Despre tot ce-i fin și fain

3 cărți pe care ar fi trebuit să le citesc mai devreme

By 13 septembrie, 2018Chronicles
read time 5 min
 
13 septembrie, 2018

3 cărți pe care ar fi trebuit să le citesc mai devreme

În fiecare lună scriu despre o carte – sau mai multe – de citit gratuit în biblioteca de la Qreator by IQOS, spațiul experiențial creat în fosta Casă Oromolu, pe Aviatorilor 8A. Într-un decor modern și avangardist, aveți acces la 300 de titluri îndrăznețe și noutăți editoriale, iar luna aceasta scriu despre trei volume care merită răsfoite de către orice om al vremurilor nostre.

by

Când eram în liceu și facultate, îmi plăcea enorm să stau prin biblioteci. Favorita mea era cea de la British Council, un loc care părea pe atunci desprins din altă lume. Avea un aer occidental, lumină ideală pentru citit, totul era nou sau aproape nou iar cărțile erau titluri pe care nu le găseai în altă parte. Unde mai pui că o carte în engleză costa pe atunci o avere.

 

Și acum, când închid ochii, mă văd în biblioteca lor și am un sentiment de liniște. Când stai undeva și citești o carte, în tihnă, pentru câteva ore ai impresia că totul e bine în lume, o senzație aproape uitată în ziua de azi.

 

De asta, și nu numai, scriu cu atâta patimă despre ideea de bibliotecă, fie ea clasică sau neconvențională. Când am bătut palma cu Qreator să fac această rubrică lunară de lectură, m-am simțit ca un copil în magazinul cu jucării: să pot să-i inspir pe oameni să meargă într-un loc în care să se poată simți acea tihnă, atât de dragă mie. Așa că entuziasmul meu e cât se poate de real, de fiecare dată.

 

De ce? Pentru că e un loc cool, Qreator. De multe ori când trec prin zonă și am niște minute libere în programul meu, mă opresc să răsfoiesc ceva sau să stau puțin să-mi adun gândurile. E răcoare, e plăcut, e un moment de răgaz. Bucureștiul nu prea are locuri tihnite, de popas, unde să poți să stai și să te bucuri de lucruri fără să te întrebe nimeni nimic.

 

Nu întâmplător am început cu biblioteca adolescenței mele. Acolo am citit primele mele cărți de business și leadership în adevăratul sens al cuvântului: autori care nu fuseseră traduși la noi, o scriitură prietenoasă și vie, un limbaj care te făcea să înțelegi rapid niște lucruri complicate, explicate nespus de simplu. 

 

Acum, mulți ani mai târziu, aproape toate cărțile bune de leadership au fost traduse și la noi, deci pentru cei care nu se simt stăpâni pe engleză nici măcar acesta nu e un pretext viabil. Iar cele trei cărți pe care le-am ales din biblioteca de la Qreator sunt titluri care mi-au tot ieșit în cale, dar pe care am ajuns să le citesc destul de târziu. 

Cred că mi-ar fi fost mai de folos mai devreme, înainte să apuc să testez pe „calea grea” unele lucruri din ele. Dacă nu le-ați parcurs deja, vă sfătuiesc să le aruncați o privire atentă, le găsiți în „Camera de relaxare” de la Qreator.

 

Daniel Pink – Drive

Cartea lui Daniel este deja un clasic, dar cumva mi-a scăpat la vremea ei și am citit-o la un moment în care deja testasem pe propria piele – și pe calea grea – ceea ce scria acolo. 

 

Este, în esență, o carte despre mecanismele motivației, dar nu în sensul acela inspiraționalo-new-age, de tipul „Găsește în tine resorturile de a merge mai departe, orice ar fi”, ci cu tot felul de informații și studii interesante de psihologie comportamentală. 

 

Chiar dacă te-ai studiat pe tine însuți și ți-ai descoperit „butoanele” potrivite pentru auto-motivare, cartea lui Pink îți va explica în bună măsură și de ce anumite lucruri funcționează și altele nu, dincolo de dovezile empirice de tipul „Știu că la mine merge asta și nu merge cealaltă”. 

 

Vei înțelege mai bine de ce o motivație exterioară, oricât de atractivă, își pierde la un moment dat puterea și nu poate construi performanță pe termen lung; ce înseamnă autonomia în plan motivațional și, partea mea preferată, cum funcționează mecanismul nostru intern de auto-convingere. E o carte care se citește ușor, dar din care e foarte posibil să dai citate mult timp de-acum încolo.

 

Simon Sinek – Liderii mănâncă ultimii

Îmi place mult Simon Sinek și, înainte să citesc vreo carte de-ale lui, i-am descoperit filmulețele de pe YouTube, la recomandarea unui prieten. Apoi am intrat pe Amazon și i-am comandat două dintre cărți, printre care și pe aceasta, cu titlu ciudat la prima vedere. De fapt, se bazează pe un principiu simplu, din biologie primară: de la începutul vremurilor, în triburile de vânători sau culegători, cei cu rangul cel mai înalt mâncau ultimii. 

 

Un pușcaș marin i-a confirmat lui Sinek că principiul se păstrează în prezent și în armată și în alte structuri cu reguli clare. „Ofițerii mănâncă ultimii”. Această ierarhie inversată înseamnă, de fapt, că echipele/triburile/plutoanele sau oricum am vrea să numim grupul de oameni din jurul acestor lideri vor avea încredere deplină în ei. Având încrederea (și dovada) că liderii au grijă de oamenii lor, se vor simți în siguranță și, în contrapartidă, vor oferi la rândul lor loialitate și performanță. E o relație care se construiește în timp și are regulile ei, dar care – odată înțeleasă – poate fi extrapolată la orice domeniu, nu doar la business.

Ideile lui Sinek sunt în aparență lucruri de bun-simț, pe care toți le-am intuit la un moment dat și care au o logică evidentă, dar sunt argumentate atât de bine încât le înțelegi și le interiorizezi mult mai clar.

 

Foarte tare îmi place și teoria lui Sinek despre „Puterea lui DE CE?”: faptul că oamenii care au clădit nu doar afaceri de succes, ci adevărate imperii sau școli de gândire – precum Apple, Harley Davidson sau, în sfera personalităților, Martin Luther King Jr. – nu au pornit de la CE voiau să facă, ci de la motivele pentru care își doreau un anumit lucru.

 

 „Oamenii nu cumpără de la tine CE faci sau CE spui, oamenii cumpără motivul pentru care o faci sau o spui. Îi interesează DE CE vrei să faci sau să spui un anumit lucru”, explică Sinek. 

Wake Up – Escape a life on auto-pilot

De câte ori nu ni s-a întâmplat să mergem cu mașina de la birou spre casă și să nu ne dăm seama când am ajuns, fiindcă – deși reflexele și obișnuințele erau la locul lor – mintea noastră hoinărea în cu totul altă parte, la lucrurile pe care le mai avem de făcut sau la ultimul proiect neterminat? Nu doar la condus se aplică acest principiu, ci la viață sub toate aspectele ei. 

 

 

În mare măsură, trăim pe „auto-pilot”: facem lucruri din rutină, obișnuință sau din orice alt motiv în afară de trăitul conștient. Statistic – fiindcă s-au făcut inclusiv studii pe această temă, trăim cam 80% din timp pe „default”, fără o prezență activă în ceea ce facem.

 

Cartea lui Chris Baréz-Brown pornește de la această realitate și propune o serie de exprimente care o să te pună pe gânduri. Ca să ieși de pe auto-pilot nu trebuie să se întâmple vreun cataclism sau să ai o revelație grandioasă cu care să te trezești într-o dimineață, ci e suficient să faci lucruri mici, în fiecare zi. Sau măcar cât poți de des. 

 

De la scris scrisori până la cățărat în copaci, ideile lui Barez-Brown sunt ingenioase și îți vor rămâne în minte. Chiar dacă nu te vei duce pe loc să te cațeri într-un copac, ele primenesc subtil terenul fertil pentru o altă abordare a vieții.

 

Și, când va veni vremea și va fi momentul potrivit, îți vei aduce aminte de ele. Ți-o spune cineva care a testat la prima mână puterea ideilor potrivite la momentul oportun.

Qreator by IQOS se află pe Bulevardul Aviatorilor 8A, lângă ieșirea de la Metrou Victoriei.

 

Poți citi AICI și despre cum îți poți face biroul acolo, în zilele în care ai nevoie de un loc cool în care să lucrezi.