Despre tot ce-i fin și fain

Sfaturile de frumusețe ale româncei care e manechin parizian la peste 60 de ani

By 1 martie, 2017Rituals
read time 5 min
Foto: Olesya Shilkina
 
1 martie, 2017

Sfaturile de frumusețe ale româncei care e manechin parizian la peste 60 de ani

Rodica Paléologue prezintă modă pentru case pariziene de top, a făcut un scurt-metraj pentru Louis Vuitton alături de David Bowie, este responsabilă de colecțiile în limba română la Biblioteca Națională a Franței, iar viața ei este un foileton de dramatism, pasiune și cochetărie. Acestea sunt lecțiile ei de frumusețe învățate după 30 de ani la Paris.

by
14700873_1826718264209510_7889627939571618758_o

 

Povestea demnă de roman a Rodicăi se află în integralitatea ei în articolul dedicat, despre cum o româncă specialistă în limbi clasice ajunge manechin senior la Paris.

 

După 30 de ani în Franța, Rodica și-a însușit spiritul și trucurile unei veritabile pariziene și am rugat-o să-mi povestească mai multe despre cum trăiesc și se comportă franțuzoaicele la ele acasă și mai ales cum navighează ele trecerea anilor. Dacă articolul mai vechi despre cum să te îmbraci și să te comporți ca o pariziană era viziunea mea asupra lucrurilor, aceasta este viziunea Rodicăi von Buta, după trei decenii la Paris.

Fine Society: Ce au franțuzoicele în plus și ce putem învăța noi din asta?

15069115_10209372806290784_3330262066457001234_o

 

Rodica Paléologue: Sacha Guitry a spus „Dacă luxul este legat de bani, eleganța este legată de educație” (Le luxe est une affaire d’argent, l’élégance, une question d’éducation). Ce diferă la ele? Mai multe lucruri.

 

În primul rând mentalul. Deși sunt departe de a fi atât de frumoase ca româncele, franțuzoaicele își poartă vârsta cu eleganță. Aceasta rezultă dintr-un fel de rezervă, respect și capacitate de a-i asculta pe ceilalți fara să-i întrerupă (être à l’écoute, a doua regulă a eleganței).

 

Apoi, stăpânirea de sine. O reală autonomie și afirmare discretă a personalității. Franțuzoaica își cultivă gusturile și pasiunile. La 20 de ani, prin anii 60-70, generația franțuzoaicelor de după război a fost rasfățată. Ele au evoluat într-un climat de opulență, eleganță și glamour. Prin urmare, franțuzoaica e șarmantă, nu v-ar jigni niciodată, are o formă de politețe care o și ține departe de conflicte personale. A fost educată să nu se facă remarcată, dar știe că merită să i se acorde importanță. Este întreprinzătoare, eficace și caută efectul fără ostentație.

14937188_10210840740674524_5350856273296059846_n

 

Care sunt trăsăturile principale ale stilului vestimentar franțuzesc?

Aparența franțuzoaicelor este simplă și „sofisticabilă”. O ținută clasică simplă, dar bine croită, fără prea multe detalii. Fără decolteu adânc. O tunsoare passe partout, simplă, naturală, dar precisă, cu spălat pe cap aproape în fiecare zi si cu brushing săptămânal. Toc nu prea înalt, unghii îngrijite.

 

Franțuzoaica e prototipul Audrey Hepburn: brunețică, nu prea înaltă, cu părul tăiat au carré, necomplicată, ușoară, rapidă, grațioasă, inteligentă, înțelegătoare, fermecătoare, Dar fără să se impună, e nederanjantă. De regulă nedespărțită de un șal pe care-l poartă diferit în funcție de ocazie: la gât, pentru aerul condiționat de la birou; pe umăr la o recepție; pe spate și brațe la teatru; înfășurată în el în avion. Sau, mai rar, poartă o blană de vizon și o poșetă mică.

Ce putem noi învăța de la ele?

15123312_1828189187458656_3704000604569969637_o

 

Să ne păstrăm imaginea și să trăim cu demnitate. Să ne menținem silueta, sau, dacă nu ne reușește, măcar să nu fim complexate de ea. Să nu ne plângem. Ele se plâng doar de starea vremii, nu de familie sau de mizeriile vârstei, pe care le acceptă fără resemnare, dar și fără revendicare.

 

Putem învăța să ne exersăm în permanență capacitatea de adaptare. Să știm să ne ascultăm vremurile și să-i respectăm pe cei care ne acordă atenție. Să ne bucurăm de viață cu adevarat, dar cu discreție, fără ostentație și fără încăpățânarea de a părea cu orice chip tinere. Să fim distinse, dar discrete. Să avem un regim de viață activ, cu un pic de sport, călătorii și mai ales practicarea unui hobby, fie el bucătăria sau nepoții.

 

Apoi, un mental de fier. Franțuzoaica e preocupată de a fi frumoasă, dar tot fără ostentație. La birou ea nu face neaparat schimburi de rețete, nici de trucuri estetice. Franțuzoaicele sunt ireproșabile, iar trăsătura asta face parte dintr-un fel de eleganță spirituală. Dar aceste principii, și chiar mai exigente de-atât, eu le cunoșteam din România, și sper că subzistă acolo și acum. Istoricul de artă Radu Florescu a spus tinerei intelectuale care eram cândva că „subiecte de conversație nu sunt nici rețetele, nici copiii, nici meteorologia”.

Care sunt ritualurile dumneavoastră de frumusețe, însușite în acești ani la Paris?

15025429_1828189574125284_6340964275657344359_o

 

În ritualurile mele de frumusețe intră mentalul, sufletul și corpul. Auto-depășirea. Mens sana in corpore sano. Muzica clasică și opera, sau jazz și muzică de cameră, în funcție de momentul zilei. Știrile. Mă înscriu în traiectoria zilei, ma simt prezentă, ceea ce îmi dă un sentiment de siguranță.

 

Nu prea fac sport, dar meseria de model implică exercițiul fizic. Adaug mersul pe jos și îmi rezerv o zi pe săptămână de stat în casă. Încerc să fiu din când în când cu mine însămi. În alimentație aplic principiul moștenit de la familie: puțin și bun. Nu fac nicio cură de slăbire. Mă hrănesc când mi-e foame. În farfurie, alimente colorate și variate, sursă de polivitamine și alte oligoelemente.

 

13767308_1145290705527900_6606014375276116855_o

 

Primele două lucruri de care țin seama sunt apa și odihna. Mă preocupă fața/obrazul, dar încerc să nu neglijez mâinile și picioarele. Mizez pe demachiere îndelungată seara, urmată de o ușoară săpunire a feței și gâtului cu un produs non-agresiv și de o apă de trandafiri sau alta loțiune. Un gomaj din când în când și cremă nutritivă. Eu nu prea cred în toate produsele inovatoare, folosesc mai degrabă o cremă clasică. Din când în când, puțin ulei de ricin pe gene și sprâncene, la fel ca și pe păr și unghii. Exerciții pentru ochi și mușchii feței.

 

Baia de picioare cu apă rece n-o uit niciodată, mai ales la ore foarte târzii. După care, în sfârșit, citesc instalată în prealabil cu picioarele mai sus decât inima.

13690955_1145298518860452_2705771295244032858_o

 

Dimineața: duș local cu apă rece pe față, gât și brațe, plus duș rapid cu apă rece după fiecare baie. A fost sfatul unei verișoare, când aveam 17 ani. Aplic rapid o cremă de corp relipidantă (pentru pielea foarte uscată, n.red).

 

Pentru păstrarea calității firului de păr, alternez utilizarea șamponului cu cea a cremei de păr. Deci mă spăl cu balsam, mă clătesc bine și la sfârșit îmi vărs pe creștet echivalentul unei căni de apă rece, pentru stimularea activității bulbului firului de păr.

 

Îmi descurc părul cu atenție în fiecare seară, cu excepția zilelor de shooting, la sfârșitul cărora (chiar și la ora trei dimineața uneori) ma cufund total în cadă. Adio fixativul și efortul muscular, trăiască baia de regenerare, cu puțin ulei de ricin sau câteva picături de uleiuri esențiale.

 

13641104_1145312068859097_8137730551200897078_o

 

Pentru întreținerea lungimii (rezonabile) și a rezistenței unghiilor prefer oja semipermanentă, care îmi satisface un alt principiu de frumusețe, acela de a fi tot timpul cochetă, fiindcă durează mai mult. Nu mă mai expun la soare decât minimul necesar. Am ascultat sfatul unei prietene și am avut norocul să-l urmez de 15 ani.

 

Fac exerciții rapide de alungire a articulațiilor. Stau în picioare în autobuz, ca exercițiu între momentele de destabilizare – foarte dese, din cauza pavajului de piatră al Parisului – și efortul de restabilizare a echilibrului. Solicită toți mușchii corpului. Încerc să-mi amintesc să-mi contractez din când în când prețioșii mușchi abdominali.

 

Am obiectivul să mă grăbesc din ce în ce mai mult, nu ca să-mi accelerez mișcările, ci pentru a contracara încetinirea naturală a corpului. Dar, în vederea întreținerii unei bune circulații, în afară de masaje îmi  propun să nu mă mai lovesc tot timpul fara să-mi pese. Acum consider că este și un bun mijloc mnemotehnic de a întreține spiritul de vigilență, atât de necesar pentru a rămâne în formă și receptivă.

 

În fiecare zi  fac câteva serii de exerciții de respirație, mai ales noaptea înainte de a adormi, pentru a realiza o armonie între activitatea inimii și cea a plamânilor.

 

Din când în când, mă las în pace.

Fascinanta poveste de viață a Rodicăi Paléologue o puteți găsi în articolul despre cum a devenit manechin senior după 24 de ani la Biblioteca Națională a Franței.

7 Comments

Leave a Reply