Am descoperit Elysèe în 2010, pe vremea când se numea Elysèe Concept și avea ca sediu principal un magazin cochet din Piața Lahovari. Nu eram familiarizată cu lumea parfumurilor de nișă, iar unul dintre primele ritualuri de inițiere mi-a fost făcut, la acea vreme, de către Cristina Balan, proprietara magazinului.

Am o memorie vizuală pronunțată și îmi amintesc și acum încăperile ticsite de sticluțe îmbietoare, zecile de arome, de povești. Era genul de loc din care te aștepți să ieși și afară să fie alt secol, ca în nuvelele lui Eliade. Atunci, la prima vizită, mi-a rămas în minte șiragul de sticluțe Puredistance, una dintre piesele de rezistență ale magazinului.

Parfumurile sunt create în Londra, Paris și New York, dar sunt gândite în Olanda, de către Jan Edwoud Vos, cu o mică echipă. Mi-a plăcut crezul lor: „Noi nu urmăm tendințe, ci vrem să facem parfumuri frumoase și eterne”. Pe atunci eram fidelă aceluiași parfum de vreo 10 ani și de-abia dădeam cu nasul – la propriu – de parfumeria complexă, cu nuanțe și subtilități.

N-am rezonat atunci cu Puredistance, dar șiragul de sticluțe asemănătoare cu eprubetele mi-a rămas în minte, așa cum mi-au rămas și parfumurile regretatei Mona di Orio. Țin minte și acum că se aflau lângă Puredistance, pe același raft. Da, știu, am mania detaliilor.

Există multe case de parfumuri de nișă, însă Puredistance, ca toate brandurile care au reușit să iasă din rând, se individualizează printr-un element. Parfumurile Puredistance sunt extracte de parfum pur, adică varianta cea mai prețioasă a esenței, cu cea mai mare concentrație de ulei. Rezistă remarcabil pe piele, ceea ce simțisem încă de acum 7 ani, când parfumul care mi-a rămas în memorie a fost „Antonia”.

Chiar și acum, după ce am testat noutățile și nostalgiile, tot spre Antonia mă îndrept. Jan Edwoud Vos vede „Antonia” ca femeia puternică, pozitivă, dar în același timp blândă, fără masculinitate gratuită. Este floral, dar un floral nuanțat, cu note de vanilie, vetiver, esență de trandafir și ylang-ylang.

 

Puredistance M (pe care de asemenea mi l-am amintit din trecut) este un chyphre oriental, cu note de piele, foarte senzual și „greu” pentru pielea mea, dar perfect pentru cei cărora le plac parfumurile bogate. Notele sunt de bergamotă, lămâie, piele și mosc, cu nuanțe de patchouli, iasomie și scorțișoară.

Puredistance I era prea complicat pentru mine la momentul la care l-am testat, dar acum a fost o revelație. E un parfum „tăcut”, care nu se remarcă prin dramatism și artificii, dar se așază pe piele și începe să devină o obesesie. Mie îmi tot venea să-mi miros încheietura mâinii. Am simțit pregnant pe pielea mea ambra, magnolia și mimoza naturală, dar pe fiecare piele înflorește altfel.

 

Dintre esențele cu care nu eram familiarizată, Opardu e foarte romantic, nu degeaba creatorii lui îl consideră un distilat de amintiri din vechiul Paris. Conține absolut de tuberoză, gardenie, trandafir bulgăresc, liliac și garoafă. Plus lemn de cedru, heliotrop și absolut de iasomie. V-aș recomanda să terminați cu el testarea, fiindcă e greu de uitat și, dacă îl folosiți în debut, ar putea să fure șansele altor parfumuri de a vă face o impresie.

Black, respectiv White, sunt două nuanțe la capătul opus al unui spectru. Black este misterios și cald, ușor opulent, în timp ce White e diafan ca un vis cu mult auriu și alb. Surprinzător, m-am regăsit mai mult în Black și, chiar dacă inițial l-aș fi văzut mai potrivit pentru un bărbat, s-a așezat foarte frumos pe pielea mea.

Cât despre ultimul parfum lansat, Sheiduna, el a fost conceput ca mix între opulența orientală și farmecul parizian, iar numele vine de la „Ea”, ”Sheika” și „Dune”. Toate trei înseamnă „seducție”. E complex și opulent, dar nicidecum strident. Chiar dacă toată lumea vorbește despre importanța atitudinii și a devenit un fel de truism, mi se pare un parfum care cere cu adevărat atitudine: trebuie să-l porți cu maximum de încredere în sine.