Am făcut precizările de mai sus ca să fie clar că am un nas complet obișnuit, ba chiar îmi e mai greu decât majorității oamenilor să disting anumite parfumuri sau să le recunosc, din cauza alergiilor. Ceea ce am făcut în Provence a fost însă o joacă olfactivă care nu necesită virtuozitate, ci doar multă curiozitate și răbdare.

Săptămâna trecută am fost la deschiderea Club Med Opio en Provence, un resort francez încântător din mijlocul dealurilor provensale, și am povestit pe larg pe site despre experiența Club Med și despre conceptul lor de all-inclusive care e complet diferit de restul. Acum, însă, e vorba de parfumuri franțuzești, pentru că experiența Club Med Opio a inclus și un atelier de parfumuri artizanale ținut de cei de la Fragonard.

Orașul Grasse, „Cetatea parfumurilor”, se afă la doar șapte kilometri distanță, dar stând la Club Med Opio en Provence, Fragonard vine direct la tine, prin workshop-uri periodice sau la cerere. Acum doi ani am avut experiența parfumului personalizat chiar la sediul Fragonard din Grasse, iar acum am făcut a doua oară workshop-ul, de data asta la Club Med. Experiența a fost însă cu totul diferită, poate și fiindcă eu sunt diferită de acum 2 ani și percep altfel lucrurile.

 

Chiar dacă „n-o să creați Chanel 5 în două ore”, după cum a glumit Corinne, experiența e memorabilă. Afli lucruri la care nu te-ai fi gândit niciodată, începând cu modul în care se extrage parfumul și ce parte a plantei este folosită: te-ai fi gândit că extractul de iris nu vine de la floare, ci de la rădăcină? Sau că lavanda adevărată crește la înălțime și miroase cu totul altfel decât ceea ce simțim noi în săpunuri și odorizante, fiindcă acestea folosesc „lavandine”, o variantă mai ieftină? Nici eu nu m-aș fi gândit.
Workshop-ul Fragonard se bazează în primul rând pe emoții, plecând de la ideea că un nas înmagazinează cele 3.000 de mirosuri diferite din biblioteca lui olfactivă asociindu-le cu momente, amintiri și sentimente precise.

 

De aceea, când analizezi esențele de pe masă, la începutul cursului, ești întrebat ce îți evocă. Răspunsul corect nu e „ceva fructat/dulce/amar”, ci „o prăjitură cu mere, mâncată într-o piață din Marakesh”. Foarte exact, ancorat în memorie, ca să nu mai uiți niciodată.

Parfumul l-am făcut pornind de la cantități mai mari din esențele care funcționează ca vârfuri (și, automat, sunt mai volatile și se duc repede): portocală dulce, lămâie și bergamotă.

Notele de mijloc din care am putut alege au fost petit grain (care este și cel mai puternic și trebuie gestionat cu mare atenție, fiindcă îți schimbă radical mirosul parfumului și nu e ca și cum poți da „undo”) Neroli, mandarină și verbină. Notele de bază au fost lavanda sau rozmarinul.

1. Dacă miroși mai multe parfumuri și nu ai la îndemână un bol cu boabe de cafea ca să-ți „cureți” nasul, miroase-ți propria piele. Are rolul de a da reset la simțul olfactiv și vei putea să miroși în continuare esențele.

 

2.Deși mirosurile provoacă emoții diferite fiecărei persoane și poți avea surpriza ca dintr-o încăpere de 50 de oameni fiecare să simtă cu totul altceva în bergamotă, petit grain sau orice alt extract, există o singură esență la care apare unanimitate. Rozmarinul. Indiferent că sunt francezi, spanioli, chinezi sau orice altă naționalitate, 99% dintre cei care fac cursurile la Fragonard miros sticluța de extract de rozmarin și spun ”Wow! Vicks! Așa miroseau picăturile pe care mi le dădea mama când eram mic și răceam”. Și eu am avut aceeași reacție, fiindcă mirosul este puternic medicinal, undeva între Vicks și acele creme chinezești Tiger Balm, în cutiuțe rotunde de metal.

3.Dacă miroși extractele direct din sticlă, riști să te îmbeți de la vaporii de alcool. Toate esențele cu care e lucrează în parfumerie sunt foarte concentrate în stare „raw”, așa că se miros cu ajutorul unor blottere (fâșii subțiri de carton, precum cele din parfumerii) care se înmoaie în sticlă și apoi se apropie de nas.

 

4.Deși ne gândim la parfumurile sau extractele florale ca fiind obținute din flori, realitatea e că multe dintre cele mai iubite mirosuri florale vin de la rădăcină, frunze sau tulpinile plantelor. Cum spuneam, extractul de iris vine de la rădăcina uscată a plantei, în urma unui proces anevoios: o rădăcină se dezvoltă în 3 ani, iar parfumierul trebuie să aștepte încă 3 ani pentru ca ea să se usuce. De aici și prețul ridicat al esenței obținute în final: 1.000 de euro pe litru. La fel și la Neroli, e nevoie de o tonă de flori de portocal pentru a distila un singur litru de substanță.

5.Multe parfumuri conțin molecule sintetice identic naturale fiindcă e imposibil să le obții din natură. Spre exemplu, parfumurile care au mici note de căpșuni sau zmeură în buchetul olfactiv au clar la bază molecule sintetice, dintr-un motiv simplu: aceste fructe nu au uleiuri esențiale, iar un parfum se obține pe baza extragerii uleiurilor din plante. Prin urmare, se folosesc substanțe obținute sintetic.

 

6. Când începi să miroși variantele „raw” ale substanțelor, poți avea surpriza ca ele să se simtă complet diferit de cum te-ai fi așteptat. Lavanda pură e puternic masculină și stridentă și n-are nimic de-a face cu mirosul florilor violete pe care le punem uscate în dulap, printre haine sau pe care le admirăm pe câmpurile din Provence.

Cea mai cunoscută de lavandă este de fapt „lavandine”, o variantă mai light, folosită pentru săpunuri, produse de toaletă și toate substanțele de mass-market. Lavanda cea mai pură trebuie să aibă în componență și o notă de vanilie pe care s-o simți și de obicei aceste varietăți cresc la înălțimi de peste 1.000 de metri, fiind folosite pentru parfumurile premium.

7.Niciodată un parfum făcut la un asemenea atelier nu poate concura cu unul făcut de un parfumier, într-un laborator. „Gradul de sofisticare al unei esențe e dat de numărul de fațete pe care îl are, de cum se schimbă, cum se transformă în timp”, ne-a explicat Corinne. Cu cât ne trezește emoții din mai multe registre, cu atât e un parfum mai complex, iar asta nu poți obține într-un simplu workshop. Poți să obții însă o esență proaspătă și interesantă, pe care s-o porți cu drag fiindcă știi că tu ai făcut-o. Pe a mea am botezat-o ”Gourmandise”, fiindcă mi-a lăudat-o Corinne, numind-o „gurmandă”.