Scurtă cronică de carte. Narine Abgarian – Din cer au căzut trei mere.
Realism magic și povestea duioasă a unei lumi care pare atât de familiară, deși este suspendată între cotidian și fantezie.
Din cer au căzut trei mere” este un gen de carte total diferit de ceea ce gust eu de obicei, dar care mi-a mers la suflet.
A fost o surpriză, fiindcă de la scriitorii latino-americani – care au setat ștacheta foarte sus – nu am reușit să mai savurez cu adevărat vreo altă formă de realism magic.
Povestea se desfășoară în Maran, un sat armean aflat undeva la confluența dintre lumi, unde lucrurile inexplicabile se confundă cu tradiționalismul, fatalismul și cu un fel de naivitate pură.
La nivel de acțiune, nu se întâmplă mai nimic, dar se întâmplă totul: e o carte de stare, de emoție, de descriere și rememorare.
Fiecare dintre personaje este luat la pachet cu istoria personală, cu victoriile și înfrângerile cărora le-a supraviețuit, astfel încât cea mai mare parte a acțiunii este centrată în trecut, nu în prezent.
În mijlocul poveștii se află Anatolia, care – la 58 de ani – este cea mai tânără locuitoare a acestui sat uitat de timp, un loc care a trecut prin război, foamete și nedreptăți și care are mare nevoie de un miracol.
Pentru amatorii de cărți dinamice, va fi o lectură puțin stranie la început, dar care te prinde prin blândețea ei.
E o carte plină de imaginație, magie și căldură, care te învăluie ca un cardigan pufos într-o zi de iarnă.
