Există locuri din lume în care este valabilă zicala cu  ,,frumusețea stă în ochiul privitorului”. Pentru 99% dintre locurile de pe lume există tot atâția oameni care le adoră pe cât există oameni care le detestă. Jumi-juma. Excepțiile – locurile în care frumusețea e atât de prezentă încât nu poate fi contestată sau nuanțată –  sunt numărabile pe degetele de la o mână, iar eu mă aflu acum într-unul dintre ele. În Maldive.

Sunt pentru a doua oară aici și tocmai am realizat că ceea ce s-a legat cândva între mine și acest loc este dragoste adevărată, nu o idilă de-o vară. La prima vizită Maldivele m-au cucerit și mi-au rămas întipărite în suflet, iar acum, la a doua vedere, am și mai mulți fluturași în stomac. Semn clar că e iubire sinceră, nu doar ceea ce ar numi britanicii ,,infatuation”.

Nu ai cum să nu iubești arhipelagul Maldivelor pentru că e atât de… perfect încât pare ireal. Apa de un albastru transparent, nisipul ca o pulbere fină în care te afunzi fără să simți, vegetația luxuriantă, căsuțele mici și cochete, acoperite cu stuf, și, nu în ultimul rând, sentimentul că te afli pe o limbă de pământ, undeva în mijlocul Oceanului Indian, o fâșie de uscat pe care, în cazul insuliței Kanifinolhu, pe care mă aflu eu acum, o înconjori în 15 minute de mers pe jos. Pe ceas.

ClubMed Kani este botezat astfel după atolul pe care se află – Kanifinolhu – și face parte din iconica rețea ClubMed (Club Méditerranée), care este mult mai mult decât un lanț hotelier. Mâine vă povestesc mai multe despre istoria ClubMed, fiindcă este un brand iconic al secolului XX: s-au făcut filme despre el (unul chiar cu Jim Carrey în rolul principal), i s-au dedicat versuri din melodii, iar la un moment dat i-a aparținut faimosului baron Rotschild. Până atunci, însă, vreau să cunoașteți acea bucățică din povestea ClubMed numită Kani.

Dacă alte resorturi din Maldive sunt la mare depărtare de aeroportul din Malé și fac transferul oaspeților cu hidroavionul, ClubMed se află la doar 35 de minute de aeroport, distanța fiind parcursă cu barca de mare viteză.

Resorturile ClubMed sunt considerate, după o filozofie retro absolut fermecătoare, ,,villages” (echivalentul mult mai exotic și luxos a ceea ce numeam noi cândva ,,sate de vacanță”), iar toate serviciile sunt oferite în regim all-inclusive. Primești la încheietura mâinii o brățară foarte fină din sfoară mov, cu un pandantiv inscripționat cu simbolul ClubMed (tridentul) iar din acel moment te poți bucura în voie de restaurantele și barurile de pe insulă.

Mâncarea e delicioasă, iar bufetului suedez de la cină e greu să-i reziști. Spun doar atât: eu nu mănânc niciodată după șase seara, dar aici am făcut o excepție. Fiindcă viața e prea scurtă și există locuri pe lume în care pur și simplu… nu poți să NU faci excepții.

ClubMed Kani are 163 de camere și 75 de apartamente, toate decorate în nuanțe acvatice: bleu deschis, mov deschis, roz pal și verde-turcoaz.

Sincer, totul e atât de frumos în jur încât eu una aș putea sta ore în șir în hamac (sau în leagănele din apă) uitându-mă într-un punct fix și bucurându-mă de faptul că sunt aici. Există însă atât de multe activități încât nu știi ce să faci mai întâi: de la tratamente spa pe plajă la ore de yoga, stretching și zumba, de la parasailing la scuba diving și toate sporturile de apă pe care ți le poți imagina. Plus favoritul meu: alergatul pe plajă, în jurul insulei, dimineața devreme.

Stă în filozofia ClubMed ca în fiecare seară să se întâmple ceva: o petrecere, un mixer cu oaspeții, o formație care să cânte live, un cocktail. Kani nu are nimic din atmosfera tipică insulelor exotice în care seara se lasă o liniște desăvârșită și lumea se închide devreme la somn. Nicidecum: locul te deconectează zdravăn de lume, dar te și distrează în egală măsură.

De fapt, să te distrezi este regula numărul unu cât stai în ,,village”, iar staff-ul are ca principală grijă ca acest lucru să se întâmple. Aseară am avut Crazy Signs Party în Iru Bar (adică o petrecere cu coregrafii exersate de către angajați), azi urmează o petrecere pe plajă, cu formație live și dress-code ,,White”, iar joi seară ,,Glow Party” pentru care ni s-au lăsat în camere niște tricouri tematice. Dacă ziua e despre apă, relaxare și sport, seara e despre distracție.

Am plecat la orele 21:55 din București, cu Turkish Airlines via Istanbul, iar la ora 12:05, a doua zi, eram pe aeroportul din Malé, capitala insulei. Conexiunea este de noapte, ceea ce mi-a prins foarte bine, eu fiind o iubitoare a zburatului noaptea, din mai multe motive obiective.

În primul rând: după ora 19:00 aeroportul Otopeni este aproape gol, așa încât toate formalitățile nu durează mai mult de 15 minute, pe ceas. În al doilea rând: fiind întuneric afară și lumina stinsă în avion, pot să dorm liniștită în cele circa opt ore de zbor, în timp ce în zborurile lungi de zi am mereu impulsul de a citi, a urmări filme și a-mi consuma energia cu ceva. Un ceva frumos și productiv, dar care mă face să ajung la destinație obosită. În al treilea rând: ideea de a ajunge dimineața undeva și a avea toată ziua la dispoziție îmi dă o stare de bine și de seninătate. Acestea sunt argumentele mele, de călător cu state vechi.

Acesta a fost primul zbor long-haul cu Turkish Airlines după ce, în urmă cu o lună, le-am vizitat simulatorul de zbor și centrul de pregătire din Istanbul, dar și sediul fascinantei companii de catering Turkish DO&CO, care asigură meniurile aeronavelor companiei. Deși am mai zburat cu ei de nenumărate ori, acum am privit cu alți ochi fiecare detaliu, de la chef-ul cu bonetă pe cap aflat la bord până la micile proceduri despre care aflasem mai multe la academia lor. M-am simțit ca un insider, nu doar ca un pasager. Puteți citi despre experiența mea cu simulatorul de zbor al Turkish Airlines AICI și despre experiența extraordinară la DO&CO și de unde vine mâncarea de avion, AICI.