„No Time to Die”, ultimul film cu James Bond, este o celebrare simbolică a traseului lui 007
Am ajuns acasă de la gala filmului „No Time to Die” („Nu e vreme de murit”), ultima parte a poveștii agentului 007, și am simțit nevoia să mă așez să scriu. Mi-a plăcut, m-a surprins, mi-a frânt puțin inima și l-am simțit ca o dedicație subtilă pentru toți cei care au iubit seria Bond.
Am renunțat la primele trei moduri în care voiam să încep acest articol pentru că – deși nu includeau date concrete – toate trei ar fi reprezentat, într-un fel sau altul, spoilers.
Prin urmare, am decis să scriu această cronică fără să divulg lucruri esențiale din desfășurarea acțiunii, iar mai încolo, după ce filmul intră în cinematografe, să scriu și tot ce am pe suflet. Pentru că am multe.
În cele ce urmează o să vă dau multe informații și argumente pentru care filmul merită văzut, dar fără detalii care să vă strice experiența de vizionare.
De altfel, hashtag-ul filmului, afișat înainte de proiecție, este #NOTIMEFORSPOILERS. Este unul dintre puținele filme la care ești rugat atât de explicit să taci și să nu dai mai departe finalul.
Mi-a amintit de „Cursa de șoareci”, celebra piesă a Agathei Christie care se joacă la Londra de peste cinci decenii și unde, la final, actorii încă roagă publicul să nu dea mai departe deznodământul.
E o convenție, firește, dar una pe care eu o s-o respect și în acest caz.
O să încep spunând că, pentru mine, James Bond va rămâne pentru totdeauna Daniel Craig.
Este o asociere mult prea puternică între ei în mintea mea și, deși i-am văzut pe toți „Bonzii” de până acum, niciunul nu are, în viziunea mea, charisma și nuanțele lui Daniel Craig.
Dacă primii agenți 007 erau aproape caricaturali, iar Pierce Brosnan l-a dus pe Bond în zona „supereroului la costum”, Craig l-a făcut OM.
Om în carne și oase: cu bune, cu rele, cu drame, cu traume, cu tot pachetul care face un personaj să fie tridimensional. Iar finalul lui Craig ca Bond este încununarea acestei călătorii.
Filmul „No Time to Die” trebuia să fie lansat în aprilie 2020, dar a fost amânat cu aproape doi ani din cauza pandemiei.
Daniel Craig a apărut într-un scurt clip înainte de proiecție, mulțumindu-ne că suntem printre primii care văd filmul și accentuând ceva cu care, după finalul peliculei, sunt de acord întru-totul: că este o poveste care a fost amânată pentru că TREBUIA văzută la cinema. ”Where it belongs”, a spus el.
Așa este.
Și acum să răspund la câteva dileme clasice, pe care le-am avut și eu înainte de vizionare.
CUM ESTE ”NO TIME TO DIE”, PER TOTAL?
Este un film simbolic, cu legături fine și aluzii semnificative la celelalte pelicule din seria Bond.
Te trece subtil prin istoria personală a agentului 007 și, aș îndrăzni să spun, este un film pentru connaisseurii de James Bond.
Poate fi savurat și strict ca divertisment, firește, dar cunoscătorii vor avea parte de niște acolade și subtilități care dau greutate poveștii.
De exemplu, vă recomand ca înainte să mergeți la ”No Time to Die”, să vedeți (sau să revedeți) filmul din 1969 cu George Lazenby în rolul lui James Bond: ”On Her Majesty’s Secret Service”.
Nu este cel mai reușit film al seriei, iar Lazenby sigur nu este cel mai grozav Bond, dar este semnificativ pentru acțiunea din „No Time To Die”, inclusiv tema muzicală din ”On Her Majesty’s Secret Service” fiind reluată în filmul actual.
Deloc întâmplător, este și coloana mea sonoră favorită dintre toate filmele cu Bond. Melodia „We Have All the Time in the World”, interpretată de Louis Armstrong:
„On Her Majesty’s Secret Service” este, de altfel, singurul film în care James Bond se însoară.
Ca un detaliu interesant pentru cinefili, Diana Rigg a interpretat-o, la senctute, pe șireata Olenna Tyrell, unul dintre personajele centrale din „Game of Thrones”.
Și a doua mare iubire a lui Bond, Vesper Lynd (interpretată de Eva Green) din ”Casino Royale”, este prezentă în ”No Time to Die”, tot în spirit.
Începutul lui „No Time To Die” îl găsește pe Bond acolo unde l-a lăsat în „Spectre”: alături de Madeleine (atât-de-franțuzoaica Lea Séydoux), călătorind prin lume.
„Drive faster” (Condu mai repede), îi spune Madeleine în timp ce merg cu superbul Aston Martin DB5 pe străduțele din Basilicata, Italia.
Moment în care el răspunde: „Why? We have all the time in the world!”. (De ce? Avem tot timpul din lume!). Pe fundal se aude, instrumental, melodia de mai sus a lui Armstrong, care devine laitmotivul acestui film.
Ideea se repetă în final și, fără niciun spoiler, timpul este simbolul acestui film, lucru evident încă din titlu.
Totul e despre timp: timpul irosit, timpul care înseamnă ceva, timpul pe care îl mai ai sau nu.
ESTE SPECTACULOS?
Da, mi-a plăcut mult din acest punct de vedere, doar că efectele speciale sunt 50%, iar restul de 50% îl reprezintă încărcătura emoțională.
În niciun alt film Bond nu am simțit această paritate, poate doar în „Quantum of Solace” (tare nimerit tradus la noi „Partea lui de consolare”), când James își revenea după pierderea lui Vesper.
Tot ca un detaliu pentru fani, în „For Your Eyes Only”, Bond se reculege la mormântul lui Tracy Bond, înainte de a pleca în misiune. În „No Time to Die”, el ajunge la mormântul lui Vesper, pentru a face pace cu trecutul.
O să vă placă urmăririle și filmarea făcută cu camere IMAX (chiar vă recomand să îl vedeți la IMAX, în 3D, este primul film cu Bond care are această variantă), dar „No Time to Die” este despre simțit, nu despre bum-bum și poc-poc.
Tot fără să dau spoilere, există câteva scene care m-au marcat la nivel de realizare cinematografică.
Prima este chiar la început, scena lacului înghețat, filmată fantastic și cu o mare încărcătură emoțională.
A doua este scena urmăririi în Aston Martin-ul DB5 în culoare bleu-gri.
Aceasta din urmă este una dintre cele mai bune din istoria francizei Bond, dar și prima în care intensitatea acțiunii se suprapune cu intensitatea dialogului care are loc în timp ce „răii” ciuruiesc mașina cu gloanțe.
Inclusiv ideea armei biologice pe care Bond luptă s-o intercepteze înainte să distrugă lumea este genial de malefică.
Te bântuie și după ce ai ieșit din sală, sub umbra unui „Ce-ar fi dacă?”.
ESTE PREDICTIBIL?
Pentru mine da, a fost predictibil, de la un punct încolo, însă tot am stat ca pe ghimpi în scaun.
Suspansul este bine-dozat și acțiunea te ține pironit timp de 2 ore și 43 de minute – da, este un film lung! – dar fără să îmi arog merite de oracol, de la jumătatea filmului eram cam 80% sigură cum se va termina.
Nu știam exact în ce mod se vor derula lucrurile, dar îmi era clar CARE va fi elementul-cheie.
De ce? Pentru că ideea în sine era prea ofertantă și premisele se înlănțuiau prea ispititor.
Exact ca în celebrul citat al lui Cehov: dacă apare o pușcă în cadru în primul act, sigur cineva va trage cu ea în ultimul act.
La un moment dat, înainte de final, mă gândeam că ar fi păcat ca scenariștii să nu folosească această trambulină pe care au creat-o cu atâta măestrie.
Era perfectă, tot într-un mod malefic și întortocheat, și o parte din mine ar fi vrut s-o vadă realizată, o parte nu. Mai mult nu.
Ce alte lucruri pot să vă spun fără să fie spoilere?
1. Genericul este senzațional ca idee, concept și execuție.
Toate genericele filmelor Bond sunt niște mici capodopere, dar „No Time to Die” cred că este cel mai bun de până acum.
Asta deși după melodia de generic interpretată de Billie Eilish nu pot spune că mă dau în vânt.
Este genul de cântec căruia trebuie să-i dai timp să se insinueze în mintea ta, se potrivește cu genericul, dar nu este în topul favoritelor mele.
În schimb, dacă nu știați melodia lui Louis Armstrong, pot pune pariu că veți pleca de la cinema fredonând „We Have All the Time in the World”.
Pentru mine aceasta este adevărata piesă tematică a filmului. O am în telefon de vreo șapte ani, în playlist-ul favoritelor.
2. Ana de Armas – care o joacă pe Paloma – este una dintre cele mai simpatice fete Bond.
Ca detaliu amuzant, am cunoscut-o pe Ana de Armas acum 3 ani, la evenimentul de lansare a calendarului Campari, la Milano.
Ea era protagonista acestuia și mi-a rămas în minte ca o fată răvășitor de frumoasă, dar și charismatică.
Face un rol reușit în film și nu este doar superbă, ci joacă și un personaj cu simțul umorului, care te surprinde în repetate rânduri.
Scena în care îi oferă lui Bond un smoking impecabil în care să se schimbe mi s-a părut o trimitere subtilă la Vesper, care îi oferă lui Bondîn „Casino Royale” un costum creat exact pe măsurile lui și, în fața privirii lui mirate, îi răspunde: „Te-am măsurat din clipa în care ne-am cunoscut”.
3. Filmul este încărcat de simboluri și „firimituri” lăsate pentru fanii seriei
Tot pentru cunoscători, există o scenă în care Bond își ia mașina din garaj și, într-una dintre cutiile cu lucrurile lui depozitate, se vede bulldog-ul de porțelan lăsat moștenire de către M, după moartea acesteia.
La finalul filmului, acea figurină va fi cu atât mai simbolică, dar nu pot să divulg nimic deocamdată.
4. Rami Malek este „băiatul rău”
Mi-a plăcut enorm de Rami Malek în rolul lui Freddie Mercury, iar în „No Time to Die” joacă bine rolul sociopatului de serviciu și al nemesis-ului lui Bond
Totuși, în raport cu alți antagoniști ai seriei Bond, nu pot spune că personajul lui a fost unul ofertant.
Are însă o replică, la un moment dat, care mi-a rămas în minte: „Vorbim de libertate și de liber-arbitru, dar cei mai mulți oameni vor să li se spună cum să trăiască și să moară fără să simtă, luați prin surprindere”.
5. Apare un personaj care ar PUTEA fi noul agent 007
Nu sunt sigură dacă nu e cumva un mod al scenariștilor de a ne induce în eroare, dar apare un alias feminin al lui Bond, pe nume Nomi.
Mi-a plăcut interpretarea actriței Lashana Lynch, dar nu mi se pare că Nomi a fost neaparat charismatică sau memorabilă.
Oricum, până la următorul film este neclar cine și cum va fi noul agent 007.
Totodată, acest film marchează o premieră, dintre toate cele 25 de filme ale seriei. Veți vedea de ce.
Mi-am dat seama, după ce am terminat de scris articolul, că am strecurat fără să vreau un mic spoiler, dar nu e vorba de vreun detaliu al acțiunii, ci mai degrabă de alegerea cuvintelor într-un anumit context, care este semnificativă.
Foarte puțini vor remarca, zic eu. Să vedem.
O să scriu și părerea mea emoțională și „dezlănțuită” despre film după ce apare în cinematografe, ca să eliminăm partea cu spoilerele.
Ceea ce am scris mai sus a fost părerea sinceră… dar omițând multe lucruri pe care mi-ar plăcea să le dezbat cu voi.
Recomandarea mea? Mergeți să vedeți ultimul ”Bond” în actuala formulă.
Este un film care va rămâne în istorie și experiența de cinema este incomparabilă. Dacă puteți să îl vedeți și în format 3D, ar fi extraordinar.
Nu e vreme de ratat acest ultim film cu Daniel Craig ca James Bond și, indiferent dacă o să vă placă sau nu, sigur nu o să fie o poveste ușor de uitat.
Foto: No Time to Die
Am avut acelasi sentiment legat de final, aceeasi infrigurare.
Si doua cuvinte ale lui Bond pur si simplu m-au rascolit. Cred ca sunt aceleasi…
#notimeforspoilers, da? 🙂