Toate lucrurile vin la vremea lor, dar pentru unele „vremea” se nimerește în cel mai nepotrivit moment.

 

Cel puțin așa ar arăta, din afară, povestea Ceciliei Codreanu, creatoarea brandului „Fereya”.

 

Cecilia a visat încă din copilărie să facă haine și a ajuns să-și împlinească visul după 12 ani de carieră într-un domeniu cu totul diferit: banking-ul.

 

În paralel, a făcut cursuri de croitorie și construcție de tipare, și-a adunat idei, a croit planuri și strategii, iar la începutul lui 2020 a lansat „Fereya”, punându-și în acest brand toate speranțele și entuziasmul de-o viață.

 

Exact zece zile mai târziu, izbucnea pandemia și lumea întreagă se oprea în loc.

 

Așa arată povestea privită din afară, pentru că, în realitate, ”Fereya” a venit în poate cel mai bun moment pentru modă.

 

Bun în viziunea creatoarei lui și a adepților modei „slow”, dar tragic pentru brandurile de masă, care visau creșteri procentuale cu două cifre ale vânzărilor, de la an la an.

 

Pentru cineva care își dorea însă un brand „slow”, această perioadă doar a reconfirmat ceea ce toți știam de multă vreme: că moda nu mai poate continua în ritmul ei lacom, în goana după noutăți, sezoane inventate și intercalate între cele clasice și mizând pe senzația de inadecvare indusă femeilor.

 

Senzația că nu ești șic, actuală sau cool dacă nu ai cel mai nou… orice dintre produsele scoase pe bandă rulantă în fiecare săptămână.

 

”Unii au spus ca mai rău de-atât nu se putea”, rememorează Cecilia reacția oamenilor care o compătimeau pentru venirea pandemiei exact în momentul de lansare a brandului ei.

 

În acel moment însă, gândirea de fost om de bancă, obișnuit cu strategii și scenarii, a salvat-o de la panică. Și-a făcut rapid un scenariu mental și a ajuns la concluzia că se putea… mult mai rău.

 

”Da, putea să fie mult mai rău, adică să fi deschis deja de 6 luni, lucrurile să evolueze pozitiv, implicit să mutăm activitatea de producție într-un spațiu mai mare, să deschidem un showroom, cu toate costurile de rigoare, cu chiria și utilitățile… și atunci, exact atunci să fi venit pandemia  și să intre toata lumea în casă”.

 

Sună mult mai rău, nu? 

 

Și totuși, în plină pandemie, oamenii au aflat de Fereya, au comandat piese, iar lucrurile s-au mișcat. Altfel decât ar fi visat oricine, dar s-au mișcat.

 

Planurile s-au reconfigurat și viața a mers mai departe.

 

Inclusiv fotografiile de campanie ale brandului, pe care le vedeți în acest articol, au fost realizate în starea de alertă, având-o pe Cecilia ca model, iar ca fotograf pe soțul ei, Mihai.

 

Și totuși… de ce vorbim atât de mult despre slow-fashion?

 

Indiferent dacă iubim moda sau ne este indiferentă, cu toții suntem înconjurați de ea și, în ultimii ani, aproape sufocați.

 

Reportajele indică tot mai mult și mai des înspre condițiile precare în care se produc hainele fast-fashion și despre cum presiunea de scădere a prețurilor duce atât la abuzuri pe linia de producție, cât și la o calitate tot mai proastă a hainelor în general.

 

Moda e tot mai zgomotoasă în direcția vânzării, însă e tot mai greu să te îndrăgostești de produse sau măcar să ai timp să le observi pe toate, înainte să apară altele și altele…

 

În această poveste apare, complet atipică, Cecilia cu a sa „Fereya”.

 

Dacă în afară trendul „slow-fashion” este deja un manifest în toată regula, în România lucrurile se întâmplă mai „slow”, dar se întâmplă.

 

În ultimul an am auzit tot mai des despre branduri românești care îmbrățișează această filosofie sau tind măcar către ea, iar pentru Cecilia a fost o strategie clară de la bun început.

 

„Fereya” a plecat de la o idee simplă, pe care Cecilia o numește „the 12 hours outfit”: un brand pentru femei normale, care au nevoie de piese multifuncționale (care să meargă pentru birou și pentru seară, cu o simplă schimbare de accesoriu), din materiale naturale și de bună-calitate.

 

Cu puține piese, adăugate într-un ritm lent, și cu atenție la detalii.

 

Practic există trei categorii: piese permanente, piese-capsulă (care apar ca noutăți, de două ori pe an) și ediții limitate, precum piesele cu imprimeuri, adăugate din când în când.

 

Atenția la detalii nu e doar o figură de stil, ci se vede în fiecare haină.

 

De exemplu, la una dintre cămășile Fereya, cea din imaginea de mai jos, nasturii sunt îmbrăcați în material, așa cum se făcea pe vremuri, unul câte unul, pentru a refolosi astfel materia primă care rămâne din procesul de croit.

 

E o formă de respect, pentru a nu arunca și a pune în valoare inclusiv lucrurile mici.

În plus, dă naștere unui detaliu șic și prețios: niște nasturi îmbrăcați în poplin roz-aprins.

 

Această filosofie a refolosirii, a ritmului lent și a timpului acordat clienților pentru a se decide asupra unei piese, fără teama că apare „noua colecție”, este filosofia de viață a Ceciliei.

 

Din fiecare călătorie a adunat câte o experiență și toate s-au concretizat acum, în „Fereya”: tot ce a observat la femei, la lume, la propriile nevoi în materie de modă.

 

Am povestit cu Cecilia despre inspirația pentru slow-fashion, despre ce înseamnă și mai ales ce NU înseamnă sustenabilitatea și despre nevoia de RESPECT în modă, într-un interviu care se va citi ca un roman. Veți înțelege mai jos de ce.

FINE SOCIETY: Ai petrecut 12 ani în banking, o zonă aparent fără legătură cu designul, dar care ți-a făcut un mare cadou: contactul cu nevoile femeilor normale. Ce ai învățat despre relația femeilor cu hainele în acei ani?

Cecilia Codreanu: Am învățat că, la fel ca orice altă relație din viață, și cea cu hainele poate fi una complicată… sau nu.

 

Asta depinde de mulți factori, începând cu setarea așteptărilor și terminând cu modul în care te raportezi la propria persoană: cât de mult te cunoști, cât de mult iubești, dacă ești sau nu conștientă de punctele tale forte, dacă vrei să scoți ceva în evidență sau dimpotrivă, să ascunzi sau să maschezi ceva. 

 

 

Un lucru însă pot afirma: această relație este bazată în principal pe nevoi.

 

Începe cu nevoile de la baza piramidei, pentru că există și această tipologie de femeie, care nu dă nici doi bani pe felul în care arată și pentru care hainele au un singur scop, anume să o protejeze de frig, de ploaie și să-i acopere trupul. 

 

Se continuă cu nevoia de a transmite un mesaj, de a scoate în evidență senzualitatea și, de ce nu, de a exploata la maximum acest dar cu care ne-a înzestrat natura și ajunge până la nevoia de recunoaștere socială. 

 

Un fel de „Port haine de la brandurile x, y, z, deci am un statut și o situație financiară care îmi permit acest lucru”.

FS: Cum s-a făcut virajul de la banking la Fereya? A fost un proces îndelungat sau mai degrabă un impuls de tipul „Acum sau niciodată”?

 

CC: Povestea este destul de lungă și nimic nu este întâmplător.

 

Nu eram deloc străină de ceea ce înseamnă croitoria. 

 

Am crescut într-o familie de croitori; străbunicul, bunica și mama au practicat această meserie.

 

De la 6-7 ani am învățat să cos atât la mână, cât și la mașină, chiar dacă făceam haine pentru păpuși și – spre nemulțumirea bunicii – le croiam și din hainele ei “de duminică”. 

 

Totul a început în 2015, când căutam ateliere de croitorie sau croitori unde să-mi pot realiza ținute pentru birou și nu numai.

 

A fost extrem de greu pentru că ba nu-mi plăceau cum sunt croite, ba nu eram încântată de cum sunt cusute și așa mai departe. Cred că n-am căutat eu destul de bine, pentru că există și oameni care scot niște mici opere de artă din mâinile lor. 

 

Dar ce să-i fac… defect profesional, când ceva nu-i cum ar trebui să fie, imediat îmi sare în ochi. Și uite așa m-am înscris la cursuri de croitorie, pe care ajunsesem să le frecventez după job. 

 

Pe parcurs mi-am dat seama că îmi place fantastic de tare și am început cursurile de construcție de tipare de croitorie.

 

Văzând că ideile mele încep să prindă formă și viață, m-am lăsat pradă acestei noi pasiuni și am început să fac haine și pentru prieteni, am investit în echipamente profesionale pentru a-mi ușura munca și pentru a obține calitatea pe care o doream și tot așa. 

 

Ideea că aș putea da o formă economică acestei pasiuni a venit în 2017, când am început să fac pași concreți în acest sens, să caut furnizori de țesături – mare durere de cap și una dintre cele mai mari provocări – să structurez modelul de business și partea de creație. 

 

În 2018 am luat o mică pauză, pentru că s-a născut fetița mea, Ana, și am revenit în forță în 2019.

 

După ce totul a fost pregătit în cel mai mic detaliu, de la creioanele de desenat schițele și până la hârtia pe care se printează AWB-ul, am lansat oficial shop-ul online FEREYA pe 5 martie 2020. Nici 10 zile mai târziu…. lockdown. 

 

În toată această perioadă, mare parte din susținere și implicit comenzi au venit din partea prietenilor, cărora nu am cuvinte să le mulțumesc.

FS: Fereya se bazează pe multifuncționalitate, materiale durabile și respect pentru materia primă. Cum ai ajuns tu la aceste concluzii?

 

CC: Partea de multifuncționalitate este unul dintre elementele centrale care stau la baza filosofiei de brand. 

 

Lucrând mulți ani într-un mediu care impune anumite canoane în ceea ce privește ținuta și de multe ori văzându-mă pusă în situația în care dressingul meu era încărcat cu haine pentru birou, dar extrem de sărac în ceea ce privește alt gen de elemente, am simțit nevoia unei simplificări. 

 

Să am o garderobă funcțională, în care orice element să meargă combinat cu aproape orice altceva, să le pot purta și la birou și după, iar trecerea să se facă cu ajutorul unui accesoriu care încape în poșetă, fară să mai fiu un melc care își umple portbagajul cu pantofi, genți și huse cu haine, de zici că stau să mă mut în orice secundă.

 

Pot spune că toate principiile enumerate în întrebarea ta au un element central: respectul.

 

Fie că vorbim de respect față de clienți, furnizori, angajați, față de bani, fie că sunt ai clienților sau ai noștri, față de timp, față de natură și față de orice ne înconjoară. 

 

Și, ca să detaliez mai pe larg cele spuse anterior, prin multifuncționalitate și materiale sustenabile arătăm respect față de timpul și banii clientului și față de natură. 

 

Tot prin utilizarea materialelor de înaltă calitate și minimizarea deșeurilor, ne arătăm respectul față de furnizori, care investesc constant în echipamente performante, în procese de producție din ce în ce mai prietenoase cu mediul, care asigură angajaților condiții bune de lucru, si nu în ultimul rand față de noi și de banii noștri. 

 

Dacă nu ești chibzuit și nu utilizezi la maximum resursele de care dispui, când tragi linie la final, toate aceste pierderi se reflectă în cost și implicit în prețul de vânzare.

 

Tot acest proces este ciclic, pentru că din nou ajungem la client.

 

Prin toate aceste lucruri, ne arătam respectul față de el.

FS: Într-o postare pe Instagram-ul Fereya spuneai că ai învățat în Vietnam lecția maximizării resurselor. Cum te-au inspirat călătoriile tale în elemente de funcționalitate pentru haine?

 

CC: Excursia în Vietnam pot spune că m-a învățat câteva lecții de neprețuit. Una dintre ele este cea a utilizării la maximum a resurselor pe care le ai. 

 

Am vizitat Cu Chi Tunnels – o rețea de tuneluri de aproximativ 200 km, din care doar 120 km sunt păstrate și astăzi, construită de soldații vietnamezi în timpul războiului – și am văzut cum, din lipsă de resurse, soldații își confecționau încălțări din camerele de la cauciucurile autovehiculelor armatei americane și, pentru a induce în eroare inamicul, le poziționau invers, adică cu călcâiul în față.

 

În locul armelor performante, ei foloseau bețe de bambus pentru a realiza tot felul de capcane și câte și mai câte. N-as vrea să întristez cititorii. 

 

O altă lecție însușită în Vietnam este cea a iertării și a toleranței.

 

Războiul a lăsat urme foarte adânci, unele cu efecte foarte îndelungate, cum ar fi “Agentul Orange” utilizat, care a stârpit sute de hectare pe care nici după 45 de ani nu mai crește nimic, și care a dus la malformații și incidență ridicată a cancerului.

 

Cu toate acestea, când îi întrebi pe vietnamezi ce simt atunci când văd că numărul de turiști americani este din ce în ce mai mare îți răspund: “Bucurie, asta înseamnă că vin să cheltuie bani în țara noastră și oricum trecutul nu poate fi schimbat, așa că nouă ne pare bine că vin în Vietnam”. Așa ceva n-ai cum să uiți.

 

Și, ca să intrăm într-o notă mai veselă, bucuria și ospitalitatea oamenilor din Toscana a fost și este în continuare o sursă de inspirație.

 

Într-un mic sătuc situat în inima Toscanei, Montaione, am întâlnit niște oameni absolut minunați.

 

Ar fi făcut aproape orice să te simți bine, fară a exagera nici măcar o clipă. Totul era atât de natural, de firesc, de normal la urma urmei.

 

Din toate călătoriile am mai învățat un lucru: să iubesc și să apreciez mai mult materialele care nu se șifonează.

 

Tocmai de aceea, mare parte din materialele pe care le utilizez în colecțiile Fereya îndeplinesc acest criteriu.

 

FS: Colecțiile Fereya se bazează pe un alt gen de schemă de producție. Cum vezi tu nevoile femeilor în raport cu modelul clasic al modei , care încearcă să împingă cât mai mult spre consum și sezonalitate extremă?

 

CC: După cum spuneam și la început, relația femeilor cu hainele este una bazată în principal pe nevoi.

 

Aici vorbim de nevoi reale sau nevoi inventate, alimentate constant de brandurile de fast-fashion și nu numai, branduri care scot câte cinci colecții pe an, că nici bine n-ai dat eticheta jos de pe un produs că imediat este băgat la reduceri pentru că – ce crezi?! – a apărut colecția nouă.

 

Și uite așa ai “nevoie” de niște haine noi, pentru că cele care erau noi acum o lună sunt deja din colecția precedentă.

 

Multe dintre femeile cu care am interacționat și cu care interacționez nu mai cad pradă acestui fenomen pentru că au înțeles că un astfel de stil de viață nu este sustenabil.

 

Și aici aș dori să punctez faptul că în ultima vreme tot aud: sustenabilitate-n sus, sustenabilitate-n jos.

 

În primul rând, eu cred că sustenabil nu e să cumperi cinci tricouri din bumbac organic pe sezon, ci UN TRICOU pe care să-l porți minim 5 sezoane.

 

Sustenabilitate nu înseamnă să plătești 100 de lei pe o rochie pe care să o porți un sezon sau maxim două, dacă nu exagerezi cu spălatul și purtatul, și care să fi fost confecționată de niște oameni care nu-și permit să se îmbolnăvească pentru că își pierd locul de muncă, iar de acces la servicii medicale nici nu se pune problema.

 

Din 50-60 de dolari pe lună nu-ți permiți așa ceva, chiar dacă trăiești în Bangladesh sau Cambodgia.

 

Sustenabilitate nu înseamnă să fie curat și frumos la noi, astfel încât mormanele de haine de pe platformele de gunoi să nu se vadă din balconul nostru.

 

Sustenabilitate înseamnă ca toți cei implicați în cadrul procesului de fabricare, începând cu cei care produc țesatura și terminând cu cei care asigură desfacerea, să aibă un trai decent, să lucreze în condiții normale, înseamnă să consumăm cu responsabilitate, înseamnă să ne pese de cei din jurul nostru și de viitorul copiilor noștri.

 

Nu mă înțelegeți greșit, nu îmi setez ca obiectiv să salvez planeta de foamete, însă nu pot să rămân imună în fața a ceea ce se întâmplă la nivel global și să spun “Lasă că doar nu ne umplu pe noi gunoaiele, la noi e bine și frumos”.

 

Îmi doresc o lume mai bună și mai curată, atât pentru noi cât și pentru copii noștri și chiar cred că stă în puterea fiecăruia dintre noi să o construim pas cu pas.

 

Toate elementele din cadrul colecțiilor Fereya sunt realizate ‘made to order’.

 

Clientul plasează comanda și în termen de maxim 10 zile este realizată și pregatită pentru livrare.

 

Această schemă are la bază două motive principale.

 

În primul rând, clienta are posibilitatea să-și personalizeze produsul după dimensiunile ei.

 

Și aici, tot dintr-o nevoie identificată în rândul femeilor, am decis să implementez această opțiune.

 

Dacă ai 1.55 m înălțime, o rochie mini îți va veni până la genunchi, iar într-o rochie maxi te vei împiedica pentru că e ultra-maxi. Și invers, dacă ai 1,80m , rochia maxi îți va veni midi.

 

Ori ca să scutim aceste plimbări cu produsul nou la atelierul de retuș, clienta are din start posibilitatea să stabilească lungimea produsului, lungimea mânecii, culoarea. A nu se confunda cu ‘made to measure’, unde se lucrează la circumferințe.

 

La ”made to order” se operează doar pe lungimi.

 

În al doilea rând, dacă pentru anumite articole nu există cerere, din material poți realiza altceva, în schimb dacă ai stocuri de produse finite, este nevoie să le împingi în piață cu orice preț sau – dacă tot nu se vând – se traduc în pierderi și mai devreme sau mai târziu tot la platforma de gunoi ajung.

 

FS: Cum ai ajuns la produsele care se află azi în portofoliul Fereya? A fost inspirație sau o strategie foarte clară de a acoperi anumite nevoi indispensabile ale femeilor de azi?

 

CC: A fost un mix dintre cele două.

 

Aproape toate elementele colecțiilor Fereya pot fi purtate atât în timpul zilei, la birou și nu numai, cât și seara. 

 

După cum spuneam, scopul a fost foarte clar de la bun început, respectiv trecerea de la un context la altul să poată fi realizată cu un accesoriu care încape în geanta de mână.

 

A nu se înțelege prin geanta de mână un bagaj de mână (râde).

 

Prin accesoriu mă refer la lucruri mici: o pereche de cercei sau un colier statement, o eșarfă sau un ruj roșu.