Când cititul este un stil de viață, cărțile îndeplinesc o sumedenie de roluri.

 

Pot fi evadări, lecții de viață, consolări temporare, întâlniri fugitive, conversații profunde, chiar și după-amieze de pierdut timpul.

 

 

Sunt adesea curiozități, cum a fost și cazul cărții scrise de Lauren Graham – „Talking As Fast As I Can”.

 

Nu aveam nicio așteptare, dar am cumpărat-o fiindcă tocmai terminasem o carte nespus de tristă (”Ceea ce încredințăm vântului”) și aveam poftă să ascult pe cineva povestindu-mi viața lui.

 

Voiam un dialog între mintea mea și viața altuia, o intrare în existența altei persoane.

 

O persoană pe care o îndrăgisem într-un serial de demult, ”Gilmore Girls”, și care mi s-a părut mereu atipică pentru Hollywood.

 

De altfel, Lauren a scris mai multe cărți, inclusiv una de non-ficțiune extrem de apreciată și care a fost la un pas să devină în film („Someday, Someday, Maybe”).

 

Eu am ales „Talking As Fast As I Can” fiindcă e autobiografică și, după citirea unui “sample” de câteva pagini pe iBooks, am avut senzația că, de fapt, citesc ceva scris de Lorelai Gilmore.

 

Lauren are mult bun-simț și un mod de a se raporta la Hollywood ca și cum ar fi (încă) un om din afară, un visător care încearcă să intre, deși nu mai e cazul.

 

Nu s-a pierdut în norul de fum al Cetății Filmului și poate să vadă în continuare cum stau lucrurile, lucid și fără să se ia prea mult în serios.

 

Vorbește despre toate joburile pe care le-a avut înainte, despre cum s-a obișnuit greu cu ideea de stabilitate într-o industrie în care ai impresia că orice proiect poate fi ultimul, despre ipocriziile de la Hollywood și despre serialele în care a jucat, mai ales continuarea Gilmore Girls – „A Year in The Life” (cartea a apărut în același timp cu seria nouă).

 

Și, pe lângă toate astea, are și niște concluzii despre viață foarte realiste și care te pun pe gânduri.

 

Unele dintre ele le-am lăsat în cele câteva paragrafe de mai jos.

 

Per total, este o carte ușoară, dar excelent scrisă, în același stil amuzant al lui Lorelai, care mitraliază glume, idei, amintiri, acolade.

 

M-a făcut să și plâng, însă, mai ales la pasajele despre actorul Ed Herrmann , care l-a interpretat savuros pe tatăl lui Lorelai, Richard Gilmore, și care s-a stins din viață înainte de seria „A Year in the Life”.

 

Moartea lui din serial oglindește moartea lui din realitate și, pentru că a fost un actor drag mie, m-au impresionat mult pasajele legate de el.

 

Recomand cartea pentru fanii Gilmore Girls, dar și pentru cei care sunt curioși în legătură cu viața unui actor celebru care a reușit să-și păstreze cu adevărat picioarele pe pământ.

****

 

 

 

****

 

 

****

 

 

****

 

 

****

 

 

****

 

 

****

Pentru mai multe cărți, povești și inspirații, mă puteți urmări și pe contul meu de Instagram.