Ce am mai învățat despre sustenabilitate în ultimul an
Tot acest proces legat de sustenabilitate și de trăitul „curat” e ca o limbă străină pe care toți ne străduim s-o învățăm. Pentru mine, ultimul an a fost un examen greu al „competențelor” în materie.
*** Acest articol face parte dintr-un proiect mai amplu realizat de Fine Society & Lidl, despre sustenabilitate și fapte zilnice pentru un viitor mai bun ***
Deși pare un termen pompos și contemporan, cred că sustenabilitatea este ceva ce avem cu toții în noi, într-un strat profund și instinctiv al conștiinței.
În fond, e firesc că NU trebuie să facem rău Planetei, animalelor, să nu poluăm, să nu distrugem, să consumăm resursele eficient, dar cumva am uitat baza și trebuie s-o reînvățăm de la zero.
Mai mult decât oricând, ultimul an a fost o piatră de încercare, fiindcă procesul de reînvățare s-a suprapus cu un sentiment de profundă… inutilitate.
Nu știu dacă l-a avut toată lumea, dar eu îl am de câte ori calculez, în minte, cam câte tone de lucruri „de unică folosință” au reintrat în viețile noastre din 2020 încoace. Și, uneori, mă apucă un sentiment de panică și de resemnare.
Tocmai pentru că e o perioadă atât de grea și de plină de provocări (nicicând nu a fost mai potrivit acest cuvânt), când cei de la Lidl – cu care am făcut în ianuarie 2021 un proiect despre fapte pentru un viitor mai bun, m-au contactat ca să facem un bilanț al obiceiurilor sustenabile pe care le-am câștigat în ultimul an, am vrut să scriu ceva total DIFERIT.
Cei de la Lidl România tocmai au lansat Raportul de Sustenabilitate cu numărul 4, pentru anul financiar 2020, iar printre datele reprezentative se numără și următoarele:
– 91,5% din totalul de furnizori care aprovizionează Piața Lidl în vârf de sezon provin din România;
– volumul de fructe și legume românești achiziționate de retailer a crescut cu peste 28%, cantitatea totală depășind 118.000 de tone pe parcursul întregului an;
– retailerul colaborează doar cu furnizori de transport care folosesc vehicule Euro 5 și Euro 6;
– toate magazinele Lidl deschise în anul fiscal 2020 au fost echipate cu stații de încărcare pentru automobilele electrice.
Mi-ar fi fost foarte simplu ca în cadrul acestui articol să enumăr alte câteva obiceiuri mici și eficiente, de zi cu zi, pe care mi le-am însușit de la proiectul împreună cu Lidl România încoace, dar am senzația că aș oferi prea puțin.
Așa că, în locul unor „tips & tricks”, aș vrea să dau mai departe câteva concluzii pe care eu încerc să le transform într-un stil de viață și într-un mod automat de gândire.
E o vorbă care îmi place mult „Dă-i unui om un pește și mănâncă o zi. Învață-l să pescuiască și va mânca în fiecare zi”.
Asta am încercat eu să îmi întipăresc în minte în ultimul an: o serie de raționamente care să mă ajute să iau instinctiv decizii mai bune, zilnic, indiferent de context.
Să devină un reflex dobândit.
Acestea sunt lecțiile mele. Nu sunt perfecte, fiindcă nici eu nu trăiesc „perfect”, poate sunt ușor stângace pe alocuri, dar mă străduiesc.
În acest moment, străduința asta mi se pare cel mai bun lucru pe care-l putem face pentru noi și pentru planetă.
Să ne concentrăm pe REPETITIVITATE
Așa cum cel mai eficient program de sport e cel pe care îl poți susține toată viața, și la sustenabilitate mă concentrez tot pe termen lung.
Dacă schimb ceva în obiceiurile zilnice, vreau să fie pentru totdeauna, nu doar un entuziasm de o lună sau două.
Tocmai de asta, încerc să îmi evaluez realist puterile și așteptările.
Nu mă văd – în acest moment – făcând compost sau cumpărând totul vărsat, de exemplu, deși îi admir pe cei care o fac.
Știu că nu aș putea să susțin aceste obiceiuri non-stop, fiindcă mai am alți pași de făcut până acolo și sunt realistă.
Prin urmare, încerc să-mi adaptez cât mai multe obiceiuri zilnice, să le transform în reflex și să le dobândesc, astfel, pentru totdeauna: de la paiele de metal, filtrul de apă, prosoapele de bucătărie care au înlocuit hârtia până la săpunul solid și sacoșa de pânză, periodic se mai adaugă ceva.
Și, odată ce se adaugă, acolo rămâne. Fără excepții.
REFOLOSIRE e cuvântul zilei
Reciclarea este esențială, dar faptul că sortăm gunoiul pe categorii nu înseamnă că putem continua să producem la fel de multe deșeuri ca până acum.
Un mod bun de a tăia cantitatea de produse inutile din casă – care vor ajunge inevitabil la gunoi – este adoptând ca mantră ideea de REFOLOSIRE.
Înainte de a cumpăra ceva, întreabă-te de câte ori va fi folosit produsul respectiv.
Înainte de a arunca ceva, întreabă-te dacă nu poate fi refolosit cumva (de la ambalaje de cadouri la cutii de la colete).
Înainte de a cumpăra ceva de unică folosință, gândește-te care e cea mai simplă variantă care implică O SINGURĂ ACHIZIȚIE.
De exemplu, în loc să cumperi 12 role de șervețele de bucătărie pe an, cumpără 3 prosoape de bucătărie de cea mai bună calitate, pe care să le speli de sute de ori fără probleme.
Pentru mine, un element de noutate din acest an – căruia îi spusesem NU radical până acum – a fost lenjeria menstruală. O lenjerie specială, care elimină nevoia de a achiziționa lunar produse de igienă personală.
Mult timp am crezut că nu aș putea niciodată să o folosesc, dar după prima încercare am știut că nu m-aș mai putea întoarce la varianta „consumabilelor”.
Acest principiu se aplică la zeci de obiecte din casă, important e să-ți adresezi întrebarea și vor veni și ideile. Creierul iubește provocările și se pune pe treabă pentru a improviza așa cum nici nu visezi.
Să evităm tot ce vine cu ambalaje, rezerve și recipiente inutile
O cremă de față care vine într-un borcan versus 20 de pliculețe individuale.
Un aparat de ras din oțel, versus o pungă de 10 aparate de ras de unică folosință.
Un borcan de pastile de Vitamina C versus o cutie cu 20 de punguțe.
Un aspirator cu filtru pe care îl spăl versus aspirator cu pachete de filtre care se aruncă.
Un pachet mare de zahăr sau îndulcitor versus o cutie cu 200 de pachețele mai mici din același produs.
Încerc să mă gândesc, pe cât posibil, așa: aș putea găsi acest produs într-un SINGUR RECIPIENT?
Dintr-o cumpărătură UNICĂ?
Fără rezerve, fără piese de recumpărat periodic, fără mentenanță suplimentară care să aducă noi obiecte în casă?
Evident că există și excepții, unele produse nu pot fi înlocuite total, dar important este să ne însușim acest raționament și, automat, să ne gândim dacă nu cumva putem găsi ceva mai SIMPLU decât avem deja.
Să devenim mai zgârciți cu SPAȚIUL PERSONAL
Cu orice fel de spațiu.
După ce am aruncat și donat în ultimii ani o mulțime de lucruri inutile, mi-am impus ca principiu să nu mai acumulez altele din aceeași categorie.
Altfel spus, nu e o consolare faptul că pot oricând să donez sau să reciclez unele lucruri, aș prefera să nu fie nevoie să o fac.
Acest principiu se aplică inclusiv la cărți, zona cea mai iubită și greu de abordat pentru mine.
Fiindcă citesc mult, ajungeam invariabil cu zeci de cărți pe care nu le-aș fi păstrat neaparat în bibliotecă, cărți „de unică folosință”, ca să spun așa.
Așa am ajuns la cărți digitale, deși cândva spuneam că n-aș putea renunța în veci la mirosul de hârtie tipărită. Nici nu renunț, doar că sunt mult mai selectivă.
Când văd o carte în librărie sau pe internet, automat mă gândesc: „Vreau să am cartea asta în bibliotecă încă 20 de ani?”. De multe ori răspunsul e NU, fiindcă sunt cărți de moment, curiozități punctuale sau povești pe care, odată consumate, nu vrei să le revizitezi.
Așadar, aleg să cumpăr această categorie de cărți strict digital.
În acest fel, nu ocupă spațiu, nu ajung cu sacoșe de cărți de reciclat (fiindcă nu toate sunt de donat) și nu simt că un copac a fost tăiat fix degeaba.
Pe același principiu, ne putem schimba multe obiceiuri: lucruri pe care le putem închiria sau împrumuta de 3 ori pe deceniu când avem nevoie de ele, în loc să le cumpărăm și să ne ocupe loc inutil; obiecte pe care ni le dorim strict datorită reclamelor, fără să le adaptăm realist la viețile noastre, plus multe „must-have”-uri care – odată intrate în casă – devin obiecte pe care se pune praful.
Putem schimba asta, prețuind mai mult spațiul, inclusiv cel din sertare și dulapuri.
Să REFUZĂM cu voluptate
Am citit într-o carte despre „zero-waste-life” ceva ce mi-a plăcut mult: faptul că, pe lângă mantra „Reuse, reduce, recycle”, ar trebui să mai adăugăm un R. ”Refuse”.
O piatră de temelie a sustenabilității ține de a spune NU lucrurilor care nu ne trebuie.
E foarte dificil pentru noi, ca români, fiindcă am fost îndelung educați în principiul lui „Poate o să ne fie de folos CÂNDVA” sau „Dacă tot l-am primit gratuit, de ce nu?”.
NU, nu avem nevoie de tacâmuri de unică folosință când comandăm la pachet (unele restaurante le pun oricum și am inclusiv reflexul să verific și să le scot și să le dau înapoi, dacă ridic personal comanda).
NU, nu avem nevoie de un produs inutil, de o mostră nepotrivită care o să ajungă la gunoi sau de orice fel de „bonus” care nu ni se potrivește, doar pentru că e gratuit.
NU, nu avem nevoie de sacoșe în plus, de paie de plastic, de cartoane, cartonașe și tot felul de „umpluturi” care se adaugă la multe cumpărături doar din inerție.
Să învățăm să spunem NU fără rușine și fără să ni se pară că suntem niște ciudați.
Să ne DOCUMENTĂM
La cumpărarea unei proprietăți, se face așa-numitul „due dilligence”: o echipă interdisciplinară de specialiști analizează toate aspectele achiziției, de la acuratețea documentelor până la potențialele hibe pe care le poate avea proprietatea.
Cam așa ar trebui să facem noi la orice achiziție. De la hainele pe care le cumpărăm până la mobilier, decorațiuni, artă, jucării, ORICE.
Vrem să ne cumpărăm ceva de îmbrăcat?
Să CITIM eticheta și, mai ales, să învățăm să o citim informat: să facem diferența între tipuri de materiale, mentenanță, mod în care se comportă în timp și calitate.
Vrem să cumpărăm un produs pentru casă?
Să renunțăm la principiul „Lasă că mă ține un an/doi”, ”Lasă că după ce se strică, îl aruncăm și luăm altul” și alte raționamente păguboase.
De cele mai multe ori, un produs durabil – chiar dacă e mai scump – salvează mai mulți bani decât trei produse „chilipir”, care vor ajunge, pe rând, la ghenă.
Informația este disponibilă prin câteva clicuri și, indiferent ce alegem până la urmă, important e să alegem în cunoștință de cauză și având clar în minte consecințele alegerilor noastre.
Să OPTIMIZĂM
Totul.
Viața, de la A la Z, poate fi eficientizată și simplificată, astfel încât să ne ofere mai multă bucurie, resurse, timp, energie.
Cheltuim prea mult?
Hai să ținem un buget și să evaluăm, realist, pe ce se duc banii într-o lună. Vom observa rapid sincopele și le vom putea elimina, observând inclusiv ce cumpărături din sfera „unică folosință” se repetă.
Aruncăm prea mult?
Să analizăm, timp de o săptămână, ce aruncăm cel mai des la gunoi și am putea observa niște tipare de consum interesante.
Comandăm prea mult online?
Nu am putea oare să facem două drumuri la magazin, în locul unui colet venit din celălalt colț al țării?
Eu sunt o mare-mare iubitoare de cumpărături online, dar în ultimul an am simțit nevoia pregnantă de a cumpăra OFFLINE. Instinctiv.
Vine factura la curent cam mare?
Poate putem găsi niște becuri LED cu consum mai mic, mai prietenoase cu mediul și care să ne lase și bugetul să respire.
Orice poate fi optimizat, cu condiția să ne dorim asta, iar efortul de documentare inițial va fi compensat înmiit de economiile și satisfacția ulterioară.
Până la urmă, această viață e un proces evolutiv continuu și, atât timp cât devenim, de la an la an, măcar puțin mai buni, mai corecți și mai echilibrați, cred că ne putem considera niște oameni împliniți.
Pentru mai multe idei, inspirații și povești, mă puteți urmări și pe pagina mea de Instagram.
Foto: Unsplash