Eu sunt un om al dorului.

 

Nu știu dacă simțul nostalgiei este ceva cu care ne naștem, un fel de setare „din fabrică”, dar în cazul meu facultatea dorului și a amintirii este o caracteristică definitorie.

 

Mult mai exacerbată decât pentru restul lumii și încărcată de un ocean de nuanțe, legături, simboluri.

 

Altfel spus, dacă mă împrietenesc cu cineva, o fac pentru totdeauna, iar în bagajul meu emoțional cu acea persoană se vor afla, până la finalul timpului, toate amintirile și amănuntele care ne-au legat vreodată. Nu arunc nimic, nu fac niciodată ordine.

 

Când cei de la Nespresso mi-au propus să fac un giveaway pe pagina mea de Instagram (îl găsiți AICI, e foarte frumos și NU este cu tragere la sorți, ci cu povești), având ca temă dorul, nu a trebuit să mă gândesc de două ori.

 

Inițial trebuia să fie doar atât, o postare de giveaway cu minunatele produse Nespresso de sărbători, dar am vrut să scriu acest articol mai amplu despre dor, fiindcă am o poveste de spus. 

 

Nu e povestea mea, e povestea unui om drag mie, de care mi-e dor tare și care poate inspira mulți oameni în acest an complicat. I-am cerut voie să îl scriu, pentru că… ei bine, veți înțelege mai jos de ce.

 

DORURILE DIN CEAȘCA DE CAFEA

 

De ce mi-au propus cei de la Nespresso să scriu despre dor?

 

Pentru că, în acest an al distanțării, nu ne vom putea vedea de sărbători cu toți oamenii cu care am vrea să ne vedem. Nu vom putea bea toate cafelele pe care ne-am dori să le savurăm cu ei, nu ne vom putea spune pe viu toate poveștile, în seri târzii de râs și de amintiri.

 

Colecția Nespresso de sărbători e gândită special pentru a fi o sursă de cadouri utile și frumoase pentru oamenii dragi aflați la depărtare, dar și mici răsfățuri de la noi, pentru noi.

 

Astfel, pe lângă cele trei sortimente de cafea în ediție limitată de sărbători, au fost lansate noi seturi de cești din ceramică (pentru cappuccino,espresso și lungo), boluri în ediție limitată realizate în colaborare cu prestigioasa firmă Alessi și designerii Paolo Lomazzi și Donato D’Urbino, ediții limitate de ciocolată (Ruby Cocoa a devenit una dintre excepțiile mele dulci) și multe alte accesorii utile și numai bune de alimentat tabieturile noastre zilnice. 

În fond, anul acesta micile obiceiuri zilnice ne-au salvat emoțional și ne-au dat un strop de seninătate într-o vâltoare de incertitudine.

 

Cele trei sortimente festive de cafea sunt ”Variations Amaretti” (arome de migdale și vanilie), ”Torta di Nocciole” (alune de pădure și cereale dulci) și „Il Caffe”, un sortiment condimentat, intens.

 

POVESTEA PATRICIEI 

 

Este povestea omului cu care, dacă aș putea, aș vrea să stau la o cafea câteva ore bune, să povestim toate câte s-au întâmplat în acest an.

 

Să mâncăm Amaretti și Cantuccini, la o ceașcă de Nespresso „Torta di Nocciole” și să facem haz de necaz de acest 2020 care se anunța atât de promițător și care s-a dovedit a fi mai degrabă un test de rezistență.

 

Vedeți voi, prietena mea Patricia este o învingătoare.

 

Ea însă nu știe asta, la fel ca mulți dintre noi.

 

Sau, dacă o știe undeva în adâncul sufletului, cu siguranță nu la asta se gândește dimineața când se uită în oglindă înainte să plece la serviciu, făcând naveta preț de 40 de minute până în centrul Londrei. 

 

Londra, orașul visurilor ei, în care trăiește și lucrează din septembrie 2019.

 

Patricia este genul de om cu un dar aparte pentru cuvinte, cu o putere de muncă fantastică și cu tăria de a se reinventa mereu. Nu este însă un om al laudelor de sine, cum nici eu nu sunt.

 

Ba chiar din contră, este omul care își poate găsi oricând un defect într-o mare de calități. E doar unul dintre lucrurile pe care le avem în comun.

 

O cunosc din 2010 și inițial am fost colege în cadrul aceluiași trust de presă.

 

Prima oară când a venit în redacție, avea o pălărie cu panglică roșie cu buline, ochelari și un zâmbet imens. Era persoana care urma să ne ajute temporar la corectură, într-o perioadă în care omul nostru de bază pe această funcție lipsea.

 

De la postura de corector, Patricia a ajuns să scrie interviuri lungi și cronici culturale, să facă recenzii de cărți și să devină ea însăși un om de bază.

 

Apoi a trecut către zona de comunicare, s-a ocupat de multe branduri iubite de la noi, iar la finalul anului trecut m-a anunțat că vrea să-și îndeplinească un vis mai vechi și mistuitor din studenție. Londra.

 

Imaginați-vă o româncă de treizeci și un pic de ani care pleacă la Londra în plin Brexit pentru a lucra în comunicare și relații publice, într-o altă limbă decât cea maternă.

Și care, la nici două luni de la intrarea în perioada de probă, se trezește în plină pandemie, în lockdown într-o țară străină.

 

Și totuși, în acest an complicat, cu o viață nouă, un job nou, un anturaj nou, fără posibilitatea de a-și vizita familia sau a-și lua măcar o zi de vacanță, Patricia a făcut Londra să fie a ei. 

 

Cea mai elocventă dovadă: acum o lună, compania multinațională pentru care ea lucrează (una dintre cele mai mari din Marea Britanie) a avut un eveniment public foarte important, transmis live pe Facebook. 

 

Persoana care a ținut timp de o oră live-ul de Facebook, vorbind în direct, fără prompter, fără cască și fără notițe, explicând de la A la Z activitatea companiei, procedurile, ba mai luând și întrebări „live” de la zecile de mii de urmăritori a fost… Patricia.

 

O româncă, într-o echipă formată integral din vorbitori nativi de limba engleză.

 

Când am tendința să mă plâng că anul 2020 a fost greu sau să-i compătimesc pe alții care se plâng, mă gândesc la Patricia și la modul în care ea a navigat această perioadă complicată. 

 

Și tot de asta mi-am și dorit să spun, pe scurt, povestea ei.

 

Pentru că mi-e dor de ea, dar sunt și tare mândră de ea. Și, dacă nu pot să îi spun asta față în față, la o cafea, vreau să o scriu aici, pentru ca reușita ei să inspire și pe alții.

 

Există o vorbă care spune așa: ”Nu contează ce i se întâmplă unui om, contează ce face omul cu ceea ce i se întâmplă”.

 

Nu știm de ce suntem în stare până când nu suntem puși în fața faptului împlinit, iar anul 2020 ne-a servit această lecție dimineața, la prânz și seara. Cu vârf și-ndesat.

 

Până când Patricia va putea reveni în țară pentru a sta cu mine la cafeaua noastră mult-amânată, îi voi trimite un set de cești Nespresso, cu tot cu sortimentele de sărbători, plus câteva bunătăți dulci: ciocolată Ruby Cocoa în ediție limitată, Amaretti și Cantuccini. 

Eu îmi voi bea cafeaua în sufrageria mea din București, ea și-o va bea în biroul ei din Londra și, prin intermediul acestui tabiet, vom împărtăși, de la depărtare, un mic moment de complicitate.

 

Un pachet similar va pleca spre unul dintre cititorii #FineSociety și toate detaliile sunt pe Instagram, la celălalt capăt al unui exercițiu de sinceritate: ție de cine îți va fi dor anul acesta, de sărbători?

*****

Colecția integrală Nespresso de sărbători o găsiți în Nespresso Boutique din Calea Dorobanți 210, în boutique-ul din Băneasa Shopping City și la punctele de vânzare din AFI Palace Cotroceni și Mega Mall. Totodată, toate produsele pot fi comandate și pe site-ul Nespresso.