Lumea ceasurilor este adesea ermetică, ca un geam opac prin care pătrunde lumina, dar nu se observă detaliile.

 

Multă lume constată vizibilul și evidența: aspectul spectaculos al unui ceas, greutatea – sau lejeritatea – date de materiale tot mai evoluate ori statisticile legate de precizie.

 

Nu ajungi să înțelegi ceasurile în semnificația lor profundă până nu intri într-o manufactură orologeră, locul în care se naște timpul și unde fiecare ceas este un organism viu, pregătit să fie scos în lume în câteva săptămâni, luni sau, în cazul pieselor reprezentative, chiar în ani întregi.

 

În manufactura orologeră Bulgari din Le Sentier, cantonul elvețian Vaud, la un model nou echipat cu o Grande Complication – o funcție sau o combinație de funcții care merg dincolo de măsurarea timpului, precum tourbillon, cronograf, Perpetual Calendar – se lucrează până la cinci ani.

 

ÎNCEPUTUL

 

Povestea Bulgari este genul de istorie care trece testul timpului și unde ambiția se unește cu hazardul, inspirația și cu întâlnirile providențiale.

 

Totul a început cu ambiția, în 1884, când un bijutier grec pe nume Sotirios Voulgaris și-a deschis un magazin în Roma, oferindu-le italienilor obiecte lucrate în argint și antichități.

 

Succesul acestuia a dus la un al doilea magazin, dar și la o primă decizie inspirată: schimbarea numelui de Sotirios Voulgaris într-o versiune mai italienizată de Sotirio Bulgari.

 

O altă inspirație de marketing avant-la-lettre a fost titulatura aleasă pentru noul magazin: OLD CURIOSITY SHOP, practic un magazin de curiozități prețioase care să atragă ca un magnet turiștii bogați care vizitau Roma din toate colțurile lumii.

 

Tot pentru aceștia, Bulgari începe să creeze tot mai multe bijuterii în stilul vremurilor, elegantul Art Deco, iar odată cu venirea în afacere a celor doi fii ai săi, grecul devenit italian începe să se concentreze tot mai mult pe zona de bijuterie fină: piese scumpe, elaborate și spectaculoase.

 

Epoca de glorie a brandului Bulgari începe cu a această a doua generație, fiii lui Sotirio, care creează în anii ’40 modelul asociat până în zilele noastre cu casa Bulgari: Serpenti, ceasul cu brățara sub formă de șarpe încolăcit pe brațul purtătoarei, un model inspirat de bijuteriile din perioada vechilor romani și greci.

 

Toate inspirațiile Bulgari vin, de fapt, din această zonă a istoriei aduse în zona concretă: pietrele prețioase sunt tăiate în forma pietrei cubice folosite de romani la pavarea drumurilor; designul colierului Diva’s Dreams se inspiră din mozaicurile Termelor lui Caracalla; inelele B.zero1 preiau din arhitectura Colosseumului, iar ceasurile din seria Octo au forma hexagonală a modelelor sculptate pe cupolele romane.

Viziunea Bulgari – al cărui nume scris BVLGARI era tot o trimitere spre epoca romană – a coincis cu filmele celebre ale epocii, majoritatea povești istorice precum Cleopatra, Lawrence al Arabiei sau Spartacus, dar și cu perioada în care multe povești hollywoodiene, precum Roman Holiday, se filmau în Europa.

 

Apetitul cineaștilor pentru Roma a adus în câmpul gravitațional al brandului Bulgari toate superstarurile vremii: Elizabeth Taylor, Richard Burton, Gina Lollobrigida, Ingrid Bergman, Audrey Hepburn sau Tyrone Power.

 

Totuși, un element de mare rafinament și inspirație în istoria Bulgari avea să vină în perioada Art Deco din zona industrială, respectiv de la țevile metalice de gaz, transformate în iconicul Tubogas: brățara în care segmentele de metal par țesute împreună și care este până astăzi asociată cu modelul Serpenti.

 

EPOCA CEASURILOR

 

Povestea ceasurilor Bulgari poate fi încadrată la categoria elementelor de hazard, fiindcă primul ceas al casei a fost creat în 1975… dintr-o simplă curtoazie.

 

Era vorba despre BVLGARI ROMA – un ceas de aur, cu mecanism quartz – produs în iarna acelui an pentru a servi drept cadou de Crăciun pentru cei mai importanți clienți ai casei.

 

Succesul lui a fost atât de mare – la fel și dorința clienților de a-l cumpăra – încât a pus în mișcare o industrie nouă și de neoprit: ceasurile Bulgari, cu tot cu divizia orologeră fondată în 1982 la Neûchatel, Elveția, locul în care se creează cele mai precise ceasuri din lume.

 

Din seria întâlnirilor providențiale, integrarea pe verticală a brandului între 1982 și anii 2000 – pentru a putea produce totul in-house, de la mecanisme la cadrane și carcase elaborate, a avut drept moment de vârf achiziția brandurilor elvețiene de lux Daniel Roth și Gerald Genta.

 

Manufactura din Le Sentier, cea care face obiectul acestui articol, este vechea fabrică Gerald Genta, un nume cunoscut mai mult iubitorilor de ceasuri decât publicului larg, dar fără de care orologeria modernă nu ar fi existat în forma pe care o vedem azi.

 

Un veritabil colos al orologeriei, Gerald Genta (1931-2011) este omul care a creat modelul Nautilus pentru Patek Philippe, Royal Oak pentru Audemars Piguet, Constellation pentru Omega sau Pasha de Cartier pentru Cartier.

 

Și, odată cu integrarea brandurilor Bulgari și Gerald Genta, celebrul orologer avea să mai ofere lumii, post-mortem, încă un model iconic.

 

În 2012, după ce LVMH a achiziționat pachetul majoritar în Bulgari, un element de design care se găsea deja în portofoliul lui Genta și care nu fusese utilizat decât pentru câteva complicații a fost restilizat și transformat în elementul emblematic al ceasurilor Bulgari de azi: OCTO.

 

Dacă multe branduri orologere de azi încearcă să evoce spiritul anilor 60-70 lansând ceasuri cu alură sport și aspect vintage, OCTO de la Bulgari are spiritul autentic al perioadei, având la bază un design care a fost realizat cu adevărat în acele vremuri, un vintage veritabil.

 

În combinație cu mecanismele complexe și inovatoare realizate in-house, carcasa Octo a pavat drumul spre succes al Bulgari către o serie de 7 recorduri consecutive: de la cel mai mic mecanism Tourbillon din lume la cel mai subțire Minute Repeater, cel mai subțire ceas automatic, cel mai subțire Cronograf GMT Automatic, cel mai subțire Tourbillon Cronograf (skeletonizat) și cel mai subțire Perpetual Calendar.

 

Ca idee, dacă un ceas cu grosimea de 7,5 milimetri pare oricum foarte subțire, imaginați-vă un ceas cu mecanism tourbillon cronograf în această grosime.

 

 

Efortul de a miniaturiza calibrele, păstrând performanțele tehnice și găsind soluții inovatoare, reprezintă un mix între moștenirea Gerald Genta, al cărui renume se leagă și de arta miniaturizării pe zona Grand Complications.

 

Vorbind cu echipa de ceasornicari din Le Sentier, am aflat că doar crearea unui tourbillon durează trei zile: o zi montarea cuștii metalice în care se află acesta, o zi montarea tourbillon-ului și o zi alăturarea celor două într-un tot unitar.

 

Unul dintre elementele vizibile și reprezentative pentru piesele de orologerie fină îl reprezintă finisajul pieselor componente.

 

Un ceas haute horlogerie nu este frumos doar pe dinafară, ci și pe dinăuntru, ceea ce înseamnă că fiecare componentă trebuie să fie finisată și ornată la cel mai înalt nivel al abilităților ceasornicărești, chiar dacă unele componente nu vor fi vizibile niciodată cu ochiul liber.

 

Un element ornamental de mare efect pentru ceasuri îl reprezintă finisajul perlage, precum din fotografie.

El se realizează exclusiv manual, cu ajutorul unui instrument pe care mâna omului îl ghidează pe suprafața netedă a plăcii principale a ceasului.

 

Fiecare „perlă” sau cerc trebuie să pornească din mijlocul cercului anterior, ceea ce înseamnă o precizie la cel mai înalt nivel.

 

GRANDE SONNERIE

 

Poate cea mai frumoasă parte a vizitei, la nivel de precizie și spectaculozitate, a fost experiența în laboratorul Bulgari din care ies mecanismele Grande Sonnerie.

 

Una dintre cele mai frumoase complicații orologere, Grande Sonnerie înseamnă două (sau în unele cazuri patru) gonguri interne care marchează trecerea timpului din fiecare sfert de oră.

 

Dacă în ziua de azi asemenea complicații – pe care doar cei mai talentați ceasornicari le pot realiza – sunt un element de măiestrie și rafinament, la începuturile orologeriei soneria era un element de necesitate.

 

În vremurile în care casele nu aveau energie electrică, să afli ora în întuneric reprezenta o misiune imposibilă, de unde și ideea de a folosi sunetele pentru a transmite ora exactă în orice moment.

 

La ora 4:15, de exemplu, sunetul mai înalt se va auzi singură dată (pentru a indica sfertul de oră), urmat de patru lovituri ale gongului de intensitate mai joasă, pentru a indica ora.

 

La 4:30, sunetul mai înalt se va auzi de două ori (30 însemnând două sferturi de oră), la 4:45 de patru ori și tot așa.

 

Pentru a crea un nou mecanism dotat cu Grande Sonnerie, munca unui ceasornicar din Le Sentier poate ajunge și la cinci ani (față de 1-2 ani pentru un mecanism simplu), iar pentru asamblarea unui singur ceas prevăzut cu Grande Sonnerie același ceasornicar lucrează între 3 și 5 luni.

 

Având în vedere virtuozitatea și rigoarea pe care le implică aceste mecanisme, din manufactura orologeră Bulgari nu ies niciodată mai mult de 5 piese Grande Sonnerie pe an, toate fiind unicat.

 

Ca element de anecdotă, toate ceasurile Grand Sonnerie au același sunet, the Westminster chime, adică sunetul celebrelor clopote ale Big Ben-ului londonez.

 

Diferențe între „sonerii”

 

Există trei tipuri de ceasuri care marchează timpul la nivel auditiv.

 

Grande Sonnerie, descrisă mai sus, este cea mai complexă dintre ele, dar mai există Petite Sonnerie și Minute Repeater.

 

Petite Sonnerie marchează sferturile de oră, dar fără a marca de fiecare dată și ora de la momentul respectiv.

 

Astfel, la ora 4:00, sunetul mai slab al gongului se va auzi de patru ori, semnalizând că este ora 4.

 

Apoi, începând de la 4:15, la fiecare sfert de oră gongul mai înalt se va auzi o dată (4:15), de două ori (4:30), de trei ori (4:45).

 

Un Repeater clasic marchează ora, dar nu automat – precum Grande și Petite Sonnerie – ci prin apăsarea unui buton de către posesorul ceasului.

 

Există Repeater pentru jumătăți de oră, sfert de oră, 5 minute sau minut, în funcție de tipul complicației.

Iată și un material video cu vizita FINE SOCIETY la manufactura BULGARI din Elveția:

 

View this post on Instagram

 

A post shared by Fine Society by Diana Cosmin (@finesocietycurator)