Ai vrea să petreci o zi în castelul familiei Guldenburg?
„Das Erbe der Guldenburgs”, tradus la noi „Moștenirea familiei Guldenburg”, a fost serialul emblematic al anilor ’90 și un pretext de visare pentru o generație întreagă de copii, printre care și eu. De la Guldenburgi am învățat că totul e despre putere, intrigi, secrete, relații, strategii și, în cele din urmă, despre iubire. Un pic mai târziu, am avut surpriza să descoperim că și viața reală lucrurile stau tot cam la fel.
Dintre toate nostalgiile mele legate de serialele din anii ’90, cele mai puternice se leagă de „Moștenirea familiei Guldenburg”. Imaginea castelului lor vopsit în galben, locul în care se desfășoară hățișul de rivalități, intrigi și iubiri, mă urmărește până în prezent, ca și ținutele lor elegant-nobiliare, care păreau pe atunci desprinse dintr-o altă lume.
După ce am învățat să citesc, am devorat și cărțile lui Axel Rode, după care s-a făcut serialul, și am bătătorit pentru prima dată calea inversă: de la film la carte. Citind intrigile pe care le văzusem deja pe micul ecran, mi se părea că-i revizitez pe Nane, Tobias, Kitty, Sascha, Achim sau Evelyn. Da, după cum se vede, încă îmi amintesc numele lor.
Personajele mele preferate erau mezina Nane (interpretată de Katharina Böhm) și mama ei, Christine (Christiane Hörbiger), pentru că eleganța lor mi se părea desăvârșită. Aveau rafinament, clasă și un soi de prestanță neostentativă, ca și cum tot ceea ce purtau le-ar fi venit la fel de firesc precum o a doua piele.
Fiecare personaj din serial avea însă o ținută și un stil aparte, inclusiv bunica Hertha, cea mai vârstnică din serial. Am învățat multe despre rafinament și stil de la Guldenburgi, mi-am educat reflexul de a recunoaște ceva frumos și de a distinge un alt tip de design interior.
M-am familiarizat cu spații mai ample decât aș fi putut visa vreodată și am înțeles că există o lume mare acolo, care așteaptă, cu toate minunățiile ei. La cinci ani, un serial chiar poate să aibă acest efect de magie.
Chiar dacă serialul e doar o amintire, partea grozavă pentru orice nostalgic cu un apetit pentru călătorii, așa ca mine, este că Schloss Wotersen, cum se numește de fapt castelul baroc al Guldenburgilor, se află în apropiere de Hamburg și este vizitabil.
Fundațiile castelului datează din secolul XV, când aparținea familiei Daldorf. A fost cumpărat, în 1717, de către familia de nobili Bernstorff, Andreas Gottlieb von Bernstorff fiind unul dintre cei mai importanți politicieni ai vremurilor sale. Moștenitorii lui au reconstruit un nou castel – actualul Wotersen – în secolul VIII, după planurile arhitectului Johan Paul Heumann. Așadar, castelul Guldenburgilor a avut mereu o aură nobiliară plutind asupra lui.
Domeniul Wotersen este vizitabil la exterior în tot timpul anului, iar în perioade speciale precum Crăciunul sau festivalul de muzică clasică ce are loc în timpul verii, și interioarele sunt deschise publicului. Se află pe lista mea de multă vreme, așa că următoarea călătorie în Germania va include și o oprire la Hamburg, iar de acolo la Gulden… pardon, la Wotersen.
Tu ce amintiri ai legate de fascinanta familie Guldenburg?