăit.
Sunt adevărurile unui om dintr-o bucată, specie rară la Hollywood, care și-a trăit viața ca și cum ar naviga un ocean: cu direcția trasată, dar fără să lase harta să se pună în calea intuiției.
