Despre tot ce-i fin și fain

Sustenabilitatea: 35 de fapte mici și eficiente de practicat în fiecare zi

By 18 februarie, 2021Simplicity
read time 8 min
 
18 februarie, 2021

Sustenabilitatea: 35 de fapte mici și eficiente de practicat în fiecare zi

Dacă în fiecare zi ai face un singur gest care să contribuie la un viitor mai bun – cu mai puțină poluare, mai puțin plastic, mai mult respect pentru mediu, resurse și societate – câte s-ar aduna într-o săptămână? Dar în 365 de zile?

by

*** Acest articol face parte dintr-un proiect mai amplu realizat de Fine Society & Lidl, despre sustenabilitate și fapte zilnice pentru un viitor mai bun ***

Scriu des despre gesturile mici care pot schimba lumea, dar niciodată nu o fac pentru a-mi aroga vreo medalie virtuală de merit.

 

Niciunul dintre noi n-ar trebui să facă asta, pentru că marile schimbări vin din multe fapte mici, firești, zilnice, fapte care n-ar trebui să cadă vreodată sub incidența vreunui titlu de glorie.

 

Ar trebui să ne intre în reflex și aproape să uităm că le facem, să devină o rutină.

 

Deși spun „fapte mici”, dimensiunea lor nu le dă mai puțină importanță, ba chiar din contră: devenind o rutină, ele se transformă într-un fundament solid pentru stilul nostru de viață. 

 

Există o poveste, tip pildă filosofică, pe care am citit-o în adolescență și pe care în fiecare zi o găsesc tot mai adevărată.

 

Înainte să vorbim despre fapte sustenabile, despre idei și gesturi concrete, simt nevoia să o las aici.

 

Povestea începe cu un tânăr de 18 ani care își promite, la trecerea de la copilărie spre maturitate, că va schimba lumea.

 

Toți cei din jur râd de planurile lui, el continuă să spună că va schimba lumea și își petrece tot restul vieții căutând acel mod grandios prin care să facă lumea să se întoarcă după viziunea lui.

 

Nu reușește, timpul trece, iar la bătrânețe, în anticamera trecerii de pe acest pământ, se întâlnește cu un înțelept căruia îi împărtășește amărăciunea din suflet: certitudinea că a eșuat în cea mai mare dorință a vieții lui.

 

Am vrut să schimb lumea și nu am reușit, sunt un ratat”, se căinează el.

 

Înțeleptul îl ascultă cu atenție, apoi îi spune, cu blândețe: „Fiule, până la vârsta asta cred că ți-ai dat deja seama că lumea nu vrea să fie schimbată. Dar dacă într-adevăr voiai s-o schimbi, ai fi putut începe cu tine. Cu acțiunile tale, cu vorbele tale, cu gândurile tale. Văzându-te pe tine, poate familia ta ar fi început să se schimbe și ea după tine. Văzându-vă pe voi, poate vecinii ar fi fost intrigați și ar fi luat aminte. Apoi familiile lor, prietenii lor și tot așa. Și cine știe, poate în felul ăsta poate chiar ai fi ajuns să schimbi lumea”.

 

Nu am uitat niciodată această poveste simplă, pentru că semnificațiile ei s-au relevat tot mai profund în diferite momente ale vieții, iar de când vorbim despre sustenabilitate, ecologie și grijă pentru mediu, pilda tânărului care voia să schimbe lumea pare să fie cel mai bun „manual” de lucru.

 

Acest articol este finalul unui proiect care a durat o lună și pe care l-am realizat împreună cu Lidl România, denumit „365 de fapte pentru un viitor mai bun”.

 

Timp de o lună am prezentat, în fiecare săptămână, 7 gesturi mici cu efecte mari pentru lumea în care trăim. Gesturi pe care le fac eu și pe care încerc să le fac.

 

Dacă marile companii își asumă o schimbare graduală, iar fiecare dintre noi contribuie pe „pătrățica” proprie, lumea poate deveni un loc mai bun.

 

Firește că și aici putem comenta: „De ce nu se face mai mult, mai repede, de ce nu se schimbă totul peste noapte?”.

 

Ar fi ideal, dar așa cum noi nu ne putem schimba radical de azi pe mâine, nici procedurile și procesele tehnologice încetățenite în ani de zile nu pot fi schimbate în câteva luni.

 

O spun cu luciditate: dacă vom cădea în capcana lui „e prea puțin”, „e insuficient”, „e DOAR un gest”, suntem periculos de aproape de același „N-are rost”, „Oricum nu se schimbă nimic” sau „Ce să faci, n-ai ce să faci”.

 

În cazul meu, acestea sunt cele 28 de fapte pentru un viitor mai bun din proiectul realizat împreună cu Lidl și încă 7 în plus pe care încerc să le aplic în fiecare zi:

1. Spun NU pungilor de plastic și am mereu în geantă o sacoșă textilă. Este unul dintre primele gesturi care mi-au intrat în reflex, pentru că, în copilăria mea, tatăl meu avea mereu o sacoșă textilă pentru cumpărături, chiar dacă deja apăruseră pungile de plastic colorate. Era obiceiul lui și, peste ani, l-am preluat și eu.

 

2. Folosesc săculeți biodegradabili pentru plimbările lui Charlie. La fel ca și obiceiul cu sacii de gunoi, este un gest mic, dar ale cărui efecte se „acumulează” zilnic. Între trei pungi de plastic pe zi sau trei săculeți biodegradabili, eu aleg a doua variantă.

 

3. Am paie metalice în locul celor de plastic și am început să văd tot mai multe localuri care folosesc paie de hârtie sau paie biodegradabile. Paiele din plastic reprezintă o risipă și un pericol pentru mediul înconjurător..

 

4. Când merg la sală sau când am drumuri de făcut cu mașina, am mereu cu mine apă într-o sticlă refolosibilă. Îmi simplifică viața în mod simțitor.

 

 

5. Nu scot la imprimantă decât strictul necesar, ca să nu consum hârtie în mod inutil. Toate facturile mele sunt în varianta online și mă gândesc de două ori înainte de a apăsa pe butonul de PRINT.

 

6. Păstrez ambalajele de la colete primite și le refolosesc pentru alte trimiteri personale.

 

Am observat că inclusiv multe firme de curierat încurajează acest obicei și mi s-a întâmplat să merg să trimit ceva, fără o cutie pregătită, și să mi se spună „Nu mai avem cutii, veniți cu una de acasă”. Poate altădată m-aș fi supărat, dar atunci am salutat ideea.

 

7. Închid apa atunci când mă spăl pe dinți și folosesc o periuță de dinți din bambus.

 

8. În ultimii ani cumpăr mai puține haine și accesorii și aleg mai ales produse de la designeri români și de la branduri românești.

 

Produse „made in Romania”, concepute, croite și cusute efectiv aici: de la haine și pantofi până la tăvi de lemn sau căni.

 

9. Am auzit prima dată de „fairtrade” când aveam 13 ani, pe eticheta unui tricou.

 

Nu aveam internet, dar am căutat într-o carte de la British Council și am aflat că „fairtrade” înseamnă un produs pentru care producătorii din țările emergente primesc un preț corect în schimbul muncii lor, nu sunt exploatați și se respectă și regulile de mediu.

 

Nu am uitat niciodată și m-am obișnuit să caut instinctiv varianta fairtrade, dacă există.

 

 

Una dintre puținele mele plăceri dulci e ciocolata neagră, iar aici „fairtrade” chiar contează pentru producătorii de cacao.

 

10.  În loc să folosesc cutii de depozitare pentru mărunțișuri, refolosesc cutiuțele mai frumoase de la cadouri sau de la cumpărăturile ambalate mai prețios.

 

11. Folosesc modul ECO la toate aparatele din casă care au această funcție. ECO înseamnă un consum mai mic de apă și de energie electrică, ceea ce ajută nu doar mediul, ci și facturile lunare.

 

 

12. Nu arunc bateriile la gunoiul menajer.

 

Le strâng și le duc în cutiile speciale, asemeni celor care se găsesc la intrarea din magazinele Lidl.

 

13. Folosesc exclusiv saci de gunoi biodegradabili, de trei ani încoace. E un gest minuscul, simplu și firesc.

 

14.  Toate abonamentele mele la reviste străine sunt digitale, ca să evit atât hârtia în exces, cât și transportul unui colet ambalat în plastic și trimis peste mări și țări.

 

 

15. De două luni, am început să folosesc săculeți reutilizabili din Piața Lidl, pentru cântărirea și transportul fructelor și legumelor.

 

 

Este unul dintre cele mai noi obiceiuri, dar s-a „lipit” rapid de mine, fiindcă țin săculeții împreună cu pungile textile de cumpărături și nu e niciun efort în plus.

 

16. Colectez capsulele de cafea din aluminiu într-un recipient special. E aproape plin, semn că va trebui să fac curând un drum să le predau.

 

17. Am descoperit de cațiva ani ideea de vintage și pre-owned. Recircularea hainelor nu este doar o formă de minimalism, înseamnă și piese de calitate extraordinară, la un preț mult mai mic.

 

18. Deși nu sunt un mare talent în bucătărie, când am câteva ingrediente răzlețe rămase în frigider, imaginația mea funcționează mai bine decât atunci când bucătăria e plină și taman atunci improvizez cu succes. Urăsc risipa alimentară.

 

19. De peste trei ani am un filtru de apă și am scăpat de problema tonelor de sticle de plastic. Mai cumpăr ocazional doar apă minerală sau sucuri fără zahăr.

 

20. Strâng PET-urile care se mai adună de la „ocazionalele” de mai sus, LE SPĂL – un element esențial, pe care am observat că multă lume îl ignoră – și le duc la centre de colectare.

 

De asemenea, sortez deșeurile pentru fracția uscată, deja mi-a intrat în reflex.

 

21. Încerc să înlocuiesc, pe cât posibil, șervețelele din hârtie cu șervete de bumbac. Cât despre șervețelele pe care le am totuși în casă, ele sunt variante din hârtie reciclată.

 

22. Folosesc chibrituri în loc de brichete din plastic.

 

Nu fumez, dar am adesea nevoie de „un foc” pentru lumânări, pentru bețișoarele parfumate pe care le folosesc prin casă sau pentru a „trece prin flacără” creionul dermatograf (nu râdeți).

 

Dacă pe vremuri aveam o brichetă special în aceste scopuri, de ceva timp am trecut la chibrituri.

 

De asemenea, folosesc instrumente din lemn pentru gătit, în locul celor din plastic.

 

Tot la Lidl găsiți inclusiv tacâmuri din bambus, o variantă foarte practică pe termen lung.

 

23. Merg pe jos cât de mult pot și nu mă feresc de transportul în comun, mai ales de metrou, care este favoritul meu dintotdeauna.

 

Dacă mașina este indispensabilă în anumite situații, cred că e un semn de civilizație – și un pretext bun pentru sănătate – să ne mișcăm mai mult și să nu mai fim dependenți de parcatul mașinii „la scară”, oriunde am merge.

 

 

24. Încerc să folosesc săpun solid, în locul celui lichid, care implică și o risipă de plastic.

 

Recunosc, e capitolul la care încă am mult de muncă, dar mă străduiesc.

 

Am redescoperit însă plăcerea tactilă de a folosi săpun solid și nenumăratele variante care miros superb.

 

25. Încurajez cât mai mult cumpărarea produselor de la furnziori locali.

 

Am descoperit și platforma #trecipeproaspat, unde pot verifica de unde provin fructele și legumele de la Lidl, cu tot cu fișa fiecărui furnizor în parte.

 

De asemenea, în magazin se poate scana codul QR de pe lădiță, pentru a vedea numele furnizorului și mai multe detalii despre acesta.

 

26. Chiar dacă nu avem grădină, putem încuraja „verdele”.

 

 

Eu una mă mândresc cu doi brazi imenși din grădina părinților, care au pornit din două mici ghivece de Crăciun, cu 15 ani în urmă, dar există multe alte variante de a încuraja „verdeața”.

 

Chiar și printr-un pomișor în ghiveci sau, pentru că tot a venit primăvara, o floare cu bulb.

 

27. Încerc să caut produse mai prietenoase cu mediul, de la ambalaje cu mai puține „straturi” până la produse cu certificări sustenabile.

 

Nu există perfecțiune la acest capitol, dar de la zi la zi putem să mai găsim câte ceva.

 

28. Cumpăr obiecte pentru casă – farfurii, boluri, tăvi, recipiente de depozitare – din materiale prietenoase cu mediul, precum răchită, porțelan, sticlă și mai puțin din plastic, chiar dacă majoritatea covârșitoare a acestor obiecte sunt pe bază de plastic.

 

 

29. Donez și „recircul” (prin revânzare) ceea ce nu mai folosesc, mai ales că în ziua de azi există multe site-uri și grupuri de Facebook pe acestă temă.

 

Mereu îmi crește inima când citesc, pe asemenea grupuri, cum cineva întreabă de un obiect, precizând că „Înainte să-l caut în magazin, am vrut să văd dacă nu cumva îl găsesc de cumpărat la cineva”.

 

Nu e vorba doar de economie, ci și de reducerea risipei.

 

30. Mă bucur cât pot de mult de lumina naturală.

 

Mi se trage din vremurile în care lucram în open-space, cu neoane deasupra capului, dar legătura cu soarele și cu lumina naturală nu înseamnă doar o viață mai sustenabilă și mai aliniată la natură, ci și un element esențial pentru sănătate.

 

31. Nu fac abuz de mașina de spălat, de uscătorul de rufe sau de mașina de spălat vase. Toate sunt extraordinar de utile, dar încă dinainte să existe discuția despre sustenabilitate încercam să le folosesc mai „strategic”.

 

Mai precis, aștept să se adune o mașină de rufe sau de vase, nu dau drumul niciodată unui program de spălare doar pentru câteva obiecte și nu bag chiar totul la uscător, folosesc și suportul special de uscat rufe.

 

 

32. Mi-a intrat în instinct sortarea deșeurilor, astfel încât nici măcar accidental nu mai pot să le „încurc”.

 

Esențială este însă spălarea oricăror recipiente, așa cum spuneam și la punctul cu PET-urile. Fără să spălăm ceea ce aruncăm la fracția uscată, gestul devine inutil, fiindcă nu pot ajunge să fie reciclate.

 

În blocul în care stau se colectează fracția uscată separat, așa că triez cu mare strictețe.

 

Hârtia în limba engleză din imagine, scrisă cu ortografie de copil, a fost lipită de unul dintre locatari la ghena blocului.

 

Mi-a plăcut enorm și îmi dovedește că există speranță, fiindcă în ziua de azi copiii învață de mici aceste obiceiuri.

 

33. Dacă am nevoie de farfurii sau pahare de unică folosință, ceea ce se întâmplă rarisim, aleg tot varianta biodegradabilă, fiindcă astfel de opțiuni există deja pe piață.

 

Am făcut această precizare mai ales pentru cei care nu pot evita asemenea produse, de exemplu la petrecerile pentru copii, aniversări la serviciu sau altele asemenea.

 

34. La produsele de igienă pe care le recumpăr cu frecvență mai mare, încerc mereu să fiu la curent cu variantele mai prietenoase cu mediul: bețigașe de urechi din carton în loc de plastic, dischete demachiante din bumbac organic (încă nu mă pot obișnui cu ideea celor refolosibile, sunt realistă) sau produse de igienă feminină sustenabile.

 

35. Sunt blândă cu mine, ca să pot avea elan să fac alegeri bune. Acesta este sfatul care la mine a funcționat cel mai bine.

 

Nu încerc să fiu perfectă, nu mă demoralizez dacă nu pot face totul din prima și mă întorc adesea la povestea de la începutul articolului.

 

Prefer să fac zece gesturi bune din treizeci decât niciunul și scopul meu este să găsesc un echilibru între o viață trăită din plin și gândul că am lăsat cât mai puține lucruri urâte în urmă.

 

”365 de fapte pentru un viitor mai bun” nu a fost un proiect întâmplător: în noiembrie am scris un articol despre cum putem schimba lumea prin alegerile noastre zilnice, înlocuind păgubosul „Ce să faci, n-ai ce să faci” cu mici acțiuni concrete.

 

Tot acolo găsiți multe informații interesante din Raportul de sustenabilitate Lidl (din perioada 1 martie 2019 – 29 februarie 2020), un demers de transparență despre impactul anual al brandului asupra economiei, societății și mediului.

Pentru mai multe idei și inspirații, mă puteți urmări și pe pagina mea de Instagram.

Foto: Fine Society, Unsplash

7 Comments

  • Cristina spune:

    Si eu am avut sentimentul multa vreme ca nu fac suficient si ”nu conteaza”. Dupa care m-am gandit ca putin de la mine, putin de la altul si tot asa de 1000 ori deja se va vedea o diferenta. 🙂
    Insa, recunosc, am si eu o problema cu spalatul recipientelor din plastic, si anume nu toate pot fi spalate temeinic. Sunt sticle de detergent pe care le clatesti jumatate de ora si tot au urme de spuma pe ele, sunt sticle care nu se pot spala, cum sunt cele incapsulate, continand diversi detergenti, si care la randul lor pot fi reciclate. Dincolo de asta, stiu ca in alte tari, mult mai avansate decat noi in ale reciclarii, recipientele nu se spala, doar se golesc…
    O alta problema pe care nu o inteleg este cea a tacamurilor de bambus. Fara suparare, nu le inteleg sensul. Eu am tacamuri din inox, de exemplu (dar pot fi din orice altceva, stainless steel si chiar argint pentru pretentiosi :D), inclusiv la birou, tacamuri pe care le spal, evident, dupa fiecare folosire, si care te ”tin” toata viata. La fel cu paharele, canile si farfuriile.
    Cu periuta de dinti din bambus nu m-am impacat, am revenit la periuta normala, sanatatea e, totusi, pe primul loc.
    Altfel, sortez bateriile de foarte multi ani (cred ca se gaseau locuri de colectare doar in magazinele de electronice, nu mai cumpar apa la pet de 6 ani (am filtru), refuz pungi pentru ca am mereu punga la mine, cumpar sapun in ambalaje de 1l, am doar becuri ecologice, nu am deloc uscator de rufe si nici masina de spalat vase, deci economisesc energia din start, reciclez hartia si plasticul, macar atat cat pot, colectez uleiul folosit (ca tot intreba cineva in comentarii, inclusiv in Auchan ti se primeste uleiul colectat).
    Cum spuneam, nu inseamna mult, dar si putinul se aduna…

  • Gabriela spune:

    Multumim pentru articol si concluziile proiectului.

  • denisa1999 spune:

    Cred ca mai ramane de amintit partea cu aruncarea uleiului alimentar pe tevile de scurgere impreuna cu multe resturi alimentare. Pentru persoanele care locuiesc la parter partea cu aruncarea diverselor deseuri pe tevi constituie o problema. La partea cu adunarea uleiului alimentar si depozitarea lui mai am de lucrat pentru ca nu sunt cunoscute inca multe locuri de primit acest deseu alimentar. La fel cu partea de recipiente din plastic la cosmetice. Dar incet incet lucrurile incep sa se aseze si la noi. Si as mai adauga si partea cu evitarea/abtinerea de a arunca pe jos intr-un loc public a unui deseu fie el si servetel, ambalaj. Daca fiecare ar indeplini ceva din punctele enumerate mai sus tot ar exista o speranta.

    • Diana Cosmin spune:

      Oh da, colectatul uleiului și aruncatul de lucruri pe țevi este ceva rău indiferent de etaj. Nu mai zic de aruncatul pe jos. Cred că am considerat că pentru comunitatea Fine Society nu mai e nevoie să precizez asta, fiindcă oamenii știu deja, din bun-simț. Dar la modul general… da, categoric.

    • Milena spune:

      Pentru reciclarea uleiului, aveti link mai jos, recomandat si mie de o prietena: http://uleiosul.com/
      Ct despre ambalajele de la iaurt, sampon, pungile de paste sau caserole de salata (fiecare are inscriptionat alte cifre si nr PS, PT, PET etc) nu reusesc sa-mi dau seama daca le selecteaza cineva din tomberonul de plastic, sau eu fac un efort degeaba. Multumesc pentru articol, sper sa ajunga in cat mai multe case!

  • Adriana spune:

    Buna, Diana!

    Multumesc frumos pentru articol (mi-am mai adaugat niste obiective la propria lista cu obiceiuri bune… baby steps).

    Sa stii ca chiar aveam nedumeriri punctuale si cautam informatii pe subiectul asta. Una dintre ele era: cat de bine ar trebui spalate recipientele?

    Daca eu consum apa si detergent pentru a spala o sticla de… ulei, sa zicem (sau o conserva de peste), cat de sustenabil mai e tot procesul? Asta daca luam in vedere si procesatorul care va bifa si el pasul asta „by default”.

    Si, ca sa nu raman doar cu intrebarea, am intrebat si eu mai departe in stanga si-n dreapta (ca informatiile din online, multe dintre ele, sunt fie sunt contradictorii, fie foarte vagi). Unul dintre raspunsurile primite a fost:

    „La intrebarea de mai sus, recomand asa (cf reciclatorului cu care am vorbit): recomand o clatire, le scuturati putin, sa nu ramana mult lichid/apa in ele, iar apoi le aruncati la cosul de colectare separata. Asta va recomand daca faceti colectare pe plastic+metal, oricum le spala reciclatorul inca o data, cu detergenti si solventi. Dar, daca puneti toate reciclabilele la un loc (ca asa vi le ridica salubristul, sau pt ca pur si simplu nu aveti cosuri pt fiecare fractie), e bine sa le scurgeti cat de mult posibil ca sa nu se imbibe in carton si hartie. Sper sa va fi fost de folos. Zi buna!”

    Pe post de concluzie mai voiam doar sa adaug ca puterea exemplului e sfanta, iar o critica si atitudine de tipul „know-it-all” pot sabota si cele mai bune intentii.

    Cum era sa mi se intample mie cand, aflandu-ma la un festival in aer liber, m-am dus, foarte increzatoare ca fac ceea ce trebuie (duhneam a ignoranta, stiu), sa arunc farfuria de unica folosinta din carton la cosul de gunoi pentru… hartie. O d-soara mi-a zis pe cel mai scarbit ton posibil: „Acolo e pentru hartie!”. Am simtit ca ma fac stacojie si nu-mi venea sa cred ca cineva mi se adreseaza cu atata… agresivitate.

    Evident ca sunt constienta de gafa pe care era sa o fac. Sper doar sa nu ajungem sa agresam verbal pe cineva intr-un supermarket pentru ca a fost atat de inconstient incat si-a uitat plasa textila acasa sau si-a cumparat o sticla de apa (nestiind ca persoana cu pricina poate si-a permis nesabuinta asta o data la cateva luni).

    Multumesc inca o data pentru articol, Diana. Te rog, continua sa ne inspiri.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.