Călătoriile de una singură sunt altfel de călătorii. Oamenilor care-mi spun că n-ar putea sta o zi, trei sau zece singuri-singurei, eu le spun că poate fi o terapie fantastică pentru minte. Să fii doar tu cu tine, descoperind locuri și alegând experiențe fără să te consulți cu nimeni sau să ceri părerea nimănui. Îți dai seama dacă te placi pe tine sau nu… iar răspunsul nu e mereu convenabil. 

Dacă n-ați mai fost niciodată singuri undeva, orașele mici sunt un bun început: sunt ușor navigabile, îți lasă spațiu, tihnă, îți dau liniște. Și, chiar dacă am fost singură în toate colțurile lumii, să explorez de una singură Salzburg zilele astea mi-a amintit cât de plăcut e un răgaz al tău cu tine, din când în când.

 

 

Singură sau însoțită, Salzburg se află de mult pe lista mea secretă de locuri în care mi se pare minunat să locuiești, fiindcă totul e gândit să-ți ușureze viața.

E genul de orășel din filmele vechi, în care vezi oamenii luându-și mic-dejunul tacticoși la terasă și intrând cu câinii peste tot, la terase, restaurante sau chiar biserici.

Am stat într-un boutique-hotel în care doar pe palierul meu erau patru câini. Nu mai zic de mulți copii jucându-se peste tot, în siguranță. 

Nu există oraș ideal, firește, dar Salzburg este un oraș cu adevărat prietenos, iar asta înseamnă mult. Oamenii pe care-i văd pe stradă au și ei viețile lor, deloc ușoare probabil, dar la prânz sau cină, când ies în oraș, orașul îi îmbrățișează, nu le este ostil. Le dă liniște.

De asta mi-e cel mai dor când ajung prin orașele mici: de sentimentul plăcut că te afli într-un loc în care nu trebuie să te mai zbați pentru lucruri. Ele sunt acolo, te așteaptă. Poți să lași garda jos.

Pentru un oraș relativ mic, de 150.000 de locuitori, Salzburg are multe de oferit. Are o latură barocă, de bijuterie veche, amestecată cu un aer proaspăt de noutate și start-up. 

Ai de ales între activități mai statice și liniștite, precum turul celor 40 de biserici din oraș sau faimosul „Sound of Music Tour” (fiindcă aici s-a filmat pelicula cu Julie Andrews și Christopher Plummer pe care o adoră generații de cinefili) și activități contemporane și cool: tur cu bicicletele prin oraș și pe lângă el, turul magazinelor de produse organice, explorat gastronomia locală prin restaurantele care folosesc ingrediente de la ferme din apropiere, vizitat muzee și instalații de artă modernă.

Cu dubla lui personalitate, Salzburg te scoate din ritmul vieții obișnuite. Iar când nu vrei să vizitezi nimic, poți doar să te plimbi pe străduțele lui, care sunt oricum precum un muzeu în aer liber. 

Trucul meu preferat: străduțele laterale

 

Dacă străduțele cu magazine sunt un furnicar de oameni și energii diferite, cum faci dreapta sau stânga pe câte o străduță laterală ai surpriza să te trezești singur, în liniște, printre tot felul de magazine curioase și încântătoare.

Baruri de vinuri organice, prăvălii de înghețată artizanală (e singurul loc unde am găsit înghețată de dovleac), magazine cu prăjituri de casă, localuri portugheze sau mexicane, în Salzburg poți găsi absolut orice-ți trece prin minte, dar mai ales tot felul de cotloane care oriunde altundeva n-ar supraviețui.

Astrid, ghida mea de la Autoritatea de Turism a Austriei, cu care m-am văzut puțin în prima zi, m-a dus la parfumeria ei preferată – un magazin mic, exact ca parfumeriile de pe vremuri – care este printre cele mai vechi din oraș.

Era în pragul falimentului, dar una dintre clientele fidele l-a cumpărat ca să-l țină în viață. ”Dacă am de cumpărat cosmetice, fac mereu cumva și le cumpăr de aici”, îmi spune Astrid. „Toți încercăm să susținem afacerile locale”.

Asta iubesc eu la austrieci: patriotismul local. N-am o mare afinitate față de ei ca popor, dar am apreciat mereu mândria cu care vorbesc despre țara lor și faptul că nu doar vorbesc, ci FAC. 

Salzburg e dovada vie: există magazine de vin organic care promovează mici vinificatori din regiune, magazine care au în geam scris, cu litere de-o șchioapă: „Made in Austria”, piețe de mici fermieri care vând brânză, legume, fructe, gemuri. Ba chiar și supermarketurile locale vând produse de la fermierii din zonă.

 

Andrea, de la Autoritatea de Turism a Salzburgului, mi-a explicat că nu există „mari fermieri” în Salzburg, ci multe afaceri mici. Cineva care are cinci vaci poate fi considerat un mare femier, în rest sunt producători mici, care se reunesc în aceste piețe, unele permanente și altele volante, iar oamenii îi caută și aleg să cumpere de la ei.

De multe ori am auzit la noi scuze cum că agricultura e prea fărămițată ca să poți să aduni fermierii la un loc, că e greu să grupezi designeri, producători, fermieri, orice. Austriecilor le iese și există inclusiv francize care promovează ideea de creativitate locală. 

Spre exemplu, există un magazin denumit Fachl (de la „fach” care înseamnă compartiment în limba germană) care este, așa cum îi spune și numele, o sumă de compartimente pătrate din lemn, fiecare dintre el fiind „închiriabil” micilor designeri sau artizani locali, la suma de 12 euro pe săptămână. 

Cu cât închiriezi pe o perioadă mai lungă, cu atât te costă mai puțin: dacă iei un compartiment pe tot anul, te costă 9 euro pe săptămână. La Fachl găsești tot ce-ți trece prin minte, de la portofele handmade la pălării, de la bijuterii la tocătoare de lemn, de la papetărie la haine pentru copii.

Toate făcute de branduri mici, care nu ar avea cum să-și deschidă un magazin propriu (cum să susții un magazin întreg de ochelari de soare din lemn sau de felicitări artizanale, în mijlocul Salzburgului?), dar care aici au expunere la un preț mic, în centrul orașului. Nu există „favoritisme”: un brand, un compartiment.

Producătorii locali de dulcețuri, vinuri, esențe au zona lor specială și închiriază compartimente pentru a testa produsele noi în rândul publicului.

Plimbându-te prin Salzburg vezi o mulțime de lucruri foarte bine-gândite, multe lucruri mici și deștepte, nu neaparat proiecte grandioase, dar care fac să-ți răsune în urechi același refren: „Se poate! Chiar se poate!”

 

Centrul este destul de bine-închegat, de-o parte și de alta a râului Salzach, iar în cele trei zile petrecute aici eu l-am bătut exclusiv pe jos. În trei ore l-ai văzut pe tot, asta cu tot cu oprit la magazine, privit, mers pe tihnă. 

Străduțele sunt mici, cochete, cu niște fațade impecabil renovate, cu firme vechi din fier forjat. Inclusiv McDonalds are o firmă „ca pe vremuri”, iar Zara se află pe locul unei vechi croitorii, drept pentru care i-a „moștenit” și firma de deasupra.

Foarte frumos este să observi că multe dintre prăvăliile vechi au rămas neschimbate: acolo unde pe firmă e umbrelă a rămas magazin de umbrele, acolo unde e furculița,  a rămas restaurant, acolo unde e cofetărie, a rămas cofetărie. Asta doare cel mai mult, prin comparație cu prăvăliile noastre defuncte: continuitatea.

Pe lângă partea joasă a orașului, mai există și partea înaltă: cetatea Salzburg, Muzeul de Artă Modernă și toate cotloanele care se află pe dealul care străjuiește așezarea. La ele poți ajunge fie pe jos, făcând o mică drumeție, fie cu lift sau funicular în doar câteva secunde. 

La oficiul de turism există și o broșură numită „Instagrammable Salzburg”, unde ți se explică cum poți ajunge cu bicicleta (închiriabilă din orice punct al orașului) în locurile esențiale din oraș și din apropiere, pentru a face cele mai frumoase fotografii.

Partea de jos a centrului istoric… pe tihnă

Eu aș păstra o zi întreagă pentru zona de centru: mers pe străduțe, gustat bunătăți locale, plimbat la pas, vizitat Catedrala din Salzburg – care este foarte frumoasă și are o atmosferă deosebită de liniște.

Evident, o oprire la casa în care s-a născut Mozart este obligatorie, ca și degustarea unor „Mozartkugeln”, care au pornit din Salzburg, din inspirația unui cofetar cu spirit antreprenorial.

Aici se cuvine neaparat o paranteză.

 

Contrar a ceea ce credem noi, bomboanele aurii cu chipul lui Mozart, pe care le găsim în Viena și în aeroporturi, NU sunt varianta originală, ci una produsă industrial pe baza rețetei inițiale. Da, știu, și eu am fost șocată.

Chiar dacă nu mi-au plăcut niciodată Mozartkugeln, habar nu aveam că originalul este de fapt altul decât cel văzut de mine prin magazinele de suveniruri din Viena, și nici că rețeta e păstrată cu sfințenie de familia creatorului ei, în Salzburg.

Originalul a fost creat de Paul Fürst în 1890, iar el a avut inspirația de a patenta produsul, astfel încât toate celelalte cofetării care produc ceva similar să nu aibă dreptul de a folosi cuvântul ORIGINAL.

Bomboanele Mozart ale lui Fürst sunt „Original Salzburger Mozartkugeln”, în acest ambalaj argintiu-albastru, ca în fotografie, iar toți ceilalți fac „REAL Mozartkugeln”, adică interpretări ale originalului.

Și Salzburgul e plin de ele, dar nu sunt nicidecum fake-uri (mie unele mi-au plăcut mai mult decât originalul), ci alte abordări și viziuni „cofetărești”.

Oricum, dacă le vreți pe cele originale ale lui Fürst, ele se vând doar în Salzburg, dar se pot comanda și online, de pe Original-Mozartkugel.com.  

Partea înaltă a orașului (cam jumătate de zi)

 

La fortăreața Hohensalzburg poți urca cel mai rapid cu funicularul, în doar câteva secunde (la propriu, eu am cronometrat 20 de secunde drumul). Stația lui se află la doi pași de Catedrala din Salzburg.

De acolo, printr-o potecă superbă prin pădure – potecă în sens metaforic, ea fiind în mare parte asfaltată și semnalizată – ajungi în 30 de minute la Muzeul de Artă Modernă, aflat la 2 kilometri distanță, tot pe coama dealului.

Indiferent dacă ești sau nu fan al artei moderne, merită să mergi în plimbare până la muzeu măcar pentru priveliștea superbă asupra orașului. Terasa muzeului se numește M32 și are mâncare bună, o atmosferă de liniște delicioasă și de acolo poți face cele mai bune poze asupra orașului. Mai frumoase decât de la cetate.

Dacă nu vrei să faci plimbarea de la cetate, poți să ajungi direct la muzeu printr-un lift aflat la baza dealului, care face vreo 10 secunde până sus. 

Cele 40 de biserici… sau o parte dintre ele

 

Salzburg este orașul bisericilor, fiindcă povestea lui a început de la Arhiepiscopul Gebhard, care în secolul XI l-a făcut „scaunul” său.

Arhiepiscopul a construit și cetatea Hohensalzburg și, chiar dacă orașul a trecut prin mai multe mâini de-a lungul istoriei, a rămas mereu o importantă capitală religioasă catolică.

Indiferent dacă ești religios sau nu, îți recomand să te oprești în drumul tău în bisericile care-ți ies în cale: sunt foarte diferite ca stil și arhitectură, dar peste tot vei regăsi o atmosferă plăcută de liniște și tihnă. Sunt ca niște „borne” ale orașului, fac parte din spiritul și identitatea lui.

Sunetul Muzicii

Dacă sunteți ca mine, nostalgici ai filmelor vechi, faptul că Salzburg este locul în care s-a turnat „Sunetul muzicii” ar putea fi relevant. De fapt, ESTE relevant pentru 70% dintre călătorii străini care vin în Salzburg până în ziua de azi, conform datelor Autorității de Turism din Salzburg.

Chiar dacă e un film care are peste 50 de ani, povestea e nemuritoare, muzica e grozavă și este genul de peliculă care nu se învechește, așa că e normal pentru cinefili să fie curioși în legătură cu locurile în care s-a filmat. Eu am făcut „Sound of Music Tour” în 2007 și este foarte frumos, dar cu un pic de efort poți explora și singur o bună parte dintre obiective. 

 

Spre exemplu, Grădinile Palatului Mirabell (unde Maria cântă celebra melodie „Do Re Mi”) sunt în centru și reprezintă unul dintre locurile de neratat, indiferent dacă ești sau nu fan al filmului. Sala de Marmură de la primul etaj e o bijuterie și recomand și un concert de muzică clasică acolo.

Biletele se rezervă de AICI iar experiența e superbă: să asculți muzică într-o sală atât de frumoasă, într-o seară de vară, este unul dintre acele momente care, așa cum spunea Dali, dau jos de pe suflet praful vieții de zi cu zi.

Și celelalte obiective de pe traseul locurilor de filmare sunt frumoase, precum fântâna cailor din fotografia de mai jos.

 

Pentru cele mai îndepărtate merită un tur organizat, dacă sunteți fanii filmului. Sunt foarte multe variante de tururi, eu am mers cu Panorama Tours în 2007 și au fost foarte profi. Turul te duce inclusiv la biserica în care are loc nunta Mariei cu Căpitanul (care e foarte frumoasă și se află în Mondsee, o localitate din apropiere) dar și la… tadadam… celebrul pavilion din film, care se află lângă palatul Hellbrunn.

De fapt, pavilionul se află chiar la gardul palatului (care este la rândul lui unul dintre locurile de filmare), după ce proprietarii Hellbrunn l-au scos din interiorul grădinii lor, fiindcă fanii filmului săreau gardul ca să se fotografieze cu el.

Salzburgul instagramabil

La punctele de informare turistică găsești o hartă foarte simpatică a locurilor instagramabile din oraș, cu tot cu felul în care poți ajunge la ele: pe jos sau cu bicicleta.

Unul dintre obiectivele de pe listă este Leopoldskron, casa căpitanului Von Trapp din ”Sunetul Muzicii”, un loc realmente fermecător. Se află pe malul unui lac, la circa 15 kilometri de oraș, dar merită un tur cu bicicleta. Leopoldskroner este actualmente hotel-boutique, iar înăuntru veți regăsi inclusiv sala de bal din film și holul cu trepte, atât de recogonoscibil pentru fanii peliculei.

Festivalul de muzică clasică

El începe la final de iulie durează peste o lună (43 de zile mai precis) și este evenimentul pe care-l așteaptă toți localnicii.

Practic, timp de 6 săptămâni orașul se transformă: apar covoare roșii, rochii cu trenă, limuzine și ecrane imense pe care se proiectează în centrul piețelor cele mai importante dintre cele 199 de spectacole, gratuit pentru toți doritorii.

Oficial, comercianții își fac în perioada festivalului jumătate din încasările unui an, deci vă puteți imagina efervescența momentului. Chiar dacă probabil aglomerația va fi considerabilă și nu veți mai simți aceeași tihnă dintr-o perioadă obișnuită a anului, cred că merită trăite câteva zile de festival, măcar o dată în viață. Eu le-am pus pe lista mea pentru anul viitor.

Orașul are suficiente de oferit pentru un city-break negrăbit, pe tihnă, dar poate fi și punctul de plecare al unei vacanțe frumoase în zonă. Locuitorii din Salzburg merg foarte des în Italia, Croația sau la vecinii nemți, în Bavaria, fiindcă peste tot se ajunge ușor, pe autostradă. Eu însămi am ajuns prima dată în Salzburg pe autostradă, din Italia, din zona Trentino Alto Adige.

De fapt, Salzburg e considerat un bun „hub” pentru a explora o mulțime de locuri. Iarna, domeniul schiabil austriac e la 40 de minute cu mașina și există shuttle-uri gratuite pentru turiști și localnici, care te preiau din centrul orașului și te duc la schi, apoi te întorc seara. Tot în zonă se poate face hiking și există chiar și canioane sau cascade pentru sport extrem. 

De asemenea, din Viena faci 2 ore și jumătate cu trenul până în Salzburg, aceasta fiind și varianta folosită de mine la cea de-a doua vizită. E un oraș legat extraordinar de bine de restul lumii, prin autostrăzi, trenuri, autobuze, avioane. Mai rar am văzut atâta coerență a infrastructurii și e încă un punct la care austriecii ar merita copiați. 

Așadar, prima oară am ajuns în Salzburg cu mașina, a doua oară cu trenul, acum cu avionul. Indiferent ce mijloc de transport alegeți, puneți Salzburgul pe lista de „Măcar o dată în viață”. Merită.